Muzica burkineză reflectă deschiderea țării spre globalizare

Captură de ecran de pe canalul de YouTube al artistului Smarty care îl arată stând lângă statuia lui Thomas Sankara. Utilizare corectă.

Peisajul muzical dinamic din Burkina Faso stă mărturie deschiderii tării spre o gamă largă de influențe culturale atât de pe continentul african, cât și din afara sa. Acest lucru a dus la crearea unui amestec intens de genuri și stiluri muzicale care a devenit popular atât local, cât și internațional.

Amadou Balaké (1944–2014) este sărbătorit ca fiind o emblemă a muzicii burkineze și este văzut de majoritatea oamenilor drept unul dintre cei mai talentați cântăreți din țară. Cariera sa muzicală reflectă evoluția peisajului muzical burkinez, deoarece acesta a amestecat fără efort limbile tradiționale mandé și mossi, înainte de a adopta salsa afro-cubaneză, atunci când făcea parte din trupa senegaleză Africando. În ziua de azi, această fuziune de stiluri tradiționale și moderne rămâne o caracteristică definitorie a muzicii burkineze.

Deși nu este la fel de recunoscută internațional ca și muzica din Mali, cea din Burkina Faso se mândrește cu o gamă diversă de genuri unice inspirate de tradițiile și limbile popoarelor sale. Limba mooré, vorbită de poporul mossi (care reprezintă 52% din populație în partea centrală a țării) este cea mai des folosită limbă în melodiile burkineze. Dar se vorbesc și alte limbi în Burkina Faso: limbile gur, de exemplu, sunt vorbite de popoarele gurunsi, gurma, dagaaba și lobi din regiunea sudică, în timp ce limba fula predomină în nord. În același timp, popoarele samo, bissa, bobo, senufo și marka din Burkina Faso vorbesc diferite limbi mandé. Împreună, aceste influențe lingvistice și culturale formează bogatul mozaic al muzicii burkineze.

Yonko, beat boxer și fotograf, subliniază rolul important pe care limbile locale îl au în peisajul muzical:

Credeți că este posibil să îți faci un nume în muzica burkineză, în special în rap, fără a folosi limbile locale? În opinia mea, nu, în orice caz…

Diversitatea etnică și amestecul de limbi au permis țării lui Thomas Sankara, președintele Burkinei Faso din 1983 până în 1987, găsirea un mod de a crea o identitate cu fațete multiple.

Precursorii

Mulți artiști și trupe și-au luat angajamentul dezvoltării și promovării muzicii voltaice (care face referire la fostul nume al Burkinei Faso din timpul erei coloniale, Volta Superioară Franceză). Iată câțiva artiști și trupe au scris unele dintre cele mai frumoase pagini din istoria muzicală a țării: Amadou Balaké, Georges Ouédraogo, Joseph Moussa Salambéré, Mangue Konde & Super Mandé, Orchestre Volta Jazz, Orchestre Harmonie Voltaïque, Orchestre C. V. D., Tidiani Coulibaly & Les Dafra Stars, Sandwidi Pierre și Simporé Maurice.

Acest video al lui Georges Ouédraogo stă mărturie moștenirii sale:

O nouă generație îmbrățișează modernitatea

Există o ruptură clară între pionierii muzicii burkineze și artiștii care apar acum. Tendințele moderne, atât la nivel local, cât și internațional, au adus un nou val de energie muzicală în anii '80 și '90, care a dus la apariția unor sonorități noi. Afro-zouk, reggae și alte ritmuri au câștigat popularitate prin personalități notabile ca Amity Meria, Bil Aka Kora, Solo Dja Kabako, Idak Bassave, etc.

Tendințele hip hop, rap și R&B au apărut și ele, prin trupe ca Sofaa, Kouma Kan, Clepto-Gang, Yeleen și artiști ca Smarty, un fost membru al trupei Yeleen.

În acest video, artistul Smarty face apel la conștiința colectivă a burkinezilor:

Zouk și coupé-décalé din Coasa de Fildeș se află de asemenea printre genurile muzicale care au influențat noua generație de artiști burkinezi. Iată ce scrie pe Wikipedia în franceză despre coupé-décalé:

Le coupé-décalé est un genre musical né au début des années 2000 dans la communauté ivoirienne à Paris et devenu populaire en Côte d'Ivoire et dans beaucoup de pays d'Afrique subsaharienne durant les dix années qui suivirent.

