Atunci când egipteanul Mohammed Salah a câștigat titlul de fotbalistul african al anului 2017 a fost scandal pe internet. Motivul? Unii africani nu considerau că Salah era destul de „african” ca să primească acest titlu.

Aceasta nu este cu siguranță prima și nu va fi nici ultima dată când este pus la îndoială cât de africani sunt cei din Africa de Nord. În iulie 2015, The Guardian a scris că nigerianul Chigozie Obioma era „singurul african de pe lista lungă” nominalizat la Premiul Man Booker pentru literatură din acel an, trecând cu vederea prezența scriitoarei Leila Lalami născută în Maroc, care se afla printre cei 13 nominalizați de pe lista scurtă.

Ceea ce ridică următoarea întrebare: de ce câteodată africanii de nord nu sunt considerați categoric „africani”?

La nord și la sud de deșert

Termenul „Africa Subsahariană” se referă de obicei la cele 46 de țări care se găsesc la sud de Deșertul Sahara. Țările aflate la nord de Sahara, împreună cu Sudanul, sunt incluse în unitatea geografică și geopolitică cunoscută drept „Orientul Mijlociu și Africa de Nord” sau MENA, deoarece caracteristicile lor lingvistice, religioase și culturale au mai multe în comun cu țările din Orientul Mijlociu decât cu vecinii lor de la sud de deșert.

Această diviziune a creat o dezbatere aprinsă printre intelectualii africani. Unii dau vina pe colonialism pentru că a pus bazele acestei diviziuni, în timp ce alții spun că aceasta a existat mult mai înainte.

Viziunea Uniunii Africane

Organizația care teoretic unește continentul este Uniunea Africană (UA), care cuprinde toate cele 55 de state suverane de pe continentul african, împărțite în cinci regiuni geografice: nord, sud, vest, est și centru. Africa de Nord este formată din șapte țări: Algeria, Egipt, Libia, Mauritania, Maroc, Republica Arabă Democratică Sahariană și Tunisia.

UA a fost creată din panafricanism, o mișcare intelectuală care dorea să consolideze integrarea africană în fața intruziunii coloniale. Actorii principali care au fondat Organizația Unității Africane, care mai târziu a devenit UA, au fost cinci șefi de stat, trei din Africa Subsahariană și doi din Africa de Nord: Kwame Nkrumah, care  mai târziu a devenit primul președinte din Ghana, Sekou Toure din Guinea, Leopold Senghor din Senegal, Gamal Abdel Nasser din Egipt și Ahmed Ben Bella din Algeria.

Așadar, liderii nord africani au jucat un rol la fel de important în fondarea Uniunii Africane, instituția geopolitică cea mai importantă de pe continent.

Africa de Nord „albă” și Africa Subsahariană „neagră”

Cu toate acestea, mulți africani din nordul continentului se identifică mai degrabă ca fiind arabi sau arabi musulmani, iar în ceea ce privește „țările de la sud de Sahara, acestea au fost considerate de multă vreme automat „africane” [evidențiere adăugată], în timp ce cele din nord au fost percepute ca fiind mediteraneene, din Orientul Mijlociu sau islamice”, argumentează jurnalistul egiptean Shahira Amin. Într-un articol intitulat „Sunt egiptenii africani sau arabi?”, Amin povestește despre intervievarea a sute de egipteni din diverse categorii sociale despre felul în care se văd pe ei înșiși:

My question raised a few eyebrows among people on the streets, the majority of whom replied ‘I’m a Muslim Arab, of course’ or “an Arab Muslim.’ They shrugged their shoulders and looked perplexed as they responded for wasn’t it an already-known fact that Egyptians are Arabs and that Egypt has a majority Muslim population? A few of the interviewees said that they ‘were descendants of the Pharoahs’ but surprisingly, none in the sample interviewed thought of themselves as Africans.

Întrebarea mea a ridicat câteva sprâncene la oamenii de pe stradă, majoritatea răspunzând „Sunt musulman arab, desigur” sau „arab musulman”. Aceștia ridicau din umeri și păreau perplecși atunci când răspundeau, pentru că nu era deja un lucru bine știut că egiptenii sunt arabi și că Egiptul are o populație majoritar musulmană? Câțiva dintre intervievați au spus că „sunt descendenții faraonilor”, dar în mod surprinzător, niciunul dintre cei din eșantion nu s-a văzut pe sine drept african.

