14 filme interzise în Iran din 2007

Maadare Qalb Atomi (Mother of a Atomic Heart). Image from film publicity.

Maadare Qalb Atomi (Mother of a Atomic Heart) Filmul a fost interzis fără explicaţii oficiale. Imagine din campania de promovare

Aceasta este a doua parte a articolului care iniţial a apărut pe iranhumanrights.org şi a fost publicat aici în urma colaborării cu Campania Internaţională pentru Drepturile Omului din Iran. Poţi citi prima parte aici.

Sub conducerea preşedintelui Hassan Rouhani, Iran continuă seria filmelor interzise în ciuda repetatelor afirmaţii cum că Republica Islamică are nevoie de o libertate a culturii.

“Rastakhiz” este ultimul film adăugat pe lista celor interzise, exclus de pe ecrane din iulie 2015 de către Ministerul de Cultură, sub directa supraveghere a preşedintelui Rouhani.

Campania Internaţionala pentru Drepturile Omului din Iran a alcătuit următorul raport cu cele 14 filme interzise în Iran din anul 2007. Şi alte filme au trebuit să facă faţă cenzurii însă producătorii au ales să se supună, în speranţa că vor primi acordul de difuzare.

RASTAKHIZ (Hussein, cel care a spus nu), regizat de Ahmad Reza Darvish

Director Ahmad Reza Darvish directed the epic religious tale of the Ashura revolt. Despite abiding by many of Iran's religious ethics to make the film, conservative religious elements eventually called for its ban. Image from the Art Director, published for reuse.

DAhmad Reza Darvish a regizat povestea din spatele revoltei Ashura revolt. Deşi a fost susţinut de religioşi să producă acest film, conservatorii l-au interzis.

Rastakhiz” a fost deschis în cinematografe din iulie 2015, însă a fost interzis, în scurt timp, din cauza criticilor liderilor religioşi conservatori şi a protestelor fanaticilor religioşi desfăşurate în faţa Ministerului de Cultură.

“Rastakhiz” este un film cu caracter religios, cu o acţiune care se desfăşoară în secolul 7 şi care relatează revolta  Ashura când Hossein, nepotul profetului Mohammad şi cel de-al treilea Imam al musulmanilor şiiţi, a luptat împotriva guvernământului şi care a murit în lupta de lângă Karbala. Unii lideri religioşi au criticat faptul că apare pictat unchiul lui Imam Hossein, Abolfazl al-Abbas. Potrivit teologiei şiite, reproducerea membrilor Imam şi a familiei lor este strict interzisă.

Regizorul Ahmad Reza Darvish a primit multe premii când “Rastakhiz” a debutat la Festivalul Internaţional de Film Fajr, din 2015. Însă criticile religioase au fost atât de puternice încât el a fost forţat să taie 40 de minute din film pentru a satisface cenzorii ministerului. Cu toate acestea, unii lideri nu au fost mulţumiţi şi, în cele din urmă, au forţat ministerul să-l interzică.

“Din câte ştiu eu, ca director, acest film a fost regizat în conformitate cu părerile liderilor religioşi, atât în momentul în care am primit permisul pentru a produce, cât şi în timpul filmărilor”, relatează Darvish pentru Agenţia Studenţească de Presă. “Chiar înainte de difuzare, când filmul a fost revizuit, câţiva reprezentaţi religioşi au fost prezenţi şi au aplaudat munca depusă.”

Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului de Cultură, Hossein Noushabadi, “ filmul ‘Rastakhiz’ va rămâne suspendat până când se vor rezolva inconvenienţele. În cele din urmă, filmul va fi difuzat în cinema. Însă noi sperăm ca regizorul şi producătorul să coopereze pentru a rezolva această chestiune cât mai repede.”

Totuşi, nu este clar dacă Darvish a fost de acord să facă corecturi suplimentare.

KHANEH DOKHTAR (Casa fetei), regizat de Shahram Shah-Hosseini

Image from Khooneh Dokhtar (The Girl's House), a film banned for being against "traditional and family values" by hardliners. Image from ICHRI.

