Câinii de alinare și stăpânii lor. Foto de Dan Ayebare și Richard Mugambe, folosită cu permisiune.

Acest articol a fost publicat inițial de Minority Africa, iar o versiune editată este republicată pe Global Voices în urma unui acord de partajare de conținut.

În iulie 2002, rebelii din Armata de Rezistență a Domnului (LRA) au distrus lumea lui Evelyne Anena, omorându-i soțul în fața ei și a copiilor. Pentru a face față acestei traume obsedante, Anena a căutat sprijin la Big Fix Uganda, o organizație din Gulu, un oraș din nordul Ugandei. Aceasta este specializată în tratarea și reabilitarea oamenilor și a câinilor vagabonzi.

Un raport al Fonului ONU pentru Populație (UNFPA) subliniază impactul disproporționat al războiului asupra femeilor și fetelor, care le afectează bunăstarea psihologică, reproductivă și generală.

Anena a spus pentru Minority Africa: „Nu am putut dormi timp de aproape 20 de ani pentru că de fiecare dată când închideam ochii, retrăiam uciderea soțului meu.” Viața a luat o întorsătură devastatoare pentru această mamă a patru copii după ziua tragică în care și-a pierdut soțul, care era polițist și întreținătorul principal al familiei. Această pierdere a obligat-o să caute ajutor în orașul Gulu. Acolo, Anena și copiii săi s-au confruntat cu împrejurări cumplite. Fără un loc de muncă, a devenit dificil pentru ea să se întrețină pe sine și familia sa.

După ce lucrurile s-au calmat, aceștia s-au întors acasă în 2008. Cu toate acestea, socrii lui Anena i-au spus acesteia că nu mai poate locui în fosta casă, deoarece nu are dreptul la pământ fiind femeie. „Aceștia voiau să plec cu copiii înapoi la casa părinților mei. Dar ei și doi dintre frații mei fuseseră de asemenea uciși de rebeli, deci nu aveam la cine să mă întorc.” Anena și copiii săi au reușit până la urmă să să obțină niște terenuri, ceea ce a reprezentat un colac de salvare pentru supraviețuirea lor. Totuși, provocările au persistat, o parte din terenuri fiindu-le luată mai târziu de socrii ei.

În 2021, Anena s-a alăturat organizației Big Fix Uganda pentru consiliere. În timpul sesiunilor, aceasta a găsit un companion în Peyot, un câine care se confrunta și el cu propriile traume.

Anena la fermă cu câinele ei. Foto de Dan Ayebare și Richard Mugambe, folosită cu permisiune.

„Peyot înseamnă «nu este ușor» în dialectul acholi. I-am pus acest nume pentru că amândoi am trecut prin multe. După ce am început consilierea și l-am cunoscut pe Peyot, am putut dormi bine după primele trei săptămâni”, spune Anena uitându-se la Peyot, care se odihnea lângă ea cu ochii închiși, părând să o aprobe.

Francis Oloya, psiholog comunitar și manager al proiectului Câini de Alinare și al programului educațional al Big Fix Uganda, explică că ei folosesc în principal intervențiile asistate de animale, utilizând terapia cu câini pentru a trata și a reabilita sănătatea mentală a supraviețuitorilor cu traume de război. „Noi trecem de zeci de ani printr-un război între LRA și guvernul ugandez, care lasă în urmă mii de oameni suferinzi din cauza efectelor războiului până în ziua de azi”, spune Oloya.

Implicarea lui în proiect stă mărturie impactului puternic pe care îl pot avea câinii. Având probleme de vedere, acesta a dezvoltat o legătură specială cu doi câini din cartierul unde locuia. „Câinii și-au dat seama instinctiv că am nevoie de ajutor. De fiecare dată când ieșeam din căminul școlii ca să merg la ore, aceștia veneau și mă ghidau, ajutându-mă să merg pe stradă, în special noaptea”, spune Oloya, în timp ce-și mângâie ușor câinele de alinare pe nume Bailey, care stătea la picioarele sale, uitându-se agitat prin împrejurime. Acesta explică mai departe: „Mă aflam într-o situație în care eram neajutorat. Simțeam că aveam nevoie ca cineva să fie acolo pentru mine, și acești câini m-au ajutat iar și iar. Mă simțeam în siguranță.”