„Nu sunt surprinsă să aud că unii africani (în special din Africa Subsahariană) pun sub semnul întrebării cât de africani suntem noi”, a spus Afef Abrougui unul dintre editorii Global Voices pentru MENA:

I come from Tunisia, and most Tunisians would identify as Arabs. There is this joke in Tunisia which says that Tunisians only feel African when our national team is playing in the African Cup of Nations. I don’t remember in school that we learnt that Tunisia was not ‘’African’’ but the country’s Arab- Muslim identity is emphasized, particularly in politics.

To give an example, in its preamble the 2014 Tunisian Constitution refers several times to the country’s Arab and Muslim identities, and only once to Africa. Of course, I understand why Tunisians would mostly identify as Arabs because of the language element. Growing up as a child it’s Syrian, Egyptian and Lebanese series and music that were on our televisions. This, however, is unfortunate because identifying as an Arab does not prevent one from also identifying as an African. Africa is diverse and we should celebrate that, instead of putting a label on what an African is.

„Sunt din Tunisia, și mulți tunisieni s-ar identifica ca fiind arabi. Există o glumă în Tunisia care spune că tunisienii se simt africani doar atunci când echipa noastră națională joacă în Cupa Africii pe Națiuni. Nu țin minte să fi învățat la școală că Tunisia nu este o țară africană, dar identitatea de arabi musulmani este scoală în evidență, în special în politică.

Ca să dau un exemplu, în preambulul său, Constituția tunisiană din 2014 face referire de mai multe ori la identitatea arabă și musulmană a țării și doar o dată la Africa. Înțeleg de ce majoritatea tunisienilor s-ar identifica ca fiind arabi datorită limbii.  Am crescut cu serialele și melodiile siriene, egiptene și libaneze care erau difuzate la televizoarele noastre. Dar este regretabil pentru că a te identifica ca fiind arab nu te împiedică să te identifici și ca fiind african. Africa este diversă și ar trebui să sărbătorim aceasta, în loc să punem o etichetă pe ceea ce este african.

Pentru africanii de nord, definiția „africanității” s-ar putea să fie legată și de influență și putere. După independență, țări precum Egipt și Algeria s-au orientat spre Orientul Mijlociu pentru un model de națiune islamică și spre nordul Europei pentru parteneriate economice.

Contribuitoarea Global Voices Rawan Gharib, care este egipteancă, a văzut această problemă prin prisma tensiunilor dintre Etiopia și Egipt în legătură cu un proiect etiopian al unui baraj:

… [the] Egypt regime's attitude of looking down towards Ethiopia ruined an amazing opportunity to collaborate and revive the African Union concept of the '60s. I think that the sense of detachment from Africanity among Egyptians comes from the lack of believing in a truth that's no longer factual or tangible. We're Africans, yes. The list-song of African countries the Nile River crosses was one of the first history lessons we learned in elementary school, some of us may even still remember it by heart so well, but over the last three decades the only time we were reminded we were Africans, we were referred to as Africans was during the Africa Cup of Nations.

… Atitudinea regimului egiptean de a se uita de sus la Etiopia a ruinat o oportunitate uimitoare de a colabora și de a reînvia conceptul de Uniune Africană din anii '60. Cred că acest simț al detașării de „africanitate” al egiptenilor vine dintr-o lipsă de încredere într-un adevăr care nu mai este factual sau credibil. Da, suntem africani. Lista lungă de țări africane pe care le traversează Nilul a fost una din primele lecții de istorie pe care le-am învățat în școala elementară, unii dintre noi poate că încă și-o amintesc pe de rost foarte bine, dar în ultimele trei decenii, singura dată când ne-a fost reamintit că suntem africani și am fost numiți africani a fost în timpul Cupei Africii pe Națiuni.

