Ilustrație realizată de Connectas, folosită cu permisiune.

Acest articol a fost scris de Leonardo Oliva și a fost publicat pe CONNECTAS în 26 ianuarie 2023. O versiune editată este republicată pe Global Voices în cadrul unui parteneriat de partajare de conținut.

Actrița columbiană Sofia Vergara joacă în serialul „Griselda”, lansat de curând pe Netflix, în care interpretează rolul „reginei cocainei”. Fețele lui Pablo Escobar și lui Joaquín “El Chapo” Guzmán  apar imprimate pe tricourile vândute în târgurile din toată lumea. Melodiile în stilul narcocorrido ale mexicanului Peso Pluma vor fi prezente la legendarul festival Coachella din California.

Aceste evenimente fac toate parte din narcocultură, un produs al culturii pop pe care America Latină îl exportă în lume cu un succes fără precedent. În multe cazuri, aceasta este portretizată în producții nord americane, în care tot ceea ce este latino apare ca fiind ceva marginal și ca având o conotație negativă.

Peso Pluma reprezintă cel mai clar exemplu. Refrenul megahitului său „PRC”, care este cântat de milioane de oameni, inclusiv de copii, descrie activitatea unui traficant obișnuit. Din cauza versurilor și imaginilor pe care care le prezintă (cagule, mașini scumpe, dinți de diamant), acest artist de 24 de ani a stârnit controversă în Chile după ce s-a confirmat că este cap de afiș la festivalul Viña del Mar, organizat de primăria acelui oraș de coastă.

„Pe 1 martie, vom auzi vocea traficantului de droguri de la televiziunea de stat”, a scris sociologul Carlos Mayol într-un articol de opinie foarte dezbătut. Scandalul a ajuns în parlamentul chilian. S-a vorbit despre scuze formale privind traficul de droguri și, în cealaltă extremă, de cenzură. Dar până la urmă, organizatorii au confirmat prezența lui Peso Pluma la festival.

Peso Pluma y la polémica por el Festival Viña del Mar: ¿qué pasó y qué han dicho los involucrados? https://t.co/GiA7Nxt6Af

— CNN en Español (@CNNEE) January 18, 2024

Peso Pluma și controversa legată de festivalul Viña del Mar: ce s-a întâmplat și ce spun cei implicați?

Dar cât de adevărat este că muzica lui Peso Pluma romanțează sau chiar glorifică traficanții de droguri? În realitate acest artist, care este primul mexican ajuns pe locul întâi în topul internațional de pe Spotify, este, împreună cu colegul său Natanael Cano, cel mai tânăr adept al genului muzical numit narcocorrido (balada drogurilor), gen cu o lungă tradiție în Mexic. Aceste melodii spun povestea antieroilor clasei muncitoare care luptă împotriva destinului inevitabil: sărăcie și moarte violentă. Singura alternativă pe care o au este să se implice în traficul de droguri din SUA, cu promisiunea că vor câștiga bani ușor, cu puterea dată de arme și cu plăcerea oferită de femei.

Corridos (Baladele) s-au născut la începutul secolului 20 pentru a omagia eroii faimoși ai Revoluției Mexicane. Actualele „corridos tumbados” (balade influențate de            hip-hopul american) derivă din acestea. Succesul lor este explicat de scriitorul și jurnalistul specializat în muzică Oscar Adame:

Los cárteles de drogas y demás grupos delictivos empezaron a utilizar este género musical para propagar sus propias noticias, para promover a sus propios héroes, para difundir sus valores. Los cárteles no pueden promocionarse en un diario, en un programa de televisión; pero sí pueden tener sus corridos, sí pueden tener su discurso boca a boca, sí pueden tener a Peso Pluma escribiéndoles sus canciones y a Natanael Cano presentándolas. Es querer que el pueblo los reconozca y que esté de su lado.

Cartelurile de droguri și alte grupări criminale au început să folosească acest gen muzical pentru a-și disemina știrile, eroii și valorile proprii. Cartelurile nu se pot promova într-un ziar sau într-un program televizat, dar au baladele lor,  au discursul care circulă prin viu grai, îl pot face pe Peso Pluma să scrie cântece pentru ei și pe Natanael Cano să le prezinte. Ei doresc ca oamenii să îi recunoască și să fie de partea lor.

Fenomenul atât de adânc înrădăcinat în Mexic s-a extins în restul Americii Latine, unde narcocultura și-a găsit expresia în muzică, dar și în alte aspecte ale vieții de zi cu zi.