În anii de liceu, Oloya a continuat să lucreze cu câini. Acesta a terminat liceul și a intrat la universitate, unde s-a licențiat în psihologie comunitară. După ce și-a terminat studiile, Oloya s-a întors în nordul Ugandei, unde a cunoscut-o pe Sarah Smith, președinta Big Fix Uganda. „Noi doi am înțeles că oamenii pot fi ajutați de câini, și așa s-a născut proiectul Câini de Alinare”,  spune Oloya, managerul proiectului.

Alegerea câinilor și a însoțitorilor lor este supusă unui proces riguros, pentru asigurarea obținerii unor rezultate eficiente în cadrul programului. Potențialii beneficiari sunt identificați în cadrul comunităților prin întâlniri cu localnicii și consultații cu liderii satelor. Acestea au ca teme traume și probleme legate de sănătatea mintală. Apoi se fac teste folosind instrumente pentru depresie precum Scala Intervenției Posttraumatice (PRSI) și Inventarul pentru Depresie Beck (BDI). Acestea ajută la evaluarea severității tulburărilor legate de sănătatea mintală, furnizând informații cruciale despre nevoile indivizilor.

„Toți câinii din program sunt și ei salvați”, spune Oloya. Majoritatea dintre ei au avut stăpâni; unii au suferit și ei traume precum accidente de motocicletă sau de mașină, în timp ce alții au fost prinși în curse metalice și au fost răniți. Unii au suferit tulburări dure din cauză că unii membri insensibili din comunitate i-au rănit serios aruncând cu pietre în ei”, a continuat acesta.

Atunci când câinii sunt salvați, aceștia primesc îngrijire veterinară și vaccinuri, înainte să treacă prin reabilitare. „Apoi le facem un test de temperament să vedem dacă sunt prietenoși, dacă pot socializa și dacă pot lucra cu o persoană”, spune Oloya. „Prin aceste teste de temperament se verifică dacă câinele este potrivit pentru program.” Atunci când are loc alegerea câinilor și a oamenilor în comunitățile sătești, una dintre evaluările adiționale implică un „test de pradă” aplicat câinilor, pentru a vedea dacă aceștia au tendința de a urmări sau răni alte animale, precum puii de găină.

Odată ce câinii trec cu succes aceste teste și sunt considerați potriviți pentru program, Oloya spune că următorul pas este unul complex: „Asocierea câinilor cu stăpânii lor implică o evaluare minuțioasă de compatibilitate, luând în considerare factori precum comportamentul câinelui în preajma potențialului stăpân, vârsta, felul cum arată câinele relativ la persoana respectivă, nevoile specifice ale amândurora și dacă aceștia au trăsături în comun, ca de exemplu caracterul jucăuș.” Acesta adaugă, puțin îngrijorat: „Facem și inspecții pentru a verifica dacă locuința persoanei este pregătită pentru câine; dacă acolo există o cușcă, dacă familia este pregătită să primească un nou membru și dacă cartierul este sigur pentru câine.”

Terapia cu animale de companie se bazează pe legătura preexistentă dintre om și animal. Studiile arată că interacțiunea cu un animal de companie prietenos poate fi  benefică pentru diverse probleme fizice și mentale.

De la începerea programului, Big Fix Uganda a antrenat cu succes aproximativ 1000 de echipe formate din câini și stăpâni. Există 82 de membri activi acum, 70% dintre aceștia fiind femei care se confruntă cu efectele activității rebelilor LRA în regiune.

Evelyne Anena și Peyot. Foto de Dan Ayebare și Richard Mugambe, folosită cu permisiune.

Pentru Anena, moartea timpurie a soțului ei și instabilitatea ulterioară a însemnat că fiii ei au pierdut oportunități pentru o viață mai bună. Ea crede că aceste circumstanțe au împiedicat-o să le ofere acestora educația de care aveau nevoie pentru a-și spori perspectivele și a-și îmbunătăți viețile.

Dar ea așteaptă întotdeauna cu nerăbdare sâmbetele, atunci când stăpânii și câinii lor de alinare se întâlnesc pentru antrenamente, participând la diverse activități. Acestea includ toaletarea și curățarea câinilor, stăpânirea trucurilor de formare a obedienței și participarea anuală cu Peyot la jocurile canine de pe 4 octombrie, sărbătorind astfel Ziua Internațională a Animalelor.