Jurnalistul algerian Iman Armani a scris în The Guardian că diviziunea are de-a face și cu perpetuarea ierarhiilor de valori în termeni de culoarea pielii, clasă și rasă:

[C]ertainly there is something to be said about North Africans trying to distance themselves from ‘black Africa’.

Cu siguranță se poate vorbi despre faptul că africanii de nord încearcă să se distanțeze de „Africa neagră”.

Prejudicii înrădăcinate în limbă, cultură, religie

Rasismul celor din Africa de Nord față de cei din Africa Subsahariană nu explică și rasismul în sens invers. Iar faptul că noțiunea de „negru” este aceeași cu cea de „african” este ea însăși înrădăcinată în rasism. De secole, termenul „Africa Subsahariană” a cuprins culturi și națiuni mult mai diverse și complexe în ceea ce privește etnia, limba, experiența și istoria decât stereotipurile pe care acest termen le sugerează.

Contribuitoarea Global Voices Prudence Nyamishana din Uganda a fost forțată să se confrunte cu propriile preconcepții despre Africa de Nord într-o vizită la Cairo:

I dressed like a clown in a big dress and jeans underneath. I had a scarf ready to cover myself. I was told that women were supposed to be all covered because it is a Muslim country and all this stuff I had read on the Internet. When I boarded the Emirates flight from Dubai to Cairo, there were many Egyptian women dressed in fancy jeans with beautiful uncovered hair. I wanted to go to the bathroom to change my dress because I had got it all wrong… I understood that my prejudices and fears were all hidden in the disconnection between North Africa and the rest of Africa. The history of Arabs and slave trade, the news we get fed is from western media houses. At first being asked whether I was from Africa was irritating. But then I realised that the Egyptians that were asking me if I was African had never traveled outside their own country. Maybe if it was easy to travel within Africa these barriers would be broken down brick by brick.

M-am îmbrăcat ca un clovn cu o rochie mare și blugi pe dedesubt. Aveam o eșarfă pregătită ca să mă pot acoperi cu ea. Mi s-a spus că femeile trebuie să fie acoperite deoarece este o țară musulmană și am citit toate aceste lucruri și pe internet. Când m-am urcat în avionul Emiratelor de la Dubai la Cairo, erau multe femei îmbrăcate cu blugi șic, având părul frumos neacoperit. Voiam să merg la baie să-mi schimb rochia pentru că am înțeles greșit… Am înțeles că propriile prejudecăți și temeri erau toate ascunse în ruptura dintre Africa de Nord și restul Africii. Istoria arabilor și comerțul cu sclavi, știrile care ne sunt băgate pe gât sunt de la agenții mass-media din Occident. La început mă simțeam iritată când eram întrebată dacă sunt din Africa. Dar apoi am înțeles că egiptenii care mă întrebau dacă sunt africancă nu călătoriseră niciodată în afara țării. Poate dacă ar fi ușor de călătorit în interiorul Africii aceste bariere s-ar destrăma puțin câte puțin.

Joey Ayoub, un editor MENA al Global Voices din Liban, menționează că spre deosebire de panarabism, panafricanismul nu a devenit un ideal cu sprijin instituțional:

The divide between ‘black’ Sub-Saharan Africans and ‘Arab’ North Africa seems to me to be the result of Pan-Africanism occupying a different historical route than Pan-Arabism. Pan-Arabism ‘won’ in the sense that its narrative had more significant structural backing (Arab League). I also think it ‘won’ because the Palestinian cause coincided with the period of ‘anti-imperialism’.

Diviziunea dintre africanii subsaharieni „negri” și Africa de Nord „arabă” pare a fi rezultatul faptului că panafricanismul a avut un alt parcurs istoric decât panarabismul. Panarabismul „a câștigat” în sensul că povestea sa a avut mai mult sprijin structural (Liga Arabă). Cred de asemenea că „a câștigat” datorită faptului că idealul palestinian a coincis cu perioada „anti-imperialistă”.

