Fotografie de Sima Ghaffarzadeh via imagini de uz gratuit Pexels. Utilizare corectă

Au trecut mai bine de nouă luni de când Iranul a fost scuturat de proteste, cunoscute în prezent sub numele de Revoluția pentru Femei, Viață, Libertate. Deși mișcarea protestatară s-a diminuat în ultimele șase luni, iranienii din țară și din diaspora rămâni captivi într-o luptă politică pentru viitorul Iranului.

Deși părea să fie pe marginea prăpastiei, în ultimele săptămâni regimul s-a dezlănțuit asupra activiștilor și a disidenților din interiorul și din afara țării, într-o încercare disperată de a-și asigura supraviețuirea.

Iranul intensifică represiunea disidenței

Regimul de la Teheran a lansat un nou val de represiuni împotriva kurzilor din Iran, avându-i aparent în vizor pe membrii Partidului pentru Viață Liberă din Kurdistan (PJAK), în provincia Kurdistan din vestul Iranului. Aceste atacuri, după cum a raportat Rețeaua pentru Drepturile Omului din Kurdistan, au avut loc în urma unor exerciții militare conduse de către regimul iranian în regiune. Mulți privesc aceste exerciții ca pe un spectacol de putere și de intimidare.

Regiunea kurdă din Iran a servit ca epicentru al protestelor care au declanșat o mișcare națională toamna trecută. Continuă să joace un rol pivotal în acțiunea opoziției, multe grupuri kurde organizând în mod activ rezistența împotriva regimului încă de la înființarea Republicii Islamice. 

Escalarea represiunii armate a fost coroborată cu o creștere a represiunii în sistemul penitenciar al țării, regimul recurgând la executări de prizonieri în campania sa neîncetată de a suprima rezistența. Rapoarte din aprilie au arătat o creștere cu 75% a numărului de execuții din Iran. Amnesty International a estimat că Iranul a executat deja de trei ori mai mulți indivizi în 2023 în comparație cu anul precedent. 

În ultimul deceniu, regimul din Iran a dominat clasamentul mondial la capitolul execuțiilor per capita. Mulți au evidențiat faptul că regimul face execuții, uneori desfățurate în public, ca tactică deliberată pentru răspândirea terorii și afirmarea puterii.

În mod nesurprinzător, minoritățile etnice precum kurzii, balucii și arabii continuă să fie principala țintă a acestor execuții. Supuse opresiunii sistemice de secole, aceste grupuri minoritare au înfruntat în mod constant violența și represiunea, ceea ce le-a făcut vulnerabile la asemenea acțiuni.

În luna martie, Amnesty International a subliniat existența unui trend profund îngrijorător, afirmând că: 

“…authorities have executed at least one Ahwazi Arab, 14 Kurds and 13 Baluchis following grossly unfair trials, and sentenced at least a dozen others to death since the start of the year, marking a chilling escalation in the use of the death penalty as a tool of repression against ethnic minorities.”

“…autoritățile au executat cel puțin un arab Ahwazi, 14 kurzi și 13 baluci în urma unor procese absolut nedrepte și au condamnat la moarte cel puțin alte douăsprezece persoane de la începutul anului, marcând o escalare de temut în ceea ce privește uzul pedepsei cu moartea, ca instrument de represiune împotriva minorităților etnice”

Roya Boroumand, director executiv al Abdorrahman Boroumand Center, o organizație proeminentă pentru drepturile omului din Iran, a condamnat acțiunea regimului:

“[The Iranian authorities’] actions amount to an assault on the right to life and a shameless attempt not only to further oppress ethnic minorities but to spread fear that dissent will be met with brute force, either in the streets or in the gallows”
– @RoyaBoroumand

— Abdorrahman Boroumand Center (@IranRights_org) March 2, 2023

„Acțiunile [autorităților iraniene] reprezintă un atac asupra dreptului la viață și o încercare nerușinată nu doar de a continua oprimarea minorităților etnice, ci și de a răspândi teama că disidența va fi întâmpinată cu forță brutală, fie pe străzi, fie în spânzurători”

O schimbare în dinamica relațiilor dintre Iran și Occident

Tacticile represive folosite de către regim nu sunt un apanaj al Iranului. În ultimele săptămâni, influența Iranului s-a extins și în Europa. Autoritățile din Franța au anulat recent un protest planificat de către Consiliul Național pentru Rezistența Iranului (NCRI), o organizație de opoziție iraniană. Autoritățile au invocat îngrijorări conform cărora protestele ar putea deveni o țintă pentru terorism și pentru violență orchestrate de către regimul iranian.

