O serie de povești animate readuce la viață limbile indigene din Mexic

Captură de ecran a poveștii animate bazate pe poemul "Chipul meu moare" de<a href="http://lapoesiademanuelespinosasainos.blogspot.nl/">Manuel Espinosa Sainos</a>, interpretată în <a href="https://es.wikipedia.org/wiki/Lenguas_totonaco-tepehuas">Totonaco</a> de Puebla. Parte a seriei "Șaizeci și opt de voci, șaizeci și opt de inimi".

Captură de ecran a poveștii animate bazate pe poemul “Chipul meu moare” de Manuel Espinosa Sainos, interpretată în Totonaco de Puebla. Parte a seriei “Șaizeci și opt de voci, șaizeci și opt de inimi”.

“Nimeni nu poate iubi ceea ce nu cunoaște”, este punctul de plecare al proiectului animat ce are drept finalitate conservarea și difuzarea limbilor indigene mexicane. Numele seriei este “Sesenta y ocho voces, sesenta y ocho corazones” (Șaizeci și opt de voci, șaizeci și opt de inimi).

Acest proiect caută să promoveze mândria, respectul și folosirea limbilor indigene din Mexic, prin intermediul unei serii de povești animate, relatate în limbile indigene și subtitrate în spaniolă.

Un exemplu din cadrul proiectului poate fi văzut în videoul de mai jos, povestea avându-și rădăcinile în folclorul poporului Yaqui – “Greierele vrăjit”. Povestea relatează modul în care tribul yaqui a supraviețuit atacului unui monstru feroce, datorită unui arbore profet și Greierului vrăjit, care a reușit să înfrângă monstrul.

Narațiunea este în yaqui, o limbă din statul mexican Sonora.

Numele proiectului face referire la cele 68 de limbi indigene mexicane vorbite la ora actuală în țară, conform Institutului Național de Limbi Indigene (INALI)Canalul Vimeo al proiectului precizează:

Limbile indigene conțin o viziune unică asupra vieții și asupra lumii. Dacă acestea dispar, odată cu ele dispar și cosmoviziunea și cosmogonia unică a fiecărui popor, ducând la pierderea unei părți importante a umanității.

Astfel, proiectul recunoaște limbile indigene ca pe niște viziuni asupra lumii și încearcă să evite dispariția acestora.

După cum se poate vedea, de altfel, din povestea animată de mai jos, bazată pe poemul “Când moare o limbă” al istoricului și antropologului Miguel León Portilla, specialist în gândirea și literatura náhuatl. Povestea este recitată în această limbă, mai exact, în varianta la Huasteca de Hidalgo.

Când moare o limbă […]

Atunci se închide pentru toate popoarele lumii o ușă, o fereastră.

O privire aparte asupra celor divine și umane, asupra ființei și vieții pe pământ.

 

 

Prin această primă serie au fost aduse la viață câteva povești de tradiție populară și câteva opere aparținând poeților și artiștilor indigeni, precum și istoricilor și filosofilor specialiști în gândirea și limbile originare. Pe pagina proiectului, se poate citi:

În această [primă] serie se regăsesc șapte din aceste 68 de viziuni asupra lumii: huasteco, maya, mixteco, náhuatl, totonaco, yaqui și zapoteco, prin viziunea a șapte scriitori și a șapte ilustratori grafici.

Următorul video se inspiră din povestea “Ultimul dans” a scriitorului maya Isaac Esau Carrillo Can. Este povestea unei femei care își amintește o conversație cu tatăl său, care a părăsit viața pământească pentru a o regăsi pe mama ei. Bărbatul își ia rămas bun de la fiica sa, asigurând-o că i-a lăsat “marea sămânță a dansurilor” și spunându-i că ea va trebui să o răspândească în lume.

Narațiunea este realizată în maya, o limbă din Yucatán.

Într-un interviu pentru Global Voices, creatoarea și directoarea proiectului, Gabriela Badillo, a declarat că lucrează actualmente în strânsă colaborare cu INALI, dar și cu vorbitorii limbilor indigene, pentru a acoperi, pas cu pas, fiecare dintre cele șaizeci și opt de limbi indigene ale țării, îndeosebi pe acelea aflate într-un risc crescut de dispariție.

Aceasta a mai subliniat că proiectul este produsul unei colaborări între autori contemporani, traducători și interpreți indigeni, desenatori, animatori, compozitori de sunet și muzică, alături de o echipă de cercetare și de adaptare a poveștilor, fără a omite participarea semnificativă a triburilor și a comunităților indigene care au împărtășit poveștile lor tradiționale.

Întrebată asupra receptării proiectului, Gabriela a declarat:

În general, comunitățile de care ne-am apropiat au primit [proiectul] cu emoție, văzând într-un video parte din istoria, tradiția și cultura lor. Nu prezentată ca o “cultură statică” și veche de muzeu, ci drept ceva viu, care crește și se schimbă cu timpul și cu noile generații; fără a cădea în “clișeele” asupra indigenului și incluzând tinerii din aceste comunități, precum și artiștii mexicani care și-au adus contribuția. Ni s-a spus că, îndeosebi în sălile de clasă, copiii au fost foarte emoționați.

Canalul Vimeo al “Șaizeci și opt de voci” conține toate informațiile asupra proiectului, precum și bugetul corespunzător fiecărui video și descrierea în limba engleză. Câteva dintre poveștile animate se pot viziona, de asemenea, cu subtitrări în engleză, pe YouTube.

Mai multe informații și actualizări în legătură cu proiectul sunt disponibile în spaniolă pe pagina sa de Facebook și pe pagina echipei de creație Hola Combo.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.