Captură de ecran de pe canalul de YouTube al muzicianului Didier Awadi

Dacă pe vremuri peisajul muzical senegalez era dominat de alte țări, muzica senegaleză contemporană a reușit să ia avânt la nivel național începând cu anii 1970, înainte de a dobândi recunoaștere internațională între 1980 și 1990. Acest lucru a dus la creșterea vizibilității Senegalului atât pe continent, cât și la nivel internațional.

Pentru mulți senegalezi, religia este extrem de importantă și joacă un rol major în viața de zi cu zi a acestora. În vreme ce marea majoritate a celor peste 17 milioane de oameni sunt musulmani (97,2%), există și creștini (2,7%) și animiști (1%). De asemenea, oamenii de aici au diverse origini etnice, aparținând în principal etniilor wolof (51,8%), fula (18,5%), serer (11,5%), mandinka (9,8%), jola (4,7%) și soninke (2%).

Dincolo de această gamă diversă de identități, în Senegal muzica rămâne sacră și este adesea inclusă la evenimente religioase, jucând un rol esențial în societate, fie că este vorba de muzică tradițională sau modernă.

Muzica senegaleză din trecut și din prezent

Muzica senegaleză a pornit cu stângul în epoca contemporană din cauza dominației muzicii străine, în special a muzicii salsa cubaneze, care predomina în anii de dinaintea independenței din 1960.

Muzica salsa a ajuns în Africa datorită relaților strânse dintre acest continent și Cuba,  acestea datând din perioada sclaviei. Mulți fani ai muzicii africane sunt nostalgici în legătură cu această perioadă muzicală, după cum se poate vedea din comentariile la acest videoclip de muzică salsa al artistului Balla N'diaye.

Trupa Africando de origine senegaleză rămâne clasică pentru acest gen cu melodia Lindas Africanas:

Această melodie a artistului Laba Sosseh, în care cântă în spaniolă împreună cu trupa Super Star de Dakar, reprezintă un bun exemplu al influenței cubaneze din Senegal:

Pe 4 aprilie 1960, Senegalul a obținut independența față de Franța, iar Léopold Sédar Senghor a devenit primul președinte al țării. Acesta a fost șeful statului din 1960 până în 1980. Ca poet și politician, el a jucat un rol important în promovarea valorii moștenirii muzicale din Senegal, și adesea și-a dorit o trupă care să poată transmite așa cum trebuie diversitatea culturii senegaleze.

În 1970, a fost fondată Orchestra Baobab, prima trupă de acest fel, care poate fi văzută și ascultată în acest video:

Muzica creată de aceștia a ajutat la dezvoltarea unei identități muzicale unice în țară. Acest lucru a fost o sursă de inspirație pentru un peisaj muzical înfloritor cu alte trupe și muzicieni. Această perioadă a dus la apariția unor mari artiști, deschizători de drumuri și ambasadori culturali din Senegal.

Muzicieni care îmbrățișează tradiția

Muzica senegaleză beneficiază și de diversitatea mare a limbilor folosite de diferitele grupuri etnice. Cu toate acestea, cea mai populară muzică din țară este mbalax, un ritm muzical care provine de la poporul wolof, bazat pe diverse instrumente de percuție precum tama sau „toba vorbitoare”, sabar și alte instrumente precum pianul, tobele și chitara.

În acest video este explicat cum funcționează toba vorbitoare:

Acest ritm muzical a propulsat muzica senegaleză pe scena internațională și a ajutat la creșterea popularității sale. Acest lucru se datorează și faptului că wolof este limba maternă a 40 la sută din populație și este înțeleasă de aproape 90 la sută dintre senegalezi.