Film interzis din cauză că ar fi împotriva “valorilor tradiţionale şi familiste”

“Casa fetei” (2014), regizat de Shahram Shah-Hosseini şi scris de Parviz Shahbazi, se confruntă cu problemele impuse de situaţia femeilor iraniene, în timp ce spune povestea a două studente care încearcă să rezolve misterul în care este învăluit omorul uneia dintre colege.

Filmul a fost criticat ca fiind împotriva “valorilor tradiţionale familiste” şi, în ciuda corecturilor, nu a primit acordul pentru difuzare.

Lungmetrajul a fost difuzat la Festivalul de Film Fajr, în 2015, după care a urmat seria atacurilor din partea grupurilor religioase conservatoare.

Organismul de radiodifuziune IRIB a relatat că “majoritatea telespectatorilor” au considerat filmul ca fiind imoral iar agenţia de presă  Fars News Agency l-a descris ca o încercare de demonizare a musulmanilor şi de mulţumire a filmelor străine.
Regizorul Shah-Hosseini respinge criticile: “Resping orice acuzaţie conform căreia acest film este împotriva Iranului sau a principiilor morale islamice” mărturiseşte acesta pentru agenţia ISNA.

MEHMOUNIYE KAMI (Kami’s Party) şi MAADARE QALBE ATOMI (Mother of the Atomic Heart), regizat de Ali Ahmadzadeh

kami

Imagine din campania de promovare a filmului Kami's Party

Ali Ahmadzadeh a creat două filme de lungmetraj însă ambele aşteaptă permisiunea pentru difuzare. Primul său film, “Kami’s Party”, care descrie excursia unui grup de tineri, a fost interzis de cenzori pentru că aceştia au considerat că actriţele nu s-au îmbrăcat decent.

“Mother of the Atomic Heart”, cel mai recent film al lui Ahmadzadeh, nu a reuşit să ajungă în cinema, însă nu există nici o explicaţie oficială. Însă există zvonuri cum că interdicţia are de a face cu faptul că filmul face trimitere la programul nuclear al Iranului.

Deşi filmul i-a creat probleme acasă, filmul lui Ahmadzadeh este primit aşa cum trebuie în străinătate. “Kami’s Party” a câştigat Premiul pentru cel mai bun film la cel de-al treilea Festival al Filmului Iranian desfăşurat la Praga iar “Mother of the Atomic Heart” a apărut pe ecranele Festivalului de Film de la Berlin.

Unul din membrii echipei de producţie al filmului “Mother of the Atomic Heart” a mărturisit pentru Campania Internaţională a Drepturilor Omului că cenzorii nu au explicat de ce filmul a fost interzis.“ Ceea ce se întâmplă, de obicei, este că dacă un film are şanse să fie difuzat după ce a fost revizuit de cenzori, se stabilesc întâlniri cu regizorul pentru a fi discutate modificările. Însă există filme a căror probleme se regăsesc în subiect, scenariu iar pentru acestea ei nu se mai obosesc să fixeze întâlniri” adaugă acesta.

ASABANI NISTAM (Nu sunt nervos), regizat de Reza Dormishian

Asabani Nista. Promotional film photo.

Asabani Nista. Imagine din campania de promovare

“I’m Not Angry” a fost premiat la Festivalul de Film premiered Fajr, in 2014, după ce regizorul Reza Dormishian a fost de acord să taie 17 minute din film, inclusiv scena finală. Însă, în acelaşi timp, filmul a fost difuzat la Festivalul de Film din Berlin fără modificări.

“I’m Not Angry” a fost lăudat de public dar reacţiile extremiştilor din parlament, din mass-media de stat şi din grupurile conservatoare au fost cu totul opuse, forţând oprirea difuzării sau a promovării prin conferinţe de presă.

Filmul spune povestea unui student care este exmatriculat din cauza activităţilor sale politice şi încearcă să îşi controleze furia. Criticii extremişti sunt nemulţumiţi de faptul că există scene care prezintă evenimentele tulburătoare din 2009 (după alegerile electorale) într-o lumină pozitivă.

Deşi popular în cadrul Festivalului de Film Fajr film Festival’, “I’m Not Angry” a fost retras din concurs pentru a nu primi nici un premiu, deşi actorul principal, Navid Mohammadzadeh, a fost nominalizat la secţiunea cel mai bun actor.

