Mille Fleurs, o clădire de patrimoniu din Trinidad și Tobago, s-a transformat în Kay Misté (Casa misterelor) pentru cinci zile, până la Halloweenul de anul acesta. Foto de Janine Mendes-Franco, folosită cu permisiune.

Fundația cărților din Caraibe, care a declarat luna octombrie luna folclorului caraibian, sărbătorește acest eveniment de ceva vreme. Anul acesta, Fondul Național din Trinidad și Tobago, care conform unei legi a Parlamentului din 1991, este însărcinat cu protejarea și conservarea patrimoniului natural și construit al țării, s-a implicat la rândul său prin găzduirea unui eveniment (care s-a sfârșit pe 31 octombrie) menit să arate mai multor oameni farmecul folclorului.

Numită Kay Misté (Casa misterelor), sediul Fondului de la Mille Fleurs, o clădire de patrimoniu care face parte din clădirile numite Cele șapte magnifice. care mărginesc partea cea mai vestică a parcului Queen's Park Savannah din Port of Spain, a fost transformată într-o vilă sinistră, în stil de Halloween, fiind plină de lucrări de artă cu personaje tradiționale de carnaval precum draci albaștri sau hoți de la miezul nopții, dar și cu reprezentări în carne și oase ale personajelor folclorice.

Ca să intru în atmosfera acestei sărbători, am stat de vorbă cu câteva dintre ele: Papa Bois, La Diablesse, Gang Gang Sarah și un Douen singuratic. Actorii erau din trupa de teatru locală Eh Bien Oui Don Don — o expresie în patois care înseamnă „Ascultă asta, e ceva bun”— iar atunci când i-am intervievat au rămas în personaje, oferind o imagine reală despre cum ar arăta Halloweenul dacă cei din Trinidad și Tobago ar vrea să omagieze personajele folclorice cu alegerea costumelor lor.

Papa Bois

Acest personaj îndrăgit, care în limba patois înseamnă „tatăl pădurii”, este protectorul naturii. Jumătate om, jumătate țap, acesta este rapid, are un baston și un corn de taur gol pe dinăuntru pe care îl folosește pentru a avertiza animalele atunci când vânătorii sunt în apropiere. Este maestru în arta metamorfozei, transformându-se adesea într-o căprioară ca să ademenească vânătorii departe în pădure până când aceștia se pierd. Este bine știut că dacă te întâlnești cu Papa Bois, este nepoliticos să te holbezi la copitele sale, ci trebuie să fi politicos și să îl saluți conform statutului său de bătrân venerabil.

Papa Bois, tatăl pădurii. Fotografii de Janine Mendes-Franco, folosite cu permisiune.

Cel pe care l-am întâlnit eu arăta destul de tânăr (deși m-a asigurat cu vocea sa groasă și puternică că are aproximativ 700 de ani) și nu s-a simțit ofensat atunci când l-am întrebat dacă pot să-i fotografiez copitele. Mi-a vorbit despre alte personaje folclorice, precum Soucouyant, despre care credea că este undeva în sat încercând să supraviețuiască mâncând carne de om. Cât despre propria sa misiune, acesta a spus că a fost ales de însăși Natura pentru a proteja pădurea pentru că a avut mereu mult respect pentru ea — un respect care multor oameni le lipsește, crede el.

„Unii sunt inteligenți”, îmi spune. „Dar alții? Este ca și când li s-a rupt un băț în urechi!” Acesta se referă la probleme ca defrișarea, incendiile, aruncarea gunoiului pe domenii publice și alte forme de abuz de mediu. „Omenirea nu învață”, spune el, „iar natura este iertătoare”. Cât despre criza climatică, acesta se plânge: „Gândește-te că este atât de cald că mă deranjează până și pe mine!” Apoi, spune fără să ezite: „Oamenii vor învăța că dacă nu ai grijă de planetă, aceasta nu va avea grijă de tine!”

La Diablesse

În folclorului regional se spune că această „diavoliță”a fost subjugată pentru că a făcut un pact cu diavolul: în schimbul sufletelor pe care i le aducea acestuia, ea ar fi devenit irezistibil de frumoasă pentru eternitate. Cu toate acestea, trucul său este că își ascunde fața demonică sub o pălărie cu boruri mari, iar o fustă lungă îi acoperă picioarele, unul dintre ele având o copită despicată. Aceasta își vrăjește victimele, de obicei bărbați neînfrânați care sunt bețivi și afemeiați, și îi ademenește în pădure, iar apoi nu se mai aude niciodată nimic de ei. Pentru a scăpa din ghearele sale, bărbații sunt sfătuiți să își întoarcă hainele pe dos și să se ducă acasă mergând cu spatele, departe de zona în care diavolița a fost zărită.

