Imagine realizată de Arzu Geybullayeva

Acest reportaj a fost prima dată publicat pe site-ul Abzas Media. O versiune editată a acestuia este republicată aici conform unui acord de parteneriat asupra conținutului.

Marneuli, o regiune a Georgiei, oferă adăpost grupurilor etnice formate din azerbaidjeni și armeni, toți cetățeni ai Georgei, în câteva dintre satele sale unde locuiesc unii lângă alții, împreună cu georgienii. Această regiune și satele sale ce au fost populate la comun de-a lungul anilor au devenit un prim exemplu de coexistență pașnică.

Abzas Media a călătorit la Marneuli pentru a intervieva localnicii georgieni, azerbaidjeni și armeni, care și-au împărtășit poveștile despre traiul în comun. Ceea ce contează, spun localnicii, este respectul reciproc și un limbaj al înțelegerii. Preferabil la o masă, cu  delicatese tradiționale.

În timpul vizitei, localnicii care au discutat cu Abzas Media mărturisesc faptul că nimeni de aici nu te întreabă de unde ești.

“Mergem la nunți și la înmormântări împreună. Bem și mâncăm împreună”, relatează localnicul de origine georgiană Razhden Jujunashvili într-un interviu pentru postul Abzas Media.

Un alt localnic georgian, Rezo Kupatazde, care este de asemenea fluent în limba azeră, îi spune postului Abzas Media că toate cele trei comunități trăiesc bine împreună și se respectă reciproc.

Ceea ce este neobișnuit în regiunea care a fost martoră timp de decenii la conflicte interculturale și la sistemul tribal.

Regiunea Nagorno-Karabakh se află sub controlul populației de etnie armeană ca stat autoproclamat independent de când un război dus la începutul anilor 1990 s-a încheiat cu un armistițiu și victoria militară a armenilor în 1994. Drept consecință a primului război, un nou stat de facto, nerecunoscut la nivel internațional, Republica Nagorno-Karabakh, a fost stabilit. Alte șapte regiuni învecinate au fost ocupate de către forțele armene.

Tensiunile au persistat de-a lungul deceniilor ce au urmat. În 2020, Armenia și Azerbaidjan au dus un al doilea război ce a durat 44 de zile. Acel război a schimbat statutul regiunii. Azerbaidjan a recuperat controlul asupra unei mari părți din cele șapte regiuni ocupate anterior și a redobândit o treime din însăși regiunea Karabakh.

Acest război nu a pus însă punct tensiunilor și ostilităților. Pe parcursul următorilor trei ani, acuzații legate de încălcarea armististițiului au continuat de ambele părți fără oprire. La fel și discursurile ostile reciproce aduse guvernului și autorităților locale, reducând orice posibilitate de pace.

Pe 19 septembrie 2023, Azerbaidjan a demarat o ofensivă militară în regiunea anterior disputată, Nagorno-Karabakh. Ofensiva a durat 24 de ore și s-a încheiat cu abdicarea guvernului capitalei statului de facto, Stepanakert/Khankendi, acceptând armistițiul încheiat de Azerbaidjan și Rusia pe 20 septembrie. Pe 28 septembrie, guvernul statului de facto Nagorno-Karabakh a anunțat faptul că se va dizolva până în anul 2024. Mai mult de 100.000 de etnici armeni au fugit din regiune de la data de 20 septembrie. Între timp, Parlamentul European a adoptat o hotărâre pe 5 octombrie, condamnând “atacul militar nejustificat” și remarcând faptul că atacul “a încălcat legile internaționale și drepturile omului”.

“Forța, nu diplomația, a decis cursul conflictului de la izbucnirea acestuia”, a scris Tom de Waal, expert al Carnegie Europe, observator de lungă durată al regiunii și autor al cărții “The Black Garden: Armenia and Azerbaijan through Peace and War” [Grădina Neagră: Armenia și Azerbaidjan prin pace și război], în analiza lui a ostilităților recente.

Locuri precum Marneuli ilustrează faptul că o imagine a păcii este posibilă în afara zonei de conflict.

Revenind la sat, Misha Aslikyan, un etnic armean din Marneuli, vorbește despre importanța găsirii unei limbi comune. Este fluent in azeră, dar și în rusă și georgiană.

Într-un interviu pentru Abzas Media, Misha povestește o întâmplare din timpul celui de-al doilea război din Karabakh, atunci când a oferit un drum cu mașina unor etnici azerbaidjeni, trei bărbați din Bolnisi, un alt oraș din Georgia. “Era târziu în noapte și nu se circula în zonă, așa că i-am luat cu mașina. Am început să vorbim. Vorbeau despre [cel de-al doilea război din] Karabakh. Spuneau faptul că [azerbaidjenii] au avut relații mult mai bune cu georgienii [presupunând că Misha era georgian]. Apoi, la final, în timp ce îi lăsam la destinație, le-am spus că sunt armean. Mi-a sunat telefonul și am răspuns, vorbind în armeană. Erau șocați. Apoi, în timp ce coborau din mașina mea, și-au cerut scuze”.

Misha dorește să vadă aceeași limbă a înțelegerii între Armenia și Azerbaijdjan:

Not one inch of land, not one political statement, not one ideology is worth a human life. Unfortunately, our society sees human life, as cheapest commodity. I am always for peace and believe, that no matter what problems one may have you can resolve them at a table.

Nicio bucățică de teritoriu, nicio declarație politică, nicio ideologie nu merită costul unei vieți omenești. Din păcate, societatea noastră vede viața ca pe cel mai ieftin bun de consum. Voi fi mereu de partea păcii și cred că, indiferent de ce probleme poate avea cineva, acestea pot fi rezolvate la o masă.

Pentru moment, dorințele lui Misha rămân îndepărtate. Pe 4 octombrie, președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a anulat vizita sa în Granada, unde era planificată întâlnirea cu omologul său, prim-ministrul armean, Nikol Pashinyan, la reuniunea comunității politice europene (EPC). Adresându-se delegaților țărilor la reuniune, președintele comunității politice europene, Charles Michel, i-a invitat în schimb pe lideri să se întâlnească la Bruxelles până la sfârșitul lunii octombrie 2023. Separat, prim-ministrul georgian, Irakli Garibashvili, s-a oferit să găzduiască liderii celor două țări în Tbilisi drept soluție alternativă. Rămâne de văzut dacă Georgia, unde grupurile etnice formate din azerbaidjeni și armeni au trăit în pace timp de decenii, ar putea de asemenea influența limba de înțelegere între conducerile celor două țări.