Un spectacol la ƏSA, primul teatru din Azerbaidjan dedicat actorilor cu și fără dizabilități. Foto de Famil Mahmudbeyli.

Următorul articol scris de Durana Safarova a fost publicat inițial în 2017 pe EurasiaNet.org și este republicat pe Global Voices cu permisiune.

„Nu te rușina de propriul corp. Să nu fi timid din cauza corpului tău, orice formă ar avea el”, spune bărbatul, rupându-și tricoul pe măsură ce publicul privește captivat.

Bărbatul de pe scenă, un pictor cu schizofrenie, este unul dintre personajele din DUMB (PROST), o dramă psihologică jucată la ƏSA („baston” în azeră), primul teatru din Azerbaidjan dedicat actorilor cu și fără dizabilități.

Ca în multe alte țări, persoanele cu dizabilități din Azerbaidjan se confruntă cu stereotipuri și prejudicii care le înfățișează ca fiind dependente, incompetente și nefericite. Fondatorul ƏSA, Nihad Gulamzade, a declarat că a înființat teatrul – primul de acest fel din Caucaz – pentru a combate aceste concepții greșite.

„Acesta nu este un proiect social, nu este o pasiune, suntem profesioniști”, a spus Gulamzade pentru EurasiaNet.org.

Gulamzade este un actor, muzician și fotograf împlinit și nu are o dizabilitate. Acesta spune că ideea teatrului i-a venit într-o perioadă de depresie severă. Se gândea la suicid, ne-a spus el, dar și-a imaginat ce s-ar întâmpla dacă încercarea sa nu ar avea succes. „Aș trăi toată viața ca persoană cu dizabilități și nu aș putea juca”, și-a amintit că se gândea atunci.

DUMB, care a avut premiera în septembrie 2017, a fost prima producție a celor de la ƏSA. Teatrul a pus în scenă și Visul unei nopți de vară de Shakespeare,  producție finanțată parțial de Ambasada Marii Britanii din Azerbaidjan, la care s-au vândut mai multe bilete decât capacitea teatrului de 370 de persoane. „Dacă am avea o locație de 1000 de locuri, credem că am putea să o umplem”,  a spus Gulamzade.

Succesul teatrului se datorează nu doar faptului inedit de a avea actori cu dizabilități, dar și unei abordări mai creative în legătură cu scena, a declarat Gulamzade: „Scena teatrului din Azerbaidjan era lipsită de culoare. Noi am încercat să o însuflețim și a funcționat.”

În Baku, unde erau doar trei trupe de teatru înainte de lansarea ƏSA, apariția unei noi trupe reprezintă un plus binevenit la viața culturală a orașului, a spus Aliya Dadashova, un critic de teatru local. „Scena teatrului nu este la fel de însuflețită ca la începutul anilor 1990, când existau mai multe trupe de teatru mici, a spus aceasta pentru EurasiaNet.org. „Teatrele de stat nu au niciun impact social sau cultural, așa că este îmbucurător să vezi inițiative noi” precum ƏSA.

„Aducem împreună oameni din diverse grupuri sociale. Vedem în public atât figuri guvernamentale, cât și opozanții lor politici. Avem atât persoane pasionate de teatru, cât și persoane ale căror primă experiență [teatrală] a fost ƏSA”, a adăugat actorul Orkhan Adigozel. Adigozel este paralizat în urma unui accident suferit cu ani în urmă, iar ƏSA este prima sa experiență teatrală.

„Pe scenă suntem doar actori”, a spus Adigozel. „Încercăm să facem publicul să se concentreze mai degrabă pe piesă decât pe dizabilitate. Există un stereotip conform căruia persoanele cu dizabilități nu pot face nimic. Noi l-am spulberat și încercăm să arătăm că arta nu are bariere.”

Echipa are 15 membri care au diverse dizabilități. Unii au paralizie cerebrală, unul nu are picioare, altul are sindrom Down. Un interpret în limbajul semnelor face ca reprezentațiile lor să fie accesibile persoanelor surde.

Viața pentru persoanele cu dizabilități din Azerbaidjan este plină de obstacole, deși acest lucru se schimbă treptat. În 2015, guvernul a construit o clădire de locuințe de 12 etaje cu 132 de apartamente pentru cei cu probleme de vedere. Guvernul administrează 16 centre de reabilitare, dar cei care luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din Azerbaidjan spun că nu este de ajuns pentru a satisface cererea din această țară.

Pentru actorii teatrului ƏSA, transportul este o problemă importantă. Drumurile, autobuzele și taxiurile sunt rareori adaptate pentru scaunul rulant. Singurele taxiuri de acest fel sunt administrate de compania Baku Taxi, care este finanțată de stat. Aceasta este cunoscută pentru taxiurile mov în stil londonez. Dar o cursă costă 20 de manați (aprox. 54 de lei). Jumătate din bugetul teatrului este alocat taxiurilor, a spus Gulumzade. „Dacă un actor în scaun rulant plătește 20 de manați pe cursă și trebuie să vină la cel puțin 30 de repetiții, vedeți și dumneavoastră cât de mult costă transportul pentru o singură persoană”, a spus acesta.

Legea din Azerbaidjan cere ca cel puțin trei procente din forța de muncă din instituțiile de stat să fie reprezentată de persoane cu dizabilități, dar este rar pusă în practică. În total doar 5.6 la sută din totalul de 540.000 de persoane cu dizabilități din această țară sunt angajate.

Gulnar Alfidatli, o actriță de la ƏSA, are paralizie cerebrală. Aceasta are o diplomă în contabilitate și a avut un loc de muncă la o companie privată, dar a fost dată afară, spune ea, după ce șefii săi și-au dat seama că are o dizabilitate. „ƏSA este prima mea experiență teatrală”, a spus acesta. Și-a amintit prima reprezentație care a primit aplauze la scenă deschisă. „Parcă eram toți într-un vis magic”, a spus ea.