Dunja Bahtijarević este poetă, cântăreață și traducătoare. Aceasta interpretează cântece tradiționale și explorează contexte muzicale care le dau acestora o viață nouă. Foto de Lav Turski via Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Acest articol de Bojana Radić a fost publicat inițial de Centrul de Cercetare Postconflict pe Balkan Diskurs și în prima ediție a revistei MIR. MIR (pace în bosniacă) este o publicație anuală și o platformă pentru tineri inventivi. O versiune editată a fost republicată de Global Voices în baza unui acord de partajare de conținut.

Sevdalinka (cunoscută și ca svedah) reprezintă expresia muzicii folk din Bosnia și Herțegovina. Cuvântul sevdalinka vine de la cuvântul arab sawda care înseamnă „bilă neagră” — una dintre cele patru „umori” ale corpului — despre care se credea că determină starea de melancolie.

În bosniacă, sevdah a ajuns să aibă înțelesul unei dorințe arzătoare și a unei iubiri zeloase și pline de tristețe. Nu se poate determina perioada exactă în care a apărut svedalinka, dar se crede că acest gen muzical a fost creat chiar după ce otomanii au cucerit Bosnia medievală, atunci când au apărut primele așezări urbane. Pe măsură ce s-au așezat, otomanii au adus cu ei anumite tradiții și ritmuri muzicale reprezentative în special pentru zona Asiei Mici. Aceste melodii fac parte dintr-un sistem melodic numit makam și au propriile caracteristici pe care popoarele din Balcani le-au adaptat la emoțiile lor atunci când au le-au interpretat pe scenă. Sevdalinka este în principal folkul urban al bosniacilor, dar acesta este popular în tot sud-estul Europei.

Din punct de vedere muzical, sevdalinka se caracterizează printr-un ritm ușor și încet și printr-o armonie bogată, care îl lasă pe ascultător cu un sentiment de melancolie. Sunt cântece foarte complexe structural impregnate cu emoții. Acestea sunt cântate de obicei cu multă pasiune și mult suflet. Ca orice formă de artă, muzica tradițională din zona Bosniei și Herțegovinei are propriile reguli, propria istorie și propriul viitor. Mulți cântăreți aleg interpretări mai moderne ale versiunilor mai vechi adăugând o notă personală.

„Muzica svedah pe care o cânt face parte dintr-un gen muzical minunat care combină poezia și muzica într-un mod uimitor. Îl văd ca un domeniu de noi posibilități”, dezvăluie Damir Imamović, muzician bosniac, interpret de muzică tradițională și cantautor al genului sevdalinka.

Acesta a cântat în mai multe trupe și a fondat trupa Damir Imamović Sevdah Takht în 2012. De asemenea, el își scrie cântecele și spune că doar frumusețea inexplicabilă a unui text sau a unei melodii îl face să înregistreze un cântec. Mai sus, poți asculta piesa „Pjevat ćemo šta nam srce zna” (Vom cânta ceea ce este în inimile noastre) cântată de Amira Medunjanin și scrisă de Damir. Albumul „Cântăreț de povești” a primit premiul pentru cel mai bun album european după ce a fost în vârful clasamentului Transglobal timp de mai multe luni. În topul celor mai bune albume internaționale, acesta a ocupat locul al șaselea și a fost, de asemenea, declarat de Asociația Germană a Criticilor Muzicali cel mai bun album din categoria muzicii tradiționale.

Damir Imamović este o figură emblematică a muzicii bosniace, având expertiză ca muzician, interpret și compozitor și fiind o autoritate importantă în sfera muzicii tradiționale din B și H, în special în genul evocativ sevdalinka. Foto: Almin Zrno via Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Atunci când vorbim despre cei mai buni interpreți din lume ai genului svedalinka, este imposibil să nu o menționăm pe Biljana Krstić din Serbia. După o carieră în muzica pop, aceasta a fondat trupa Bistrik prin care promovează moștenirea etnomuzicologică. Până acum, aceștia au lansat patru albume: „Bistrik”, „Zapisi”, „Tarpoš” și „Izvorište”.