BOLOOKE NOH KHOROOJIE DO (Block 9, Exit 2), regizat de Alireza Amini

Regizat de Alireza Amini, Festivalul Internaţional de Film Fajr a refuzat difuzarea lui pe motiv că este prea “dur”.

Totuşi, filmul a fost proiectat la câteva festivaluri străine. De curând a câşigat premiul pentru cel mai bun film şi cel mai bun actor la Festivalul Kimera din Italia.

ASHGHALHAYE DOOSTDASHTANI (Lovely Garbage), regizat de Mohsen Amiryoussefi

Ashghalhaye Doosta

Ashghalhaye Doostashtani. Imagine din campania de promovare

“Lovely Garbage” nu a primit permisiune pentru difuzare în timpul mandatului preşedintelui Ahmadinejad. Însă regizorul Amiryoussefi nu a reuşit să scoată la iveală ultimul său film deoarece cenzorii sunt nemulţumiţi deoarece filmul prezintă scene legate de alegerile contestate din 2009.

Filmul debutează cu un grup de protestatari supăraţi din cauza rezultatelor alegerilor. Aceştia fug de forţele de securitate şi se refugiază în casa unei bătrâne. Împreună discută şi analizează evenimentele petrecute în ultimii 30 de ani

“În ciuda insistenţelor producătorului şi a unor politicieni, filmul rămâne interzis,” declară, în noiembrie 2014, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Cultură, Hossein Noushabadi.

KHERS (Ursul), directed by Khosro Masumi

Khers. Promotional film image.

Khers. Imagine din campania de promovare

“Ursul” (2011) spune povestea unui prizioner de război care se întoarce acasă după mulţi ani de captivitate şi descoperă că soţia sa  este recăsătorită. Deşi filmul a fost supus unor revizuiri, încă nu a fost acceptat pentru public.

“Filmul nu a depăşit nici o limită. Dimpotrivă, am făcut câteva schimbări pentru Festivalul Fajr” mărturiseşte regizorul  Khosro Masumi pentru ziarul  Aftab,  pe 30 noiembrie 2014. “În ciuda eforturilor noastre, filmul este în continuare interzis şi motivul nu este foarte clar. Nu este plăcut pentru producător fiindcă a investit în acest film, însă nu-mi pierd speranţa că va fi difuzat”

GOZARESHE YEK JASHN (The Report of a Party), regizat de Ebrahim Hatamikia

Gozareshe Yek Jashn. Image from Borna News, published for reuse.

Gozareshe Yek Jashn. Image from Borna News, published for reuse.

“The Report of a Party” a fost nominalizat pentru câteva premii, în 2011, la festival Fajr. Descrie evenimentele petrecute la o agenţie de matrimoniale, dirijată de o femeie care este urmărită de poliţie. Însă criticii îl acuză pe regizorul Hatamikia de faptul că ar ascunde adevăratul mesaj al filmului, acela de a sprijini pe cei care au cerut validarea rezultatelor electorale din 2009.

Fără precedent, organizaţia statală de film a cumpărat drepturile filmului pentru a acoperi costurile producţiei, ceea ce nu s-a întâmplat cu nici un alt film interzis. Regizorul însă nu comentează.

“Ministerul deţine acest film şi nu există şanse să îl comercializeze.” potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului Culturii, Hossein Noushabadi.

KHIABANHAYE ARAM (Calm Streets), regizat de Kamal Tabrizi

Khiabanhaye Aram. Promotional film image.

Khiabanhaye Aram. Imagine din campania de promovare

Protagonistul fimului “Calm Streets” este un reporter care se trezeşte pus în faţa unor evenimente similare celor de după alegerile din 2009. Nu este surprinzător că încă nu a apărut în cinematografe.

“Am fost aproape sigur că filmul va fi interzis. Există anumite sensibilităţi în ceea ce priveşte fundalul filmului iar ei au decis că nu va fi difuzat în perioada ce urmează deoarece are legătură cu incidentele din 2009” declară regizorul Kamal Tabrizi told pentru agenţia de ştiri Borna, în august 2013.

PARINAAZ, regizat de Bahram Bahramian

Parinaaz. Promotional film image.

