O clădire veche și dărăpănată întâmpină pasagerii care ajung pe aeroportul din Chișinău. Din punct de vedere al mărimii și al interiorului, îmi amintește foarte mult de clădirea veche a aeroportului din Skopje. Imediat după intrarea într-o clădire mică urmează un control al pașapoartelor neobișnuit. Doi polițiști de frontieră stau la un punct de control, fiind supervizați de o a treia persoană îmbrăcată în civil. Lângă ghișeu se află doi polițiști dintr-o echipă tactică înarmați până în dinți. Republica Moldova a declarat stare de urgență imediat după invazia Rusiei în Ucraina, iar ecourile războiului se fac simțite imediat după ce ajungi în această țară mică din Europa de Est.

În fața mea sunt în jur de 20 de pasageri, iar poliția de frontieră de la acest ghișeu, pentru că mai sunt câteva, separă șapte persoane pentru controale suplimentare și le escortă în camerele speciale. Cuvântul magic, și anume că sunt jurnalist, pare să schimbe expresia ofițerului de la poliția de frontieră, care observă imediat în pașaport semnul vizitei mele în Ucraina, ștampila de la Aeroportul Boryspil din Kiev. După ce m-a întrebat cu blândețe despre scopul șederii mele în Republica Moldova și unde am să fiu găzduit, am primit pe pașaport ștampila care îmi permitea să intru în țară.

Mihail mă așteaptă la ieșirea de la controlul vamal din aeroport. Acesta este șoferul meu până la hotel. El se scuză că nu a putut lăsa mașina în fața aeroportului, din moment ce este strict interzis să parchezi acolo și există, de asemenea, multe taxiuri. Îmi explică și că parcarea acoperită de la aeroport este plină de vehicule cu numere de înmatriculare ucrainiene, deci nu a putut parca nici acolo.

De la începutul agresiunii Rusiei, Ucraina a fost lăsată fără trafic aerian, iar cel mai apropiat oraș de unde mulți ucrainieni pot zbura este Chișinăul. Odesa, orașul de la malul mării, care are mai mult de un milion de locuitori, este la mai puțin de 200 de km de Chișinău.

„Sunt un milion de cetățeni ucrainieni în Chișinău acum. Au fugit de războiul de acolo și acum încep că cumpere apartamente în oraș”, îmi explică Mihail.

Numărul refugiaților ucrainieni continuă să crească, spune Mihail, ceea ce arată severitatea situației în care se află Republica Moldova. Cu toate acestea, datele de la UNHCR arată că, până la 15 octombrie 2023, țara a primit 111.338 de refugiați din Ucraina înregistrați oficial, din totalul de 964.796 de persoane care au trecut granița din Ucraina de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei din 22 februarie 2022. Aproximativ 120.000 dintre refugiații care au trecut granița nu sunt cetățeni ucrainieni, ci au altă cetățenie, fiind în principal cetățeni ruși care fug de înrolarea în armata rusă. Majoritatea acestora nu au rămas în Republica Moldova. ONG-urile din țară estimează că în jur de 100.000 de refugiați locuiesc în Republica Moldova acum.

Aceste cifre, dacă sunt corecte, sunt dramatice pentru o țară care la ultimul recensământ oficial din 2014, avea mai puțin de 3 milioane de locuitori înregistrați. Această creștere enormă a populației de după invazie este vizibilă peste tot în Chișinău.

Dar optimismul lui Mihail nu scade. Acesta spune că orașul este extrem de sigur, că este pace în Moldova și că doar sirenele ambulanțelor tulbură atmosfera pașnică din el.

Turbulențe politice nesfârșite

În ciuda spuselor liniștitoare ale lui Mihail, tensiunea poate fi simțită în aer în Chișinău. În noiembrie 1990, a izbucnit un război în această fostă republică din URSS între guvernul moldovean și forțele separatiste transnistriene sprijinite de oficialii de la Moscova. Pe 21 iulie 1992, s-a ajuns la un armistițiu care a dus la crearea unui teritoriu oarecum ocupat în Moldova prin înființarea Republicii Transnistria („Pridnestrovie” în rusă), care nu este recunoscută internațional.

Monumente din perioada sovietică, pe care scrie în moldovenească și în rusă, pot fi văzute în centrul Chișinăului chiar și în ziua de azi. Foto: Meta.mk, folosită cu permisiune.

În ziua de azi, Transnistria este o republică autoproclamată, sprijinită de soldații ruși și de echipamentele militare rusești. Autoritățile moldovene de la Chișinău nu controlează de fapt o zecime din teritoriul recunoscut internațional al țării. O preocupare în plus pentru autorități o reprezintă agresiunea militară a Rusiei în Ucraina și posibilitatea ca Rusia să atace Moldova.