Piesa „Tarpoš” a apărut în revista internațională britanică Songlines într-o selecție numită „Top of the world” (Cele mai bune cântece din lume) și a câștigat și premiul „Bravos” al revistei franceze TRAD’Mag pentru versurile lunii.

Pe lângă multe alte premii, Biljana Krstić și Bistrik au primit premiul „Vitez srpske muzike” (Cavaler al muzicii sârbe) în 2009, iar în 2015 Krstić și Miki Stanojević  au primit marele premiu pentru muzica filmului „Branio sam mladu Bosnu”(lit. „Am învins tânăra Bosnie”, traducerea oficială „Cel care l-a învins pe Gavrilo Princip”).

Krstić spune:

Those songs of distant ancestors both make me happy and heal me at the same time. When I just remember how much time I spent with old music and audio recordings, with archive and field recordings… I listened to them God knows how many times, analyzed them, and learned to sing them. The source of traditional texts is always clear and strong. Those beautiful songs strike directly into the heart and flood the banks of all your senses. You feel as if time has been suspended, which is complemented by immense satisfaction and joy.

Aceste cântece ale strămoșilor de demult mă fac fericită și totodată mă vindecă. Când îmi aduc aminte cât de mult timp am petrecut cu muzica veche și cu înregistrări vechi, cu arhiva și cu înregistrări de pe teren… Dumnezeu știe de câte ori le-am ascultat, le-am analizat și am învățat să le cânt. Originea textelor tradiționale e mereu clară și puternică. Aceste cântece frumoase lovesc direct în inimă și îți umplu toate simțurile. Te simți ca și cum timpul stă pe loc, ceea ce este completat de o satisfacție și o bucurie imensă.

Și pentru Vera Josifovska-Miloševska din Macedonia de Nord, muzica tradițională este are viață și respiră. Ea este vocalista trupei Ljubojna, una dintre cele mai proeminente și reprezentative trupe de muzică tradițională. Acesta a fost fondată în 2001 și în 2005 a înregistrat albumul de debut „Parite se otepuvačka” (Banii aduc moarte — un proverb macedonian și o piesă de teatru).

În 2012, Vera Miloševska a fost aleasă dintre 12 vocaliste foarte bune din Balcani să participe la proiectul Consiliului Regional de Cooperare „Les femmes des Balkans” (Femeile din Balcani).

„Dragostea este ceea ce mă leagă de muzica tradițională. Aceste melodii locale capătă o evoluție și o expresie contemporană prin interpretarea mea”, spune ea.

Vera Miloševska Josifovska este una dintre cele mai importante interprete contemporane din Macedonia de Nord. Foto: Vlatko Chachorovski via Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Dintre trupele mai noi de muzică tradițională, trupa etno Kazan este demnă de evidențiat. Ea s-a format în 2012 și albumul lor de debut „Ružo” a fost lansat în 2018. Cântăreața Dunja Bahtijarević spune că pentru ea este importantă interpretarea muzicii tradiționale într-un context contemporan.

Although there are different approaches, I think that traditional music is preserved by putting it in a contemporary context through adaptation and reinterpretation. At the beginning, I didn’t even know where my desire for exploring traditional music came from. At first, the songs were just beautiful to me, and then I discovered the opportunity of marrying something very authentic in myself and something very universal, or even modern, in those songs. All the songs survived because people have found themselves in them.

Deși există abordări diverse, cred că muzica tradițională se păstrează
punând-o într-un context contemporan prin adaptare și reinterpretare. La început, nici nu am știut de unde venea dorința mea de a descoperi muzica tradițională. Atunci, cântecele mi se păreau doar frumoase, iar apoi am descoperit oportunitatea de a combina ceva foarte autentic în mine cu ceva foarte universal, sau chiar modern, din acele piese. Toate cântecele au supraviețuit pentru că oamenii s-au regăsit în ele.

Ceea ce îi inspiră cel mai mult pe Bahtijarević și pe alți artiști este cât de vechi sunt aceste cântece și drumul pe care l-au făcut de când au fost create până să ajungă la forma din prezent.

Accesează linkul de mai jos pentru a asculta un playlist de muzică sevdah și intră pe contul de Spotify al Global Voices pentru mai multă muzică eclectică din toată lumea.