Copii din Kârgâzstan îmbrăcați în haine tradiționale cântă jaramazan. Captură de ecran din videoul „KGтай” балдары – Жарамазан (Клип 2023)” de pe canalul de YouTube al celor de la Solo Media. Utilizare corectă.

Pe 5 aprilie, o membră a consiliului municipal din Bișkek, capitala Kârgâzstanului, Elizaveta Alymbaeva, s-a plâns de copiii care cântă jaramazan pe străzi, creând astfel probleme șoferilor. Jaramazan, cunoscut ca jarapazan în kazahă și yeremezan în turkmenă, se referă la cântecele populare tradiționale cântate de oamenii din Kazahstan, Kârgâzstan, Turkmenistan și Uzbekistan în timpul Ramadanului pentru a sărbători începutul acestuia și pentru a se felicita unul pe celălalt mergând din casă în casă.

Iată un video pe YouTube despre istoria și regulile jaramazanului în Kârgâzstan.

Potrivit lui Alymbaeva, copiii care cântă jaramazan în Bișkek se țin după oameni și merg în mod repetat la case, birouri, mașini și restaurante, așteptând dulciuri și bani în schimb. Colega ei, Svetlana Kenzhebayeva, a adăugat că aceștia cântă și ziua, contrar tradiției conform căreia se cântă doar noaptea.

Ceea ce consideră enervant aceste persoane este schimbarea tradiției legate de jamaramazan, un gen muzical care se găsește doar în Asia Centrală și care s-a născut din adaptarea islamului la contextul cultural și social local. Islamul a ajuns în regiune în secolul 8, după ce califatul Abbasid a învins dinastia chineză Tang în bătălia de la Talas, care a avut loc pe teritoriul Kârgâzstanului de azi în anul 751. Rezultatul acesteia a transformat regiunea din punct de vedere cultural, deschizând drumul spre islamizarea sa, iar în ziua de azi, mai mult de 90 la sută din populația Asiei Centrale este musulmană sunnită.

Există mai multe versiuni de jaramazan. Cei care cântă acest gen muzical des sunt creativi și schimbă versurile în funcție de averea și statutul persoanelor în fața cărora se află. Cu toate acestea, toate versiunile de jaramazan au o structură similară, având o urare și vestiri ale sosirii Ramadanului la început, apoi o laudă adusă casei proprietarilor care ascută cântecul, ca la urmă să se roage pentru ei și să le ureze de bine.

Iată un cântec jaramazan în kârgâză.

În trecut, se obișnuia ca un grup de bărbați să meargă în jur și să cânte jaramazan  consătenilor, care le dăruiau haine, mâncare și chiar animale, în funcție de averea fiecăruia. Unii cred că oamenii săraci cântau jaramazan, și că făceau acest lucru în principal pentru beneficiile economice. Alții susțin că melodiile jaramazan erau cântate de akyns (poeți care improvizau) cu ajutorul instrumentelor muzicale locale ca parte a religiilor locale și a tradițiilor naționale legate de Ramadan.

Iată un cântec jaramazan în kazahă.

Chiar dacă jaramazan a apărut după răspândirea islamului în Asia Centrală, oamenii de știință sunt de acord că acest gen muzical își are originile în credințe și ritualuri preislamice, precum ceremonii de aducere a ploii sau de oprire a vântului în cadrul cărora se cânta. În acest sens, tradiția jaramazanului este similară sărbătoririi Nowruz, o sărbătoare zoroastriană, care este încă populară în Asia Centrală datorită preluării sale de către musulmanii locali ca sărbătoare națională, în loc de una religioasă.

Popularitatea jaramazanului crește din 1991 încoace, atunci când Asia Centrală a obținut independența de Uniunea Sovietică. De atunci, reislamizarea regiunii a dus la popularizarea practicilor islamice precum postul din timpul Ramadanului și diverse tradiții locale asociate cu această sărbătoare. Popularitatea crescândă a jaramazanului a adus acest gen muzical în restaurante, parcuri, pe străzi și în birouri, unde este cântat de cântăreți profesioniști, copii mici și tineri. Acesta a stârnit și dezbateri publice, unii întrebându-se dacă nu cumva jaramazanul nu este în esență doar cerșit fără nicio legătură cu islamul. Ceea ce este indubitabil adevărat este faptul că jaramazanul este o tradiție muzicală unică încă vie care este adaptată la diverse contexte și care se schimbă cu fiecare generație de practicanți.