Parinaaz. Imagine din campania de promovare

Cel de-al doilea film al lui Bahram Bahramian spune povestea unei fetiţe care este crescută de rude după moartea părinţilor săi. Personajul principal, Fatemeh Motamed-Aria, este o femeie care poartă chador, o rochie tradiţională, lungă, simplă.

“Această femeie este foarte bisericoasă şi suferă de probleme de dezvoltare personală, ceea ce cauzează necazuri şi în casă. Deşi aceste probleme se rezolvă în finalul filmului, autorităţile consideră că o femeie care poartă chador nu trebuie niciodată expusă ca fiind o persoană cu probleme psihologice sau morale.” anunţă producătorul filmului Abdolhamid Najibi.

EEN YEK ROYA NIST (This is Not a Dream), regizat de Mahmoud Ghaffari

Een Yek Roya Nist. Promotional film image.

Een Yek Roya Nist. Imagine din campania de promovare

“This is Not a Dream”, este primul film artistic al lui Mahmoud Ghaffari’s, regizat în 2010 şi descrie lupta unei tinere, prinsă într-o relaţie complicată.

“'This is Not a Dream’ a fost trimis pentru festivalul Fajr în 2013, însă după ce a fost prezentat comitetului mi s-a spus că este nevoie de câteva schimbări, ceea ce s-a şi întâmplat. Dar nici aceste modificări nu au schimbat părerea comitetului şi a fost respins” a anunţat regizorul Mahmoud Ghaffari pentru agenţia Mehr pe 7 ianuarie, 2013.

KHANEYE PEDARI (Casa părintească), regizat de Kianoush Ayari

Khaneye Pedari. Promotional film image.

Khaneye Pedari. Imagine din campania de promovare

“Casa părintească” a obţinut permisul de difuzare în 2014, 5 ani după ce a fost produs. Însă după 10  spectacole la teatrul din Teheran, a fost iar scos de pe ecrane.

Mulţi s-au arătat indignaţi în faţa unei scene în care un băiat îşi ucide sora cu o piatră. Însă regizorul Kianoush Ayari este de părere că nu acesta este motivul adevărat care stă la baza suspendării.

“Scena în care tatăl băiatului îi spune acestuia să îşi bată sora cu o piatră durează doar câteva secunde. Este singura scenă de violenţă şi nu se compară cu altele similare care au fost difuzate fără pobleme în cinematografe. Aşadar este cu siguranţă doar o scuză. Se pare că există alte interpretări care au dus la interzicere” declară Ayari pentru Campania Internaţională a Drepturilor Umane din Iran.

“S-a menţionat că acest film tinde să respingă comportamentul islamic, însă nu pot accepta acest punct de vedere deoarece este complet greşit.” adaugă acesta.

Criticile cele mai dure vin din partea Parlamentului Iranian. Cu o zi înainte de debut, pe 25 decembrie 2014, Morteza Agha-Tehrani, membru în comitetul pentru cultură, a anunţat că membrii parlamentului consideră acest film nepotrivit pentru public şi că permisul trebuie anulat.

“Nu este în regulă să ataci istoria popurului nostru cu idei greşite şi să acuzi strămoşii noştri de discriminare şi de violenţă împotriva femeilor.” a spus Agha-Tehrani.

SAD SAL BEH EEN SALHA (A Hundred Years Like This), directed by Saman Moghadam

Sad Sal Beh Een Salha. Promotional film image.

Sad Sal Beh Een Salha. Imagine din campania de promovare

Personajul principal este o femeie pe nume Iran care parcurge mai multe etape din viaţa unui om pe parcursul a doar 30 de ani. Mai întâi îşi pierde soţul în Revoluţia din 1979, apoi fiul în război şi alte rude care devin victimele problemelor sociale şi politice.

Faptul că face referire la pierderile de vieţi omeneşti din cauza Revoluţiei şi la înfiinţarea Republicii Islame, au făcut autorităţile să îl retragă de pe piaţă. Drept rezultat, a fost difuzat doar în 2010, la Festivalul Fajr.

“Filmul a primit permis de difuzare în timpul conducerii anterioare însă acum nu există planuri de a îl redifuza” informează purtătorul de cuvânt al Ministerului de Cultură, Hossein Noushabadi, în noiembrie 2014.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.