Romii din Kineshma (oblastul Ivanovo, Rusia Centrală): Ruska Roma sau Vlach Romaю Nikolay Omonov, CC BY-SA 4.0, de pe Wikimedia Commons.

Conform ultimului recensământ credibil făcut în Rusia în 2010, diaspora romă  cuprindea aproximativ 220.000 de persoane. Printre vorbitorii de limbă rusă cuvântul цыгане (țigani) este încă foarte răspândit, inclusiv în mass-media și în mediul academic. Populația totală a Rusiei, conform aceluiași recensământ, era de aproximativ 143 de milioane. Reprezentanții diasporei rome au susținut că numărul este mai aproape de un milion de persoane, însă cercetătorii cred că acest număr este undeva la mijloc. 

Istoria diasporei rome în Rusia datează din secolul al XVII-lea. La fel ca multe alte grupuri etnice, romii au fost deportați în anii 1930 și 1940 și au fost oprimați cu ajutorul unor acte legislative represive care interziceau stilul lor tradițional de viață nomad (de exemplu, legea așezărilor din 1956). Cu toate acestea, populația romă era relativ bine adaptată la economia Uniunii Sovietice, unde și-a găsit o nișă de comercianți în cadrul economiei în care bunurile de consum erau limitate. Unii romi erau angajați la ferme de stat care se ocupau de creșterea animalelor, sau lucrau în producția industrială de metale.

Când URSS s-a destrămat și au fost introduse reformele pieței libere, diaspora a pierdut aceste nișe. Cercetătorii au numit această situație „criză amânată”, din cauza absenței unor programe educaționale și sociale adecvate din punct de vedere cultural pentru populația romă din URSS și, ulterior, din Rusia.

În prezent, în condițiile în care regimul rus se transformă într-o autocrație personală și o mare parte din bugetul național se îndreaptă către războiul neprovocat din Ucraina, există puține șanse ca în viitorul apropriat să fie introduse programe de sprijinire a romilor. Între timp, cartierele din orașele rusești în care locuiesc romii sunt marginalizate, iar oamenii sunt discriminați. 

Locuințele cu înălțime redusă ocupate de către romi sunt adesea îndepărtate de autorități sau de companiile de construcții. De exemplu, în regiunea Perm din Urali, terenul pe care romii și-au construit casele nu le aparține, a scris 59.ru. Și pentru că nu își cunosc drepturile și nu se pot reprezenta singuri în instanță, există cazuri în care casele romilor sunt distruse și terenurile sunt date altor persoane. După cum au relatat jurnaliștii locali, unii romi își lasă acoperișurile caselor neterminate, pentru că acestea ar putea fi distruse în orice moment, iar ei ar trebui să se mute rapid pe un alt teren și să ridice o casă nouă.

Un alt exemplu vine de la orașul siberian Tiumen, unde o firmă de construcții a distrus casele romilor din cartierul central al orașului și i-a mutat pe oameni într-un sat unde se presupune că le construiseră case „mai bune” în 2013. Cu toate acestea, după cum a relatat agenția de presă regională 72.ru în februarie 2024, casele încă nu au apă sau încălzire pe gaz, drumurile sunt practic distruse, iar în sat nu există nicio școală. 

Adesea se petrec lupte și conflicte între romi și populația rusă. În ultimii ani au avut loc lupte în masă în regiunile Novosibirsk și Penza.

De asemenea, din cauza corupției generalizate și incriminării de către stat, există cazuri în care poliția sprijină și chiar impune activități criminale diasporei rome. După cum subliniază cercetătorii, activitatea criminală pe termen lung a persoanelor care au o locuință permanentă este imposibilă fără sprijinul forțelor de ordine. Există cazuri cunoscute unde agenți ai forțelor de ordine sprijină comerțul local cu droguri și încearcă să implice cetățenii de etnie romă în aceste activități. Un exemplu este cartierul rom din Ekaterinburg, care se spune ar fi centrul comerțului cu droguri și a altor activități ilegale din oraș. Astfel, cartierul a atras numeroase atacuri din partea unor „grupuri de cetățeni” care nu au fost niciodată pedepsite și care, dimpotrivă, au fost susținute de forțele de ordine.

În ultimii ani, poliția din Ekaterinburg efectuează periodic perchiziții și controale asupra locuitorilor din cartierele rome pur și simplu din pricina etniei acestora.

Unul dintre cele mai recente cazuri raportate de către presa regională rusă a implicat neo-naziști care și-au asumat responsabilitatea pentru incendierea unei case rome părăsite în orașul Volgograd. Conform unor utilizatori anonimi de pe rețelele de socializare care au postat o înregistrare video, acesta este modul lor de a „rezolva problema etnică”. Poliția a negat veridicitatea videoului și a explicat că incendiul a fost un accident.

În februarie 2024, poliția a perchiziționat așezările de romi din regiunea Sankt Petersburg dând avize de recrutare militară la 35 de bărbați, care ar fi „obligați să renunțe la viața nomadă și să participe la operațiunea specială [războiul în Ucraina],” după cum a raportat cu mândrie reprezentantul poliției.

Înainte ca represiunea regimului rus să înceapă la sfârșitul anilor 2010, au existat grupuri pentru drepturile omului care au vorbit despre drepturile romilor în Rusia. Organizația rusă pentru drepturile omului Memorial a publicat un documentar despre cartierele romilor în Rusia, subliniind că romii din Rusia:

“Live a very hard life, without receiving a decent education, without work, not knowing what will happen tomorrow—demolition, expulsion or a special operation. The documentary  is about the problem of unregistered houses in settlements, about the impossibility of properly registering ownership of houses and land, and gaining access to heating, water, light, education, and work. The basis of everything is racism, widespread discrimination and persecution of Romani people in Russia”

„Trăiesc o viață foarte grea, fără să primească o educație decentă, fără să muncească, fără să știe ce se va întâmpla mâine – demolare, expulzare sau o operațiune specială. Documentarul vorbește despre problema locuințelor neînregistrate din așezări, imposibilitatea de a putea înregistra în mod corespunzător proprietatea asupra caselor și terenurilor și obținerea accesului la încălzire, apă, lumină, educație și muncă. La baza a tot ceea ce se întâmplă se află rasismul, discriminarea generalizată și persecutarea romilor în Rusia.”

Centrul Memorial a fost declarat agent străin și desființat ca organizație printr-o hotărâre a instanței ruse în 2021. Directorul său, cunoscutul apărător al drepturilor omului Oleg Orlov, care are 71 de ani, tocmai primise o pedeapsă de 5 ani de închisoare pentru că s-a exprimat împotriva războiului.