La Diablesse la Mille Fleurs. Fotografii de Janine Mendes-Franco, folosite cu permisiune.

Nefiind în pericol, am vorbit deschis cu ea. „Înțeleg de ce am reputația pe care o am”, mi-a spus aceasta, „dar cred că sunt o eroină. Fac bine oamenilor. Bărbații pe care îi capturez sunt abuzivi.” Se consideră o campioană a femeilor nedreptățite, spunând: „Trebuie să-ți recapeți puterea [ca femeie]”. Era încântată de ideea că sărbătorile locale de Halloween au început să includă costume care sunt mai reprezentative pentru folclorul caraibian: „Acceptându-ne în acest fel, ne este mai ușor să ne integrăm.”

Gang Gang Sarah

Un personaj legat în special de Tobago, Gang Gang Sarah este o femeie africană puternică, pricepută la ceea ce coloniștii considerau a fi „vrăjitorie”, care în zborul său de pe continent spre regiune, a fost deviată de la traseu de un vânt puternic și a ajuns în satul Les Coteaux. De acolo, a călătorit spre Golden Lane în căutarea familiei sale, care a fost forțată să meargă acolo în sclavie. Când în sfârșit era gata să se întoarcă acasă, aceasta a descoperit că și-a pierdut puterea de a mai lupta.

Gang Gang Sarah, ținându-și ceaunul în care face poțiuni vindecătoare. Fotografii de Janine Mendes-Franco, folosite cu permisiune.

Am rugat-o pe Sarah să-mi spună povestea sa. Aceasta s-a căsătorit cu un bărbat numit Tom, a ajutat nenumărați sclavi africani cu puterile sale vindecătoare, îngrijindu-se de cei bătuți și de cei răniți. „Era un rol esențial”, îmi spune ea, „dar după ce a murit Tom și eram gata să mă întorc în Africa, am murit căzând dintr-un arbore de mătase pentru că, fără știința mea, din cauză că am mâncat sare puterile mele au fost neutralizate. Am murit de la căzătură.” Gang Gang Sarah este unul dintre personajele din folclorul caraibian cunoscut pentru bunătatea și curajul său.

Douen

Cum recunoști un douen? Picioarele lor sunt invers, călcâiele fiind în fața corpului. De asemenea, ei nu au figură, încercând să ascundă aceasta prin purtarea de pălării mari de paie. Acest lucru este suficient ca să-i facă pe majoritatea oamenilor să fugă în direcția opusă. Cu toate acestea, specialitatea lor este aceea de a ademeni copiii, în special pe cei care nu ascultă avertismentele și merg să hoinărească în pădure singuri. Talentul special al acestor creaturi este abilitatea de a striga copiii cu o voce pe care ei o recunosc și în care au încredere, precum cea a unui părinte. Ironia, desigur, este că aceste creaturi sunt neastâmpărate, făcând farse și intrând în bucluc precum copiii pe care îi ademenesc în pădure.

Douen la Mille Fleurs. Fotografii de Janine Mendes-Franco, folosite cu permisiune.

Douenul pe care l-am întâlnit s-a prezentat ca fiind Ray-Ray și a declarat că motivul pentru care răpește copii, în special pe cei nebotezați, despre care se crede că sunt mai puțin protejați, este dat de dorința de a nu se simți singur. „Le arăt frumusețea pădurii”, îmi spune el. „Ne jucăm de-a v-ați ascunselea și alte jocuri. Nu sunt malefic, ci doar jucăuș.” Dar copiii care sunt răpiți de aceste creaturi se transformă și ei în doueni și trebuie să zburde pentru totdeauna prin pădure, fiind condamnați să cutreiere pământul cu spatele. Departe de a fi un blestem, Ray-Ray îmi spune: „Este o senzație de libertate.”

Multe povești din folclorul regiunii au rădăcini în tradiția orală din Africa de Vest. Unele dintre ele, ca cele cu doueni, sperie copiii pentru a fi ascultători și a se purta frumos. Altele, ca cea a lui Gang Gang Sarah, omagiază curajul oamenilor care au luptat împotriva comerțului transatlantic cu sclavi cum au putut. Diavolițele lumii rămân figuri controversate, unii văzându-le ca fiind malefice, iar alții interpretând acțiunile lor ca echilibrând balanța nedreptății împotriva femeilor, în vreme ce personaje veșnice ca Papa Bois reprezintă înțelepciune, viziune și respect față de natură. Este un amestec cu de toate, desigur — dar nu asta înseamnă ne dați or nu ne dați?