Simbolica roată din parcul de distracții din Prypiat, care urma să se deschidă pe 1 mai 1986. Imagine realizată de Keith Adams via Wikimedia Commons. Domeniu public.

Pe 26 aprilie 1986, un accident catastrofal a avut loc la centrala nucleară de la Cernobîl. O oprire planificată a unui reactor pentru 20 de secunde, părea să fie un control de rutină al echipamentului electric. Totuși, câteva secunde mai târziu, o explozie chimică a eliberat aproximativ 520 de tipuri de radionuclizi în atmosferă. Treizeci și opt de ani mai târziu, oficialii din Belarus spun că 12% din teritoriul țării este încă contaminat.

Centrala nucleară de la Cernobîl se afla în apropierea orașului Pripyat din nordul Ucrainei, atunci parte din RSS ucraineană, la granița cu RSS belarusă. Pripyat este abandonat încă din anul accidentului, iar o zonă interzisă a fost creată pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei. Mai mult de 100.000 de oameni au fost evacuați din zonă.

Piața centrală din Pripyat. Imagine realizată de XEvansGambitx via Wikimedia Commons. CC BY-SA 4.0

La nord de partea ucraineană a zonei interzise se află Rezervația radioecologică de stat din Polesie, care face parte din teritoriul Republicii Belarus. Sunt 96 de așezări abandonate în zonă, unde au trăit mai mult de 22.000 de oameni înainte de accidentul și de evacuarea acestora din 1986.

Semnul din orașul Bragin la intrarea în Rezervația radiații-ecologică de stat Polesie. Imagine realizată de Showmeheaven via Wikimedia Commons. CC BY 3.0 DEED.

Potrivit presei de stat din Belarus, la sfârșitul lui aprilie 2024, prim-adjunctul șefului Inspectoratului Atomic de Stat din Belarus, Leonid Dedul, a spus în timpul unei conferințe de presă:

As a result of explosions and fires, about 200 types of radionuclides with half-lives ranging from a few hours to hundreds of thousands of years were released into the atmosphere, with Belarus taking the main blow. For example, if we consider the radionuclide cesium-137, 35 percent of the total amount that fell down landed in our country. This radionuclide accounts for about 90 percent of the radiation dose load on the population. Since the post-accident period, the area of contaminated territory in Belarus by cesium-137 has decreased by almost half and now amounts to about 25.5 thousand square kilometers, or 12 percent of the country's total area. Today, more than 2,000 populated areas are located in radioactive contamination zones, with approximately 930,000 people (185,000 of whom are children) living in them.

În urma exploziilor și a incendiilor, aproximativ 200 de tipuri de radionuclizi, cu timpi de înjumătățire variind de la câteva ore la sute de mii de ani, au fost eliberați în atmosferă, afectând în special Belarusul. De exemplu, dacă luăm în considerare radionuclidul cesiu-137, 35% din cantitatea totală eliberată a ajuns în țara noastră. Acest radionuclid reprezintă aproximativ 90% din încărcătura dozei de radiații care afectează populația. Începând cu perioada post-accident, suprafața teritoriului din Belarus contaminat cu cesiu-137 a ajuns la aproape jumătate din cea inițială și acum însumează aproximativ 25,5 mii de kilometri pătrați, cu alte cuvinte 12% din suprafața totală a țării.

Deși presa de stat raportează succesul programului de la Cernobîl, sponsorizat de stat și care se ocupă de consecințele economice, sociale și de mediu ale dezastrului, cei din afara țării au dubii în legătură cu acesta.

Alyaksandr Lukașenko, care este președintele Belarusului de 30 de ani, a spus că programul a funcționat atât de bine încât „a depășit criza creată de Cernobîl”.

Totuși, istoricul bielorus Alexander Fridman crede că regimul lui Lukașenko, realizat prin propagandă, manipulează memoria colectivă și părerile legate de tragedie. Obiectivele economice, spune el, și abilitatea de a folosi teritoriile contaminate în scopuri proprii, au fost motorul programului de la Cernobîl al lui Lukașenko. În articolul său din DW, el spune că oamenii au fost trecuți cu vederea, iar cercetările care au demonstrat consecințele grave ale utilizării terenului chiar și după ce au trecut ani buni au fost ignorate.

Unul dintre cercetători a fost Yury Bandazhevsky, fostul director al Institutului Medical din Gomel, un om de știință care a studiat consecințele dezastrului de la Cernobîl. El a fost condamnat la opt ani de închisoare în Belarus în 2001. Potrivit mai multor grupuri care militează pentru drepturile omului, dr. Bandazhevsky a fost un prizonier de conștiință. Arestarea sa a venit la scurt timp după ce a publicat rapoarte critice cu privire la cercetările oficiale efectuate asupra incidentului de la Cernobîl.

