Muzeul de artă stradală rusă anti-război se deschide online
Antropologul rus Alexandra Arkhipova și colegii săi colecționează exemple de artă stradală anti-război — stickere, graffitiuri, fluturași, precum și instalații complexe — de un an și jumătate. Acum, oricine poate vedea fotografiile a 471 de opere din 48 de orașe ruse meticulos clasificate, traduse cu grijă în engleză și explicate în mod clar într-un singur loc.
Află mai multe: Principalul efort al limbii ruse de propagandă este să dea impresia că încă nu este niciun război
Site-ul “Nu războiului” ilustrează opera de artă, precum și povestea simbolurilor și a limbajului esopian care apărut în Rusia după februarie 2022 și felul în care a fost folosit acesta în arta de protest. Numele site-ului este un exemplu perfect în acest sens.
Află mai multe: Utilizatorii rețelelor sociale rusești spun nu războiului fără a o spune direct
Site-ul explică: “În limba rusă, “război” (voina) și “wobble” (un soi de pește caspic, babușcă) sună în mod asemănător și au același număr de litere, ceea ce este important pentru limba codată”.
În același timp, ideea colecției a venit din experiență personală. La scurtă vreme după începerea invaziei rusești la scară largă din Ucraina, unul dintre creatorii de stickere împotriva războiului despre care vorbește pagina de web a descoperit faptul că fiica lui minoră desena stickere “Nu războiului” și le lipea împreună cu prietenii ei în metrouri și pe străzi. Acesta a hotărât să distribuie restul stickerelor el însuși, iar în timp ce făcea asta, “tremura și transpira”.
Frica lui nu era neîntemeiată. Oamenii din Russia sunt amendați sau chiar băgați la închisoare pentru mai puțin de atât, precum o panglică verde — un simbol al păcii — împletit în coada de păr. În timp ce multe mesaje sunt văzute doar de către trecători, unele graffitiuri sau montaje ajung în presă. De ziua Rusiei, o sărbătoare națională, neologismul “Изроссилование” (Izrossilovaniye), care combină cuvintele “viol” și “Rusia”, a apărut în multe fluxuri web. După ceva vreme, creatorul acestuia a fost arestat.
художник Philippenzo задержан на погранконтроле после возвращения в Россию. вменили пока 19.3, арест на 15 суток
его последняя работа в Москве 12 июня: pic.twitter.com/5E9ToUyfCG
— артём лоскутов (@kissmyba) July 29, 2023
Artistul Philippenzo a fost reținut de controlul de frontieră după ce s-a întors în Rusia. A căzut sub incidența 19.3 [articol din Codul de Ofensă Administrativă al Rusiei “Nesupunerea față de un ordin legislativ sau față de solicitarea unui ofițer de poliție”], 15 zile de închisoare. Ultima sa lucrare în Moscova a fost pe data de 12 iunie 2023.
Cu toate că, după informațiile site-ului web, cel puțin 653 de persoane au fost prinse lipind stickere sau desenând graffiti, pentru mulți arta stradală este încă cel mai sigur mod de a-și exprima sentimentele împotriva războiului sau împotriva regimului.
Află mai multe: Artista rusă Alexandra Skochilenko se adresează tribunalului din Sankt Petersburg la procesul său pentru mesajele anti-război
Oamenii continuă să pună stickere, să deseneze mesaje, să amplaseze figurine, ba chiar să creeze graffitiuri complexe cu citate celebre, fiind în același timp foarte atenți pe unde merg pentru cazul în care sunt camere de supraveghere, ofițeri de poliție sau “patrioți” vigilenți.
Global Voices a vorbit cu Alexandra Arkhipova pe Telegram și a întrebat-o dacă acest tip de protest a existat în trecut.
In Soviet times, of course, there was protest street art. The famous Tram Protest by artist and dissident Yuli Rybakov. This kind of protest existed, just not on such a scale, and peculiar not only to the Soviet Union. For example, in [fascist] Italy, when they wrote “Viva Verdi!” on the walls, it was deciphered as “Live long Victor Emmanuel II, King of Italy.” The same thing in Soviet times, in place of the Soviet power [sovetskaya vlast] was said “Sofia Vlas.” The mechanism is the same. Exactly the same thing is used now: instead of the Presidential Administration [Administratsiya Presidenta] people say Anna Pavlovna. It always arises when there is some kind of pressure. When people's public voice is taken away, they start trying to look for some kind of way out.
În perioada sovietică, sigur, exista arta stradală de protest. Era faimos Protestul de pe tramvaie al artistului disident Yuli Rybakov. Acest tip de protest a existat, doar că nu la o asemenea scară și nu doar în Uniunea Sovietică. De examplu, în Italia [fascistă], când s-a scris “Viva Verdi!” pe pereți, a fost descifrat ca “Să trăiască Victor Emmanuel II, regele Italiei”. Același lucru în perioada sovietică, în locul puterii sovietice [sovetskaya vlast] era scris “Sofia Vlas”. Mecanismul este același. Exact același lucru este folosit acum: în loc de Administrația Prezidențială [Administratsiya Presidenta], oamenii spun Anna Pavlovna. Întotdeauna ia naștere când se exercită o anumită presiune. Când vocea publică a oamenilor este înlăturată, aceștia încep să caute o ieșire.
