Fotografie a uneia dintre plăcuțe. Preluată cu permisiune de pe site-ul „Ultima adresă”.

La începutul lunii septembrie, 34 de plăcuțe care comemorează victimele represiunilor lui Stalin au dispărut de pe peretele unei clădiri de apartamente din Sankt Petersburg (strada Lesnoy 61), scrie Kommersant, un ziar care încă funcționează legal în Rusia. Cu două luni înainte, aceeași agenție de presă a scris despre faptul că Moscova își pierde memoria despre cei care au fost reprimați în masă în același fel atunci. În unele cazuri nu se știe cine este de vină [pentru aceste dispariții]. Dar potrivit canalului de Telegram Sota, în acest caz recent, decizia a fost luată de o asociație de locatari.

Captură de ecran de pe canalul de Telegram Sota. Utilizare corectă.

Locatarii „Casei specialiștilor” din Sankt Petersburg (strada Lesnoy 61), de unde au dispărut 34 de plăcuțe puse de cei din proiectul „Ultima adresă” au declarat ieri pentru Sota că managementul asociației le-a luat. Managementul nu a făcut niciun comentariu până acum referitor la acțiunile sale.

Unii utilizatori de X (fostul Twitter) au reacționat la știre cu furie:

С Дома специалистов на Лесном проспекте в Санкт-Петербурге пропали 34 таблички проекта “Последний адрес” с именами людей, репрессированных в советское время.
Евгений @evgenyrekhter !
Ну что за дела? А!?

— Партия Пиво Вобла (@VovaBlya) September 3, 2023

34 de plăcuțe marca „Ultima adresă” cu numele persoanelor reprimate în perioada sovietică au dispărut de la Casa specialiștilor de pe Lesnoy Prospekt din St. Petersburg.
Evgeny @evgenyrekhter!
Ce se petrece?

Pe fondul invaziei agresive a Rusiei în Ucraina, care demolează orașe întregi și ucide oameni zilnic, dispariția plăcuțelor comemorative ale oamenilor care au trăit în perioada sovietică și care și-au pierdut viețile în gulagurile sau în închisorile Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne, cunoscut mai bine sub numele de NKVD, pare a avea puțină importanță. Rusia a început persecuția celor care dezvăluie adevărul despre regimul lui Stalin cu mult înainte de începerea războiului pe scară largă. Cu toate acestea, micuțele plăci de numai 10 pe 19 centimetri de pe pereții clădirilor de apartamente obișnuite au reușit să scape de controlul din ce în ce mai sever al regimului lui Putin.

Luptând împotriva uitării

Global Voices a întrebat-o pe Evgenia Kulakova, coordonatoarea din Sankt Petersburg a proiectului „Ultima adresă”, organizația din spatele plăcuțelor comemorative, dacă aceasta este prima dispariție a acestora și ce ar putea însemna acest lucru.

Unfortunately, stories of removed plaques draw more journalists’ attention than their instalment. This is quite understandable, and mainly good. Every time a plaque is vanished, we see a wave of indignation and support, showing that people and [our] society need this project. The ‘Last Address’ has been active in Saint Petersburg from Spring 2015. Since then, 434 plaques have been installed on 243 buildings. To us, they are not just plates. It is 434 names and fates, biographies, each described in articles on the ‘Last address’ website. Each of these plaques was installed because