Această anulare vine la doi ani după ce un eveniment similar a fost ținta unui atac cu bombă realizat de către agenți iranieni din Franța. Vine de asemenea la câteva zile după ce președintele francez Emmanuel Macron a avut o convorbire telefonică de 90 de minute cu președintele iranian Ebrahim Raisi pe data de 10 iunie, chiar înaintea unui raid condus de către poliția locală într-o tabără din Albania unde se aflau disidenți iranieni.

Raidul din Albania s-a soldat cu ciocniri între membrii taberei și autoritățile locale, o persoană pierzându-și viața, iar alte zeci fiind rănite. În urma raidului, s-a raportat confiscarea de calculatoare trimise autorităților iraniene, ceea ce poate avea ca efect expunerea de informații sensibile cu privire la rețelele disidente din țară. 

NCRI a contestat cu succes în instanță anularea protestului de către autoritățile franceze, o instanță judecătorească respingând anularea cu doar câteva zile înainte de protestul programat. Totuși, decizia autorităților franceze vorbește despre o arie mai largă de îngrijorare pentru disidenți iranieni aflați în exil. 

Aceste evenimente au loc în contextul unor discuții în desfășurare între regimul iranian și Occident, în contextul unui peisaj în schimbare în care țările occidentale își reafirmă poziția față de grupurile în exil care se opun regimului iranian, sub influența unor acorduri politice și a unor presiuni din partea guvernului iranian. 

În mai, Iranul a efectuat un schimb de prizonieri, eliberând un muncitor social belgian în schimbul unui individ implicat într-un atentat cu bombă împotriva NCRI. În plus, unele rapoarte au indicat faptul că regimul a avut „discuții secrete” cu administrația Biden asupra programului său nuclear. Această abordare strategică a represiunii domestice, în paralel cu căutarea de concesiuni prin terorism și negocieri în străinătate, a prelungit supraviețuirea regimului timp de decenii. 

Abdul Reza Farajirad, fost ambasador al Iranului în Norvegia și Ungaria, a fost citat spunând că anularea face parte dintr-o mai largă decizie a puterilor europene de a face concesii Iranului, incluzând represiunea condusă asupra organizațiilor disidente din străinătate:

Europe does not want to fall behind if the US and Iran finalize a pact. So, they want to prepare the scene for collaborations for when Iran and the US reach an agreement.

Europa nu vrea să rămână în urmă în cazul în care Statele Unite și Iranul finalizează un pact. Așa că vor să pregătească scena pentru colaborări pentru atunci când Iranul și Statele Unite vor ajunge la o înțelegere.

Acum nu mai mult de nouă luni, discuțiile directe între lideri mondiali și regimul iranian păreau aproape imposibile, regimului lipsindu-i legitimitatea, părând să eșueze.

Cu toate acestea, unii văd acum aceste discuții nu doar ca pe o sursă de legitimitate pentru regim, ci și ca pe un mijloc de a înăbuși vocile disidenților iranieni. Din păcate, cursul normal al afacerilor dintre Occident și Teheran a însemnat adesea că drepturile omului și lupta pentru schimbare democratică în Iran sunt doar o notă de subsol, dacă nu cumva complet excluse din discursul curent. 

Unii critici au subliniat anterior faptul că modelul de redresare economică îl avantajează în mod disproporționat pe liderul suprem iranian, ceea ce ar putea indica faptul că orice ridicare a sancțiunilor cu privire la acordul nuclear ar putea involuntar prelungi viața regimului. 

În ciuda acestor evenimente, iranienii atât din interiorul țării cât și din afară persistă în a se organiza, alimentați de gândul că este doar o chestiune de timp până când următorul catalizator va declanșa noul val de proteste.