Conform lui Arkhipova, astfel de deghizări și încifrări “sunt în plină floare în China”. Este de ajuns să ne amintim de povestea cu interzicerea filmului Winnie the Pooh. Așa ceva se întâmplă și în Belarus. Doar că, pentru a arăta acest lucru, cineva trebuie să se ocupe de colecționare.
Aceasta continuă: “O inscripție, un sticker, o instalație este în primul rând o formă de afirmare; de aceea are două forme. Prima este crearea a ceva în spațiul public. Cea de-a doua este următoarea: răspândirea acelui ceva în spațiul digital. Iată de ce evoluția acestor forme este atât de ciudată. Inscripțiile cele mai atrăgătoare, mai captivante, mai inteligente sunt selectate pentru ca oamenii să le fotografieze”.“Sigur, un număr de oameni insurgenți distribuie acest tip de inscripții. Există canale de Telegram de protest, precum Protest Petersburg, canalul deținut de [jurnalistul Roman] Super. Totuși, există o problemă de sursă, deoarece foarte des oamenii iau o fotografie și se dovedește că este din 2019, de exemplu. Sau, pe canalul lui Super, un graffiti a apărut de mai multe ori cu date greșite. De aceea le cer mereu oamenilor să trimită ceea ce au văzut cu ochii lor sau ceea ce prietenii și familia lor au observat cu adevărat în orașul lor”, a declarat Arkhipova.
“Am multe fotografii din Sankt Petersburg, unde activitatea de protest este pur și simplu frenetică. Când a fost publicată expoziția, mulți oameni mi-au scris întrebându-mă de ce nu am menționat și orașul lor și trimițându-mi multe dintre cele mai recente graffitiuri din tocmai această lună”, a mai spus ea pentru Global Voices.
“Este important pentru mine să extind geografia, să scriu nu doar despre Moscova și Sankt Petersburg, ci și despre ceea ce se întâmplă în, să zicem, Smolensk, pentru că responsabilitatea pentru graffiti în Smolensk poate fi mai mare decât în Moscova, deoarece orice activitate de protest în Smolensk atrage mai multă atenție”, a concluzionat Arkhipova.
Alexandra Arkhipova nu știe dacă colecția de pe site va fi reînnoită, dar salvează tot ceea ce i se trimite. Crede că arta stradală ar trebui cu siguranță să fie studiată, dar, deocamdată, este un fenomen deosebit de subestimat, îndeosebi în Rusia.
“Oamenii încearcă să le acorde atenție operelor realizate de artiști profesioniști, care fac lucrări complexe. Și asemenea opere se regăsesc și în această expoziție, dar am încercat de asemenea să colectez și să arăt lucruri pe care omul de rând le face noaptea. Sau elevul. Acești oameni nu sunt profesioniști în domeniul artei, pentru care în general acest tip de expresie nu este în niciun caz imanent. Mie mi se pare că într-un fel anume este mult mai important, pentru că istoricii de artă se vor ocupa de profesioniști. Și cine se va ocupa de ceea ce omul de rând face noaptea?”
Conform lui Arkhipova, mulți oameni și-au găsit alinarea într-un protest așa de liniștit, dar acesta a devenit și un mod de a-și găsi aliați, ceea ce este de asemenea foarte important.
Here's a person going at 3 a.m. in Yekaterinburg to stick “No to war” stickers and, sneaking up to a pole, they find another person's “No to War” sticker there. And they feel tremendous joy, because they realize that there is an ally. Propaganda makes people lonely. It seeks to show that any person who thinks differently is in a significant minority. This is why there is such a big battle for the ability to speak out in public space. As one of my interlocutors said, here's John Smith leaving the house to get bread. He gets into the elevator and sees a sign that reads “No to war.” He goes out to the entrance and sees a sticker “Down with Putin.” He goes to a bus stop, and there's something anti-war there too. He buys a loaf of bread and there's a “Remember Bucha” sticker on it. All of this is to make the statement strong, to show that there are many people around who are against the war.
Iată o persoană la 3 dimineața în Ekaterinburg care lipește stickere cu mesajul “Nu războiului” și, furișându-se lângă un stâlp, vede acolo stickerul “Nu războiului” al altei persoane. Și simte o bucurie imensă, pentru că își dă seama că este vorba despre un aliat. Propaganda îi face pe oameni să se simtă singuri. Caută să arate că orice persoană care gândește diferit se află într-o minoritate semnificativă. Iată de ce este așa de mare bătălia pentru capacitatea de a se exprima în spațiul public. După cum a spus unul dintre interlocutorii mei, iată-l pe omul de rând care pleacă de acasă să cumpere pâine. Intră în lift și vede un afiș cu mesajul “Nu războiului”. Iese din lift și la intrarea în bloc vede un sticker cu mesajul “Jos Putin”. Se duce la o stație de autobuz, unde și acolo există ceva împotriva războiului. Cumpără o pâine, iar pe aceasta este un sticker cu mesajul “Adu-ți aminte de Bucha”. Toate acestea pentru a întări afirmația, pentru a arăta faptul că sunt mulți oameni în jur care sunt împotriva războiului.
Această postare face parte din RuNet Echo, un proiect Global Voices care interpretează internetul rusofon. Toate articolele ·