Textul capturii de ecran: “Sasha Skochilenko a fost condamnată la 7 șapte ani de închisoare”. Captură de ecran dintr-un video de pe canalul de YouTube Dozhd TV. Utilizare corectă.

După declanșarea invaziei Rusiei din Ucraina în februarie 2022, Alexandra Skochilenko, un artist din Sankt Petersburg, Rusia, pe data de 31 martie 2022 a schimbat câteva etichete de preț dintr-un magazin numit Perekrestok cu note conținând declarații anti-război. Ea a fost ținută în arest preventiv timp de un an, iar acum a fost condamnată la șapte ani de închisoare de către un tribunal din Rusia pentru “răspândirea cu bună știință de informații false în legătură cu armata rusă”. Global Voices a tradus și a editat pentru claritate discursul său ținut în fața curții de judecată pe data de 16 noiembrie 2023. Discursul original a fost publicat de către publicația Novaya Gazeta.

Onorată instanță,

Cazul meu este atât de neobișnuit și de absurd, încât a fost deschis exact pe data de 1 aprilie. Uneori mă simt ca și cum voi intra în sala de tribunal și dintr-odată o să plouă cu confetti, toți or să se ridice în picioare și or să strige: “Este o farsă!”. Personalul de la centrul preventiv de detenție numărul 5 este uimit, întrebându-se dacă chiar pentru așa ceva sunt acum arestați oamenii. Chiar și suporterii SVO [“operațiunea militară specială”, așa cum este numit războiul din Ucraina în mod oficial în Rusia] nu cred că merit să fiu la închisoare pentru acțiunile mele.

Cazul meu l-a făcut pe anchetator să se retragă înainte de finalizarea procesului. Într-o convorbire privată cu avocatul meu, acesta a mărturisit că nu pentru cazuri ca al meu, Sasha Skochilenko, s-a alăturat comitetului de investigație.

Înregistrare audio a discursului ținut de Skochilenko (în limba rusă), pe canalul de YouTube Nastoyaschee Vremya.

A renunțat la cazul meu, care ar fi putut să-i propulseze cariera, dându-și demisia și angajându-se la un magazin. Am un profund respect față de decizia sa; amândoi am acționat conform conștiinței noastre.

Mulțumită anchetatorilor și procurorilor, informațiile pe care le-am distribuit au ajuns la mii de oameni din toată lumea. Dacă nu aș fi fost arestată, doar câteva persoane, precum o bunică, un casier și un paznic de la Perekrestok ar fi știut aceste lucruri.

După documentele din dosarul meu, așa numitele etichete de preț au avut doar un mic impact asupra a două dintre cele trei persoane.

Dacă cinci hârtii sunt atât de periculoase, de ce să începi acest proces, repetând aceste afirmații, care conform procurorului amenință siguranța publică? Au provocat oare vreun cutremur, vreo revoluție, sau au adus pacea pe front? Nu, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Și atunci care este problema?

Procurorul a susținut în mod repetat că actul meu a pus în mare pericol societatea și statul.

Oare procurorul nostru are atât de puțină încredere în națiunea noastră încât să creadă că cinci bucăți de hârtie ne pot distruge societatea și statul?

Când cineva începe o rebeliune militară, provocând pagube uriașe, cazul este deschis și închis în aceeași zi [se referă la lovitura militară a lui Evgheni Prigojin din iunie 2023]. Acțiunile mele nu fac rău nimănui, și totuși am fost ținută în închisoare mai bine de un an printre ucigași și alți făptuitori de crime grave. Oare presupusul rău pe care l-am provocat este comparabil cu aceste crime?

Fiecare verdict trimite un mesaj. Poate veți fi de acord că am dat dovadă de curaj și de onestitate, acționând conform compasului meu moral. În jargon investigativ, să bagi pe cineva la închisoare înseamnă “să iei un prizonier”. Nu am cedat și nu m-am prăbușit sub amenințare sau suferință.

Ce mesaj transmite condamnarea mea altor oameni? Spune să renunți, să fii necinstit, să-ți recunoști o vină falsă sau să nu ai empatie față de soldații noștri? Spune că societatea noastră se poate prăbuși din cauza a cinci bucăți de hârtie? Să fie acesta mesajul în timpuri de criză și de stres?

