America de Nord are mustangi, Bosnia și Herțegovina are caii sălbatici de la Livno

Cai sălbatici din Livno, Bosnia și Herțegovina. Foto de Armin Durgut/Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Acest articol scris de Sanela Tufekčić a fost publicat inițial în Balkan Diskurs, un proiect al Centrului de Cercetare Post-Conflict (Post-Conflict Research Center). O versiune editată a fost republicată de Global Voices conform unui acord de partajare de conținut.

Poalele Muntelui Cincar, nu departe de orașul Livno în partea de sud-vest a Bosniei și Herțegovinei, găzduiesc de aproape 50 de ani aproximativ 400 de cai sălbatici. Animalele au reușit să se adapteze condițiilor aspre de vreme și să supraviețuiască în ciuda braconierilor și a prădătorilor în toți acești ani. Într-un peisaj cu câmpii și păduri vaste, aceste animale maiestuoase reprezintă un fenomen unic în partea aceasta a Europei.

Asemănători cu mustangii care hoinăresc în preeriile din SUA, și care sunt descendenții animalelor domestice fugare aduse în America de Nord de coloniștii spanioli, caii sălbatici de la Livno sunt practic cai scăpați din captivitate. Singura rasă de cai cu adevărat sălbatici care mai supraviețuiește azi în lume se numește calul lui Przewalski sau calul sălbatic mongol, o rasă rară și în pericol de dispariție originară din stepele Asiei Centrale.

Până în anii 1950, strămoșii acestora erau folosiți în scopuri agricole, dar atunci când proprietarii lor au început să folosească mijloace mai mecanizate de producție agricolă, întreținerea cailor a devenit prea scumpă și aceștia au fost abandonați.

Chiar dacă acești cai sălbatici din Livno sunt concentrați în principal în zona platoului Krug de sub Muntele Cincar, aceștia au mai fost văzuți traversând trecătoarea montană Borova Galava de la granița regiunilor Livno și Kupres.

În lunile de vară, oamenii călătoresc în Munții Cincar pentru a avea ocazia să vadă caii pe drumul lor spre a găsi hrană. Caii trebuie să traverseze și drumul principal, de-a lungul căruia există două adăpătoare — singura sursă de apă dintr-o zonă fără râuri sau lacuri. Din cauză că apa este atât de dificil de găsit, adăpătorile au fost create special pentru cai de membrii Societății de Alpinism și Ecologie Borova Glava.

Cai sălbatici din Livno la o adăpătoare. Foto de Armin Durgut/Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Habitatul carstic al cailor este de obicei lipsit de surse de apă, așa că aceștia se adună în jurul adăpătorilor disponibile, create și întreținute de activiști de mediu. Foto de Sanela Tufekčić, CC BY 3.0.

Cu toate acestea, traversarea drumului principal are riscurile sale. În iulie 2015, un vehicul municipal care îl transporta pe primarul din Knin, un oraș la graniță cu Croația, a lovit unul dintre cai și i-a rupt un picior. Este foarte dificil pentru un cal să se recupereze când are un picior rupt, deci, așa cum se întâmplă adesea în această situație, animalul a trebuit eutanasiat.

Dar acest eveniment tragic de altfel a avut și o parte bună. Incidentul a adus multă atenție publică hergheliei, iar Societatea de Alpinism și Ecologie Borova Glava a luat de atunci măsuri în plus pentru a se asigura că animalele sunt protejate și îngrijite.

A brown-white-black foal standing in the foreground, with a white horse in the back, on a mountain near Livno in Bosnia and Herzegovina.

Un mânz de cal sălbatic din Livno. Foto de Sanela Tufekčić, CC BY 3.0.

În 2013, municipalitatea locală din Livno a aprobat o reglementare care face vânarea cailor ilegală. Înainte, braconierii omorau caii pentru carnea lor, dar de când a intrat în vigoare această reglementare, nu au mai fost raportate braconaje. Cu toate acestea, prădătorii  animali încă reprezintă o problemă, și au existat câteva cazuri în care lupii au atacat caii.

Reglementarea a fost suspendată temporar în decembrie 2017, atunci când municipalitatea a cerut instituțiilor statului să contribuie cu fonduri pentru protecția cailor. Motivul era creșterea cererilor de compensare a daunelor de la șoferii care au avut accidente în trafic din cauza hergheliei. Riscul crește pe timpul iernii, deoarece caii ies la drum ca să lingă sarea folosită de drumari pentru a topi gheața.

Populația de cai sălbatici  din Livno a crescut de la 286 în 2013 la 418 în 2019, cu 65 de mânji născuți doar în 2019. Aceștia au devenit o atracție pentru un număr mare de vizitatori care vor să îi vadă și să îi fotografieze.

Caii au în prezent 145 de kilometri pătrați pentru a paște și a trăi, ceea ce este suficient pentru a susține populația actuală. Crearea unei noi adăpătoare, aflată la baza Muntelui Cincar, este de asemenea în curs de desfășurare.

Cai sălbatici păscând pe Muntele Cincar lângă orașul istoric Livno. Foto de Sanela Tufekčić, CC BY 3.0.

Horse silhouettes with a background of blue sky and white clouds on Mount Cincar, near Livno in Bosnia and Herzegovina.

Cai sălbatici din Livno păscând pe Muntele Cincar, lângă nori. Foto de Sanela Tufekčić, CC BY 3.0.

Caii sălbatici din Livno au devenit una dintre cele mai populare atracții turistice din zonă și mulți vizitatori din întreaga lume vin să vadă unul dintre puținele locuri din Europa în care mai există cai sălbatici. Șapte herghelii diferite au fost identificate, iar unii cai s-au desprins de herghelia lor pentru a hoinări pe câmpii singuri.

Cal sălbatic din Livno de pe Muntele Cincar, Bosnia și Herțegovina. Foto de Armin Durgut/Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.