Numeroase nume mari din muzica senegaleză au apărut ca urmare a acestei mișcări muzicale. Youssou N'dour, în special, care este încă numit „regele mbalax-ului” datorită lungii sale cariere și a discografiei prolifice, este exemplul perfect al acestui gen, după cum se poate vedea în videoul de mai jos:

Youssou N'dour este unul dintre cei mai celebri muzicieni senegalezi. În ianuarie 2023, revista Rolling Stone l-a numit pe regele mbalax-ului unul dintre cei mai mari 200 de cântăreți din toate timpurile, aducând astfel un omagiu carierei sale muzicale bogate. Acesta are în jur de 20 de albume și melodii care îi poartă numele și care s-au bucurat de succes internațional. Născut în octombrie 1959, Youssou N'Dour și-a început cariera muzicală când era foarte tânăr, având prima apariție pe scenă la doar 13 ani. Acesta a fost membru în diverse trupe și orchestre înainte să-și înființeze propria trupă numită Super étoile de Dakar. În 1984, lansează primul său album, „Leul”, care l-a propulsat spre o carieră muzicală internațională.

Acest succes rapid a fost în favoarea sa, ajutându-l să fie ales textier și interpret al imnului Campionatului Mondial de Fotbal din 1998. De asemenea, Youssou a primit mai multe premii internaționale. Pe lângă cariera sa de artist, autor, scriitor și muzician, acesta este și politician, fiind ministrul turismului de două ori, dar și om de afaceri.

Mai sunt și alte nume mari ale acestui gen muzical, ca de exemplu Baaba Maal sau Ismaël Lô cu melodia sa Tajabone:

Trebuie să-i menționăm și pe Omar Pène, Thione Seck, Alioune Mbaye Nder și Lemzo Diamono — toți mari artiști care ar trebui incluși pe lista ambasadorilor muzicii senegaleze. Pe lângă acești bărbați, există și artiste mari precum Coumba Gawlo, Fatou Guewël, Aminata Fall:

Iată un video a lui Coumba Gawlo:

Noi genuri muzicale

Muzica senegaleză tradițională a inspirat și alți artiști care îi dau un suflu nou. Viviane Chidid se află la intersecția a două generații de artiști: deși primul său album a fost în genul mbalax, aceasta cântă și R&B, rap și hip hop. Ultima ei melodie solo îi scoate în evidență talentul:

Noua generație de muzicieni aduc influențe moderne în melodiile lor, rămânând fideli limbii wolof. Artistul Wally Seck este un exemplu. Acesta cântă despre dragoste în ultima sa melodie numită Balma, care combină stilul R&B cu ritmuri tradiționale și moderne.

Ascultă-l cântând melodia Balma aici:

Rapul nu a fost lăsat în urmă

Rapul are o prezență importantă în peisajul muzical de azi. Didier Awadi este unul dintre pionierii genului. Cariera sa lungă dedicată independenței africane, luptei împotriva corupției și multor altor cauze i-a adus recunoaștere internațională. Ultima sa melodie, „Quand on refuse on dit non” (Când refuzăm, spunem nu), spune multe despre dedicarea sa:

Într-un articol de pe site-ul de știri Enquête +, el a explicat raționamentul din spatele acestei melodii de pe ultimul său album:

Nous nous engageons. C’est pourquoi il était important de revenir aux fondamentaux du rap, celui qui est engagé, conscient et militant’. Même sur les questions les plus sensibles liées à la souveraineté, la sécurité, la défense, la monnaie, l’eau, l’électricité, le pétrole, le gaz, les données personnelles, etc., nous avons délégué presque toutes nos responsabilités. Il nous faut être clairs : Quand on refuse, on dit non !

Noi ne implicăm. De aceea este important să revenim la originile rapului, atunci când acesta era dedicat [cauzelor sociale], implicat și militant. Noi am delegat aproape toate responsabilitățile, chiar și în ceea ce privește cele mai sensibile aspecte suveranității: siguranță, apărare, finanțe, petrol, gaz, date personale etc. Trebuie să spunem clar: atunci când refuzăm, spunem nu!

Mai sunt și alte nume care fac furori în peisajul rap senegalez, ca de exemplu Daara J, Fou Malade și Nix.

Senegalul continuă să se facă văzut și auzit pe scena internațională prin reînnoirea constantă a tradițiilor sale muzicale, fiind un exemplu care ar putea inspira alte țări africane și ar putea oferi o altă imagine acestui continent.

Mai jos este disponibil un playlist care prezintă muzica senegaleză, iar pentru un catalog complet de muzică eclectică din întreaga lume, vezi profilul Spotify al Global Voices.