El a fost eliberat condiționat în 2005 și lucrează acum în Ucraina. Bandazhevsky a declarat în unul dintre interviurile sale acordate celor de la DW la 30 de ani după dezastru:

I believe that even three decades after the Chernobyl disaster, the situation hasn't changed enough to allow for safe living and agricultural activities in these territories. Yes, the radiation levels of cesium-137 and strontium-90, which have a half-life of about 30 years, have indeed decreased. However, cesium's half-life product is barium, which hardly exits cells.

Radionuclides have migrated into the soil, entering biological chains into plants, animals, and humans, affecting the cells of vital organs. This is ignored by those [officials] who speak of safe living in areas affected by the nuclear power plant accident.

We began to study the changes occurring in the human body under the influence of radioactive elements in the fifth year after the explosion. At that time, we recorded serious pathologies of internal organs — brain, heart, and endocrine system — that could be assessed as a result of direct radiotoxic exposure. But [Belarusian] officials didn't want to connect cause and effect. Meanwhile, in the Vetka district of Belarus, many of the children we observed in 1993–1995 have died.

We must consider that victims can also include those who live far from the Chernobyl area but consume products from there. In Belarus, after the Chernobyl accident, some “smart” individuals came up with the idea to mix “clean” products with “dirty” ones. In the Gomel region, contaminated lands were initially secretly, then openly, used to produce agricultural products, with livestock being fed grain from there. Products from the region continue to be distributed throughout the republic. Now, the situation has reached the point where these territories are reclassified as “clean,” saving on social payments.

Cred că, chiar și la trei decenii de la dezastrul din Cernobîl, situația nu s-a schimbat suficient de mult pentru a permite un trai sigur și dezvoltarea activităților agricole în aceste teritorii. Da, nivelurile de radiații cu cesiu-137 și stronțiu-90, care ajung la jumătate în aproape 30 de ani, au scăzut,
într-adevăr.

Radionuclizii au ajuns în sol, pătrunzând în lanțurile trofice ale plantelor, animalelor și ale oamenilor și afectând celulele organelor vitale. Acest lucru este ignorat de acești oficiali care vorbesc despre un trai sigur în zonele afectate în urma accidentului de la centrala nucleară.

Am început să studiem schimbările care au loc în organismul uman aflat sub influența elementelor radioactive după cinci ani de la explozie. La momentul acela, am înregistrat patologii serioase la nivelul organelor interne –  creier, inimă și sistem endocrin – care au putut fi analizate cu ajutorul expunerii  directe la radiațiile toxice. Dar oficialii [bieloruși] nu au vrut să facă legătura dintre cauză și efect. Între timp, în districtul Vetka din Belarus, mulți dintre copiii pe care i-am analizat între anii 1993 și 1995 au murit.

Ar trebui să luăm în considerare că printre victime se pot afla și cei care locuiesc departe de Cernobîl, dar care consumă produse din acea zonă. În Belarus, în urma accidentului de la Cernobîl, câțiva indivizi „inteligenți” au venit cu ideea de a amesteca produsele necontaminate cu cele contaminate. În regiunea Gomel, terenurile contaminate au fost folosite, întâi în secret, apoi în mod deschis, pentru a produce produse agricole, animalele fiind hrănite cu cereale de acolo. Produsele din acea regiune au continuat să fie distribuite pe întreg teritoriul republicii. Acum, situația a ajuns în punctul în care aceste teritorii sunt reclasificate drept „curate”, reducând astfel prestațiile sociale.

În octombrie 2023, așa cum relatează mass-media, un ONG (organizație non-guvernamentală) numit Children of Chernobyl (Copiii din Cernobîl), care ajutase mii de copii din zonele contaminate să meargă în țări europene pentru a primi tratament medical și psihologic, a fost închis de către un tribunal din Belarus ca parte a represiunii continue împotriva societății civile din Belarus. În plus, la peste doi ani de la începutul invaziei ruse pe scară largă în Ucraina (sprijinită de Lukașenko), Belarus nu face cunoscută nicio cercetare sau problemă celorlalte state, în afară de rarele întâlniri ale AIEA (Agenția Internațională pentru Energie Atomică), raportează presa statului bielorus. Prin urmare, este imposibil să se desfășoare o evaluare independentă a situației zonelor contaminate din Belarus. Putem afirma cu siguranță că, până nu va cădea regimul lui Lukașenko, oamenii din interiorul și din afara țării nu vor cunoaște modul în care a fost Belarusul afectat cu adevărat de dezastrul de la Cernobîl din 1986.