Se întâmplă în Columbia, unde turiștii pot vizita acum locurile din Medellin în care Pablo Escobar și-a construit imperiul drogurilor. Și succesul comercial al serialului Netflix „Pablo Escobar: baronul drogurilor”, care l-a înfățișat pe acesta, spune multe despre acest fenomen. În Ecuador, țara care acum se confruntă cu cele mai mari provocări legate de traficul de droguri, narcocultura a pătruns până și în limbajul de zi cu zi. „Andamo rulay” („să petrecem în stradă”) este o expresie dintr-o melodie a unei „trupe care promovează narcocultura”, care este des auzită în cartierele dominate de grupări armate.

Situații similare sunt și în sudul regiunii. În Argentina există stilul muzical „cumbia narco”, muzicienii înregistrând videoclipuri în care sunt înconjurați de dolari, pachete de cocaină și arme, în timp ce cântă despre aventurile traficanților de droguri. Și în Chile „narcopopul”, care provine din cele mai sărace cartiere din capitala țării, este  acum cel mai ascultat gen muzical.

În Ecuador se crede că tocmai cartelurile finanțează această industrie muzicală. Acolo, cel mai faimos traficant de droguri, José Adolfo Macías Villamar (alias „Fito”, care a evadat recent din închisoare), joacă din pușcărie în videoclipul unei melodii care îl omagiază numită „El Corrido del León” („Balada Leului”), în care cântă chiar fiica sa.

Pe YouTube și pe alte rețele de socializare precum TikTok și Instagram, piesele lui Peso Pluma și ale altor artiști au cea mai mare audiență. Pe aceste platforme, narcocultura își găsește expresia într-un alt fenomen paralel numit „alucín”, adică „halucinație”. Este o etichetă care face aluzie la „a pretinde că ai altă viață”. Se manifestă în videoclipuri unde consumatori de toate vârstele sunt îmbrăcați în haine de firmă, conduc mașini de lux, au teancuri de bani și multe arme. Aceștia sunt oameni obișnuiți care trăiesc într-o fantezie, fiind conștienți că realitatea nu va fi niciodată ca acea „halucinație”.

Se conturează aici o altă perspectivă din care putem analiza expansiunea narcoculturii: cât de mult reprezintă aceasta realitatea? Este viața unui traficant de droguri atât de „romantică?” América Becerra, o cercetătoare mexicană care a studiat fenomenul printre tinerii din țara sa, spune: „Toate expansiunile narcoculturii, fie corridos, literatură despre asasini și traficanți, sau filme și seriale care vorbesc despre traficul de droguri, iau elemente din realitate.” Dar ea clarifică faptul că „trebuie luat în considerare că industria culturală adaugă elemente de ficțiune ca să le facă atractive pentru public. Ei bine, traficul de droguri este un domeniu de risc în care moartea este mereu prezentă și unde bogăția și puterea nu se obțin mereu”.

Laura Alicino, o cercetătoare de la Universitatea din Bologna, studiază printre altele și influența narcoculturii asupra culturii de masă. Ea spune:

siempre ha representado una gran fascinación, tanto para los medios masivos como para otras formas de arte, como la literatura. Yo soy italiana y en la historia de los productos artísticos de mi país, las mafias están muy presentes. Por ejemplo, con el legado que ha representado y todavía representan películas de culto como ‘El Padrino’. La violencia se ha vuelto la nueva marca del exotismo de América Latina. En este sentido, la violencia también puede ser una mercancía y la narcocultura se vuelve el brand.

Aceasta a reprezentat mereu o mare fascinație, atât pentru mass-media, cât și pentru alte forme de artă, ca de exemplu literatura. Sunt italiancă, iar în istoria produselor artistice din țara mea, mafia este foarte prezentă. Putem lua ca exemplu moștenirea pe care filme de cult precum „Nașul” au reprezentat-o și încă o reprezintă. Violența a devenit noul semn de exotism din America Latină. În acest sens, ea poate fi o marfă, iar narcocultura devine un brand.

Becerra explică și de ce arta, în special narcocorridos (baladele despre droguri), nu au dus la creșterea traficului de droguri sau a violenței cu care sunt asociate:

Narcoculture has developed alongside drug trafficking. So as long as there continue to be acts of violence and organized crime, there will continue to be cultural expressions that reflect these scenarios through television series, movies, novels and songs.

Narcocultura s-a dezvoltat în paralel cu traficul de droguri. Așadar, atâta vreme cât vor continua să existe acte de violență și criminalitate organizată, vor exista și expresii culturale care reflectă aceste lucruri prin seriale, filme, romane și melodii.

Poți asculta în spaniolă întregul episod al podcastului de la CONNECTAS aici: