Aglomerație în fața biroului pentru pașapoarte din Kabul în octombrie 2021. Captură de ecran de pe canalul de YouTube Voice of America. Utilizare corectă.

Acest articol a fost scris de Shahab pentru Hasht-e-Subh Daily. O versiune editată este republicată pe Global Voices în urma unui parteneriat media.

După ce talibanii au anunțat pe 10 ianuarie că vor începe să accepte cereri de pașapoarte pe hârtie, în fața biroului pentru pașapoarte din capitala Afganistanului, Kabul, s-au adunat zeci de mii de oameni cu cereri. Înainte, acestea trebuiau înregistrate online și oamenii trebuiau să aștepte, nefiind siguri când le va veni rândul. Unii au așteptat mai mult de un an, iar darea de mită pentru a grăbi procesul a devenit ceva obișnuit.

Videouri care surprind haosul de la fața locului arată că aproximativ 30.000 de oameni au încercat să ajungă la biroul pentru pașapoarte. Ca răspuns, autoritățile talibane au trimis un număr considerabil de soldați să gestioneze mulțimea. Aceștia au apelat la folosirea forței când au considerat necesar. Unii oameni au petrecut nopți întregi stând la coadă, sperând să le vină mai repede rândul. Pe 21 ianuarie, autoritățile au anunțat că vor suspenda cererile depuse în persoană din cauza lipsei de dotări, a aglomerației și a plângerilor legate de haos. Cererile online sunt de asemenea temporar suspendate, exceptând persoanele bolnave și cele care au nevoie urgentă de pașaport.

Iată un video pe YouTube în care se poate vedea mulțimea din fața biroului pentru pașapoarte din Kabul.

Obținerea pașaportului afgan cere multă răbdare și multe abilități în navigarea obstacolelor birocratice — chiar dacă acesta rămâne cel mai slab pașaport din lume, potrivit unor clasamente. Mulțimea copleșitoare de lângă biroul pentru pașapoarte arată că cetățenii continuă să și le dorească și explorează moduri de a pleca din țară. Nimic nu pare să îi poată opri pe afgani din a pleca, nici chiar tratamentul dur și inuman cu care se confruntă migranții afgani în străinătate sau pericolele de a fi aduși ilegal în Europa și SUA. Criza umanitară și restricțiile pe scară largă aduse de regimul taliban în Afganistan explică exodul actual.

Șomaj galopant

Factorii economici reprezintă principalul motiv pentru care oamenii pleacă din țară. Afganistan nu a fost niciodată o țară puternică economic, confruntându-se cu probleme vechi legate de șomaj. Cu toate acestea, venirea talibanilor la putere în august 2021 a dăunat semnificativ economiei afgane, ceea ce a dus la pierderea a numeroase oportunități de angajare. Prin obținerea pașapoartelor, oamenii vor să-și găsească de lucru în țări precum Iran, Pakistan și Turcia pentru a-și sprijini financiar familiile. Acum milioane de afgani locuiesc în aceste țări, putând o  parte substanțială a poverii economice pentru familiile lor de acasă.

Iată un video de pe YouTube despre șomajul și sărăcia aflate în creștere în Afganistan.

Restricțiile legate de educația și angajarea femeilor impuse de talibani au slăbit fluxurile de venit ale familiilor și au obligat bărbații tineri să caute oportunități de angajare în țări străine pentru a oferi sprijin financiar familiilor lor din Afganistan.
De-a lungul istoriei, femeile afgane au contribuit activ împreună cu bărbații la bunăstarea familiei, dar restricțiile impuse de talibani împiedică implicarea lor economică.

Tratamentul opresiv față de comercianții locali, combinat cu un sentiment de disperare prevalent, descurajează antreprenorii din a-și asuma riscuri și a face investiții substanțiale în țară. Recesiunea din sectorul economic și cel comercial a dus la o lipsă de oportunități de angajare, forțându-i pe șomerii tineri să plece în străinătate.

Speranță pentru un viitor mai bun

Odată cu revenirea talibanilor la putere, aceștia au depus eforturi de a restrânge libertățile femeilor și fetelor, cum ar fi interzicerea accesului fetelor la învățământul secundar și interzicerea accesului femeilor la locuri de muncă, la călătorii și la asistență medicală. Aceste măsuri le-au forțat să se retragă în casele lor și să adopte un stil de viață medieval. Talibanii interzic explicit accesul fetelor la educație după clasa a șasea. În vreme ce fetele afgane încă au visuri și ambiții de a studia și de a se angaja, constrângerile talibanilor creează obstacole uriașe, fiind imposibil ca aceste aspirații să poată deveni realitate în teritoriile controlate de ei. Educația pentru băieți are și ea de suferit.

În consecință, familiile cu resurse economice relativ mari vor să emigreze, pentru ca fii și fiicele lor să aibă vieți liniștite și acces la educație modernă. Unele familii sunt pregătite să suporte cheltuieli substanțiale pentru a se asigura că fetele și băieții lor primesc o educație actuală, Iran și Pakistan fiind destinațiile preferate pentru asemenea aspirații.

Unii oameni care fac cerere pentru pașaport fie au dosare de migrație în curs de soluționare în SUA, fie au membri de familie care locuiesc în Occident. Aceștia se așteaptă ca cererile lor de azil să aibă până la urmă un răspuns pozitiv; așadar, este esențial să aibă un pașaport pentru eventuale avansări în carieră. Statele Unite continuă eforturile de a strămuta oamenii eligibili pentru azil. De la căderea Republicii Afganistan în august 2021, sute de mii de oameni au migrat cu succes în Occident.

Această tendință continuă insuflă speranță pentru cei care rămân în Afganistan și caută moduri de a scăpa de criză. Aceștia se agață de optimismul că eforturile lor ar putea duce într-o zi la eliberarea de sub controlul talibanilor. Acești oameni disperați fac apel la oricine i-ar putea ajuta în acest demers, profitând cu interes de orice oportunitate de a ieși din Afganistan, fiind gata să creadă chiar și în zvonuri, așa cum s-a putut observa anul trecut când un zvon că există avioane care iau afgani și îi duc în Turcia a dus la mulțimi care au umplut aeroportul din Kabul.

Un loc anost și fără perspective pentru tineri

O parte semnificativă a populației care încearcă să obțină pașapoarte este formată din tineri care sunt dispuși să îndure greutăți extreme pentru a fugi din țară. Motivul principal este acela că regimul taliban, pe lângă faptul că insuflă disperare și deznădejde în tineri, nu oferă nimic pozitiv. În regiunile controlate de talibani, muzica și recreerea sunt interzise, la fel ca interacțiunea și întâlnirile între băieți și fete, tunderea sau raderea bărbii, tunsoarea care nu se încadrează în stilul aprobat de talibani și educația pentru fete. Deplasarea femeilor, cu sau fără un însoțitor de sex masculin, este și ea restricționată.

Bineînțeles că niciun tânăr sănătos și energic nu alege de bună voie să trăiască în acest mediu opresiv. Dat fiind faptul că esența tinereții se împletește cu ambiția și visele mari, tinerii cred că părăsind țara își pot modela viitorul așa cum vor ei. Principalul vinovat pentru disperarea tinerilor este un regim care vede totul prin lentilele înguste ale ideologiei sale opresive. În mod ironic, talibanii le cer oamenilor să rămână în țară, dar practic le-au creat niște condiții în care fuga pare singura opțiune pentru populația rămasă.

Este posibil, deși puțin probabil, ca dacă talibanii persistă în ceea ce fac, poate vor învăța ceva din propriul stil de guvernare. Dar doar câțiva ani de guvernare talibană au fost suficienți pentru a da țara înapoi cu un secol, cu infrastructura distrusă și cu mai multe generații care trăiesc cu lipsuri și analfabetism. Fără îndoială, compensarea unor daune și pierderi atât de mari nu va fi niciodată posibilă. Oportunitățile pierdute nu se vor mai întoarce.