În ultimul an și jumătate, președintele proeuropean al țării, Maia Sandu, a declarat cu mai multe ocazii că oficialii de la Moscova plănuiesc o lovitură de stat pentru a da jos guvernul moldovean ales democratic. Protestele, campaniile de dezinformare și măsurile restrictive nejustificate din punct de vedere economic reprezintă doar unele dintre tacticile pe care oficialii de la Moscova le aplică împotriva Moldovei în ultimul timp.

Sărăcia moldovenilor se poate vedea oriunde în Chișinău. Foto: Meta.mk, folosită cu permisiune.

În luna octombrie, înaintea alegerilor, acestea erau unele dintre probleme. Pentru prima dată de la începutul agresiunii militare din Ucraina, Moldova a organizat alegeri locale pe 5 noiembrie. Acestea sunt văzute ca un test de încredere pentru coaliția condusă de Partidul Acțiune și Solidaritate al președintelui Maia Sandu, aflat în opoziție față de niște partide proruse. Cu o lună înainte de alegeri, atunci când am fost eu în Moldova, campania electorală era în plină desfășurare în capitală.

Se poate mai bine? Scris în română și rusă. Panou al unei coaliții politice de socialiști și comuniști proruși din Chișinău, Moldova. Foto: Meta.mk, folosită cu permisiune.

Războiul este la fel peste tot

Centrul Chișinăului găzduiește Muzeul Național de Istorie a Moldovei, un muzeu eclectic. În octombrie, acesta a găzduit „Ecourile războiului: expoziție de fotografie din Siria și Ucraina” a fotografului sirian Omar Sanadiki, care arată consecințele războaielor din aceste țări.

Unele dintre fotografiile din expoziția lui Omar Sanadiki. Foto: Meta.mk, folosită cu permisiune

Sanadiki s-a născut la Damasc. Războiul din Siria l-a forțat să relateze despre orașe devastate încă de când era copil. Vara trecută acesta a avut oportunitatea de a vizita Ucraina și de a vedea ororile agresiunii ruse. Îmbinând materialele foto din ambele războaie într-o manieră inovativă, expoziția prezintă perechi de fotografii care ilustrează teroarea războaielor din Siria și Ucraina. Fără a citi descrierile este imposibil să îți dai seama unde au fost făcute acestea. Măiestria lui Sanadiki permite oamenilor să vadă atrocitățile războiului doar uitându-se la fotografiile ruinelor din Ucraina, crezând că sunt ruinele din Siria și vice versa.

„Din păcate, totul a început cu războiul despre care nu am vrut să relatez, dar am fost forțat să o fac”, a spus Sanadiki despre relatările din Siria, țara sa natală.

Sanadiki spune că a ales să nu prezinte doar distrugerea și paguba, dar și sufletele celor care au supraviețuit.

Cu foarte multe emoții, Omar Sanadiki se adresează invitațiilor de la deschiderea expoziției sale. Foto: Meta.mk, folosită cu permisiune.

“Întotdeauna am compasiune față de acești oameni, multă compasiune. În unele fotografii, nu veți vedea oameni, ci sufletele lor”, spune Sanadiki.

Ambasadorul Uniunii Europene în Moldova, diplomatul leton Jānis Mažeiks, a subliniat că participă la un eveniment la care nu era nerăbdător să meargă.

„Aș vrea să nu fi trebuit să învăț numele unor locuri ca Raca, Bucha, Irpin, Mariupol,  dar am fost nevoit, la fel ca și dumneavoastră”, a spus Mažeiks. „Aceste fotografii prezintă povești de barbarism, documentează ceea ce este diabolic, dar și umanitatea și stilul de viață din acele locuri.”

„În plus, aceste fotografii ne amintesc că suntem de partea dreaptă a istoriei. Cred că putem fi mândri că atât Uniunea Europeană, cât și Moldova erau de partea dreaptă a istoriei atunci când a început războiul din Siria și agresiunea neprovocată a Rusiei împotriva suveranității și independenței Ucrainei”, a adăugat Mažeiks.

La expoziție, Mažeiks  și-a exprimat dorința ca Moldova să devină un stat membru al Uniunii Europene în viitor. În iunie 2022, acestă țară din fosta URSS a devenit candidată la aderarea în UE. Dar răspunsuri la întrebarea legată de momentul în care Moldova va deveni un stat membru UE ar trebui căutate doar la autoritățile moldovene, care trebuie să încheie reformele și schimbările pe care cetățenii ar trebui să le dorească. Viitorul Moldovei este strâns legat de rezultatul final al războiului din Ucraina și de rezolvarea problemei încă actuale a stabilirii suveranității Moldovei asupra regiunii separatiste Transnistria.

În acest an, ca și în trecut, cetățenii Republicii Moldova trebuie să aleagă între a rămâne un satelit periferic pe harta imperială a Kremlinului sau a deveni un stat membru al UE.