Le coupé-décalé prend le contrepied du zouglou. Aux critiques du matérialisme exprimées par le zouglou, le coupé-décalé affirme son attachement aux biens matériels, et au regard satirique sur sa société, le coupé-décalé met en avant le divertissement et la mise en scène. Ainsi, «on passe d’une musique engagée et réflexive sur sa société à une musique d’ambiance qui permet de faire la fête.»

Coupé-décalé, un gen muzical care are își originile în comunitatea ivoriană din Paris la începutul anilor 2000, a devenit popular în Coasta de Fildeș și în multe țări din Africa Subsahariană un deceniu mai târziu.

Coupé-décalé intră în contradicție cu zouglou (un alt gen muzical). Ca răspuns la criticile aduse de zouglou materialismului, coupé-décalé exprimă atașamentul pentru lucrurile materiale și pune accentul pe divertisment și pe spectacol, satirizând totodată societatea. În concluzie, „s-a produs o trecere de la muzica reflexivă și angajată social la muzică de petrecere”.

Un gen popular și modern, coupé-décalé a atras mulți artiști burkinezi precum Floby, Dez Altino, Dicko Fils, Imilo Lechanceux, Kayawoto, Huguo Boss, Razben, Barsa 1er, Agozo, Bebeto Bongo, Greg Burkimbila, David Le Combattant și Sofiano.

În acest video, artistul Floby pune accentul pe influența coupé-décalé:

Iată un video a lui Moise Ouattara, care își găsește inspirația în zouk:

Un alt gen muzical care își face loc în peisajul muzical burkinez este poezia de tip slam. Acesta reprezintă unul dintre mijloacele prin care fanii săi, în special tinerii, cresc gradul de conștientizare asupra problemelor sociale și îi angajează pe oameni în rezolvarea acestora. Tineri artiști precum Malika la Slameuse, Rama la Slameuse și textierul Donsharp de Batoro se află printre propunătorii acestui gen muzical.

În acest video, Malika la Slameuse crește gradul de conștientizare asupra importanței nutriției la copii:

Contribuțiile acestor artiști la peisajul muzical burkinez sunt apreciate mult pe Twitter:

Acești artiști sunt burkinezi, dar nu fac muzică considerată a fi MUZICĂ BURKINEZĂ. Cu toate acestea, când îi asculți pe Awa Boussim, Nabaloum, Alif și Floby… există un element comun care definește muzica acestora ca muzică burkineză adevărată.

Tradiția nu este uitată

Burkina Faso poate conta pe celebrități ca Bil Aka Kora, Nabalum, Miss Tanya, Alif Naaba și pe mulți alți artiști talentați, ale căror muzică este un amestec de ritmuri vechi și noi. Prin melodiile lor, unii dintre ei aduc un omagiu istoriei țării, în timp ce alții condamnă anumite probleme și cresc gradul de conștientizare asupra lor.

Colaborarea lui Alif Naaba cu artistul senegalez Ismaël Lô, prin care aceștia spun nu discriminării, ilustrează perfect acest lucru:

După cum se menționează pe site-ul Musiques d'afrique, tradiția rămâne vie în domeniul muzical:

Il y a de nombreux artistes très respectés qui font de la percussion (Adama Dramé) de la musique au balafon (SaramayaLes Freres Coulibaly) ainsi que des ensembles de musique et danse traditionnelles tels que FarafinaDjiguiya ou le Troupe Saaba. Il y a également la musique dite world de Gabin Dabiré, qui, basé en Italie depuis des longues années, s'inspire sur la tradition.

Numeroși artiști  foarte respectați se specializează atât în percuție (Adama Dramé) și în cântat la balafon (Saramaya, Les Freres Coulibaly), cât și în muzică și dansuri tradiționale (Farafina, Djiguiya și Troupe Saaba). Mai mult, muzica internațională a lui Gabin Dabiré, care locuiește în Italia de mulți ani, se inspiră de asemenea din tradiție.

Un playlist cuprinzător de muzică burkineză este disponibil aici. Alte playlisturi cu muzică internațională pot fi găsite de asemenea pe contul de Spotify al Global Voices.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.