Procesul meu, urmărit pe larg în Rusia și în toată lumea, va face istorie, indiferent de verdict. Nu judecați un terorist, un extremist sau chiar un activist politic. Judecați un pacifist.

Sunt un pacifist, care prețuiește viața mai mult decât orice altceva, crezând în rezolvarea conflictelor pe cale pașnică. N-aș putea face rău nici măcar unui păianjen, darămite unei persoane.

Pacea este adusă de către pacifiști, nu de către războinici. A băga la închisoare pacifiști nu face decât să întârzie pacea.

Viața este sfântă. Este rezistentă, uimitoare, este esența existenței noastre. De la mici celule la balene uriașe, viața prosperă în fiecare colț al lumii, iar cele mai complexe forme ale sale sunt oamenii — ființe muritoare care au conștiință. Dar viața omului este trecătoare, un scurt moment pe care toți ne-am dori să-l prelungim.

Întrebați pe cineva care a supraviețuit cancerului despre valoarea vieții. Cei dragi nouă care au murit de COVID-19 ne aduc aminte de fragilitatea vieții. Acum, vieți tinere sunt din nou pierdute, ceea ce aduce mai multă moarte, mai multă tristețe, mai multă durere.

Etichetați-mi părerile cum vreți, dar nu mi le schimb.

Procurorul are părerile lui, diferite de ale mele. Cu toate acestea, nu l-aș băga la închisoare pentru părerile sale.

Îmi cer scuze dacă acțiunile mele au adus vreo ofensă cuiva. Timpul pe care l-am petrecut în închisoare, printre diverși alți oameni, mi-a arătat că fiecare are propriul său adevăr, inclusiv puncte de vedere proprii despre operațiunea specială. Tragedia este eșecul nostru de a accepta adevăruri diferite, divizând societatea, distrugând familii și îndepărtându-ne de pace. Fiecare persoană caută în cele din urmă pacea.

De ce să ne luptăm unii cu alții când ne avem doar unul pe altul într-o lume tulburată? Nicio bogăție nu poate salva pe cineva drag de la moarte.

Suntem tot ceea ce avem. Cei dragi mie, care nu mă vor în închisoare, mă așteaptă — mama mea în vârstă, sora și prietena bolnavă de cancer. Poate că nici procurorul nu-și dorește cu adevărat să fiu băgată la închisoare. Probabil a intrat în breaslă pentru a lupta cu criminali adevărați, nu cu cineva ca mine, dar sistemul îi cere altceva.

El are grijă de cariera sa și de viitorul familiei sale. Dar ce-o să spună despre faptul că a băgat la închisoare o femeie bolnavă pentru cinci hârtiuțe? El își spune că-și face doar datoria, dar ce se va întâmpla când lucrurile se vor schimba?

Istoria ne arată schimbări pe fondul tulburărilor politice. În mod ciudat, empatizez cu dumneavoastră.

În pofida faptului că sunt la închisoare, sunt mai liberă, capabilă să mă exprim și să fac alegeri. Nu mi-e frică de sărăcie sau de lipsa unei cariere. Nu mi-e frică să fiu diferită.

Poate de aceea statului îi este frică de mine și de alții ca mine, băgându-ne după gratii ca și cum am fi persoane periculoase.

Dar nu suntem dușmani unii altora. Furia este ușoară; iubirea și înțelegerea sunt mai grele. Trebuie să învățăm să iubim și să rezolvăm conflictele prin cuvinte, scăpând din criza noastră morală.

Onorată instanță, verdictul dumneavoastră poate da un exemplu de rezolvare de conflict prin compasiune și dialog, fiind un pas înspre însănătoșirea societății.

Îmi dau seama că acest proces vi se poate părea o rutină, dar amintiți-vă că dețineți o putere enormă asupra destinelor umane. Soarta, sănătatea, viața mea, precum și fericirea celor dragi mie sunt în mâinile dumneavoastră. Am încredere că veți folosi această putere în mod înțelept.

Apoi judecătorul i-a dat Alexandrei Skochilenko o sentință de șapte ani de închisoare. După cum relatează Reuters, la tribunal, susținătorii acesteia au strigat în mod repetat “Rușine, rușine!”, iar Skochilenko, zâmbind, a făcut din mâini un semn de inimă în timp ce stătea în cușca din tribunal. Mai târziu a fost văzută ștergându-și lacrimile de pe față.