Nwachukwu Egbunike, un contribuitor Global Voices din Nigeria, își amintește că nu a fost învățat despre panafricanism la școală:

Nigeria's fractured past, having fought a civil war, explains why history was kept out of high school curriculum. . . . Nonetheless, I grew up in a Nigeria when almost all our musicians sang about the horrors of Apartheid rule in South Africa. Thus, the deep-seated belief in Africa solidarity was a mark of my childhood…. Nonetheless, I am not oblivious to the equally prevalent dichotomy between black Sub Saharan Africa and Arab Northern Africa. I think the reason behind these labels is obvious, stereotypes need to be reinforced. I have come to realize that ethnic or racial bias are integral aspects of our deeply flawed humanity. People hide behind categories and labels because to do otherwise means a radical transformation; an encounter with that ‘other’ in truth and love.

Trecutul frânt al Nigeriei, care a luptat într-un război civil, explică motivul pentru care istoria nu a fost inclusă în programa de la liceu… Cu toate acestea, eu am crescut în Nigeria atunci când majoritatea muzicienilor cântau despre ororile apartheidului din Africa de Sud. Așadar, credința adânc înrădăcinată în solidaritatea africană mi-a marcat copilăria. Totuși, nu sunt orb la dihotomia la fel de prevalentă dintre Africa Subsahariană neagră și Africa de Nord arabă. Cred că motivul din spatele acestor etichetări este evident, stereotipurile trebuie consolidate. Am ajuns să relizez că prejudecățile etnice sau rasiale reprezintă aspecte integrale ale umanității noastre foarte imperfecte. Oamenii se ascund în spatele unor categorizări și etichete pentru că a face altfel presupune o transformare radicală; o întâlnire cu „celălalt” în adevăr și iubire.

„Algeria de azi este greu de recunoscut, țara despre care Nelson Mandela a spus: «Algeria m-a făcut bărbat», a spus contribuitorul Global Voices Abdoulaye Bah, un cetățean italian născut în Guinea, care a lucrat înainte pentru Națiunile Unite:

Algeria played a big role in liberating former colonies in Africa. That is why it is difficult to see today that this government issues racial laws stigmatizing and limiting the freedoms of blacks on its soil.

In Morocco and Tunisia also the Sub-Saharan suffers. Yet these two countries also played a great role in the creation of the Organization of African Unity. In addition, these two countries are becoming members of the African regional economic groupings, south of Sahara. Gamal Abdel Nasser's Egypt has also been very active in terms of African unity.

On the other hand, the citizens of some sub-Saharan countries did not need an entry visa [for some of these countries] when I was there the last time. In addition, all these countries have trained thousands of sub-Saharan academics. In my opinion, despite all that the Sub-Saharans endure in these countries, it is difficult to question their Africanity.

Algeria a avut un rol important în eliberarea fostelor colonii din Africa. De aceea este dificil azi să vezi că acest guvern [2017-n.tr.] dă legi rasiale care stigmatizează și limitează libertățile negrilor din țară.

În Maroc și Tunisia africanii subsaharieni suferă de asemenea. Cu toate acestea, aceste două țări au jucat un rol important în crearea Organizației Unității Africane. Mai mult, acestea au devenit membre ale grupurilor economice regionale africane de la sud de Sahara. Egiptul lui Gamal Abdel Nasser a fost de asemenea foarte activ în privința unității africane.

Pe de altă parte, cetățenii unor țări din Africa Subsahariană nu au avut nevoie de viză de intrare [în unele dintre aceste țări] atunci când am fost eu acolo ultima dată. Mai mult, toate aceste țări au instruit mii de academicieni subsaharieni. În opinia mea, în ciuda a tot ce îndură subsaharienii în aceste țări, este dificil de pus sub semnul întrebării faptul că sunt africani.

Analistul politic Imad Mesdoua, un algerian crescut în Nigeria, susține că dihotomia dintre Africa de Nord arabă și o presupusă Africă Subsahariană neagră este falsă. Africanii, spune Mesdua, nu sunt definiți de limbă, granițe sau geografie, ci mai degrabă de „o istorie comună, valori care îi unesc și de un destin comun”.

Poate, în spiritul valorilor și viziunii fondatoare ale panafricanismului, Uniunea Africană ar trebui să se concentreze pe a destrăma această diviziune dintre Africa de Nord și Africa Subsahariană și să se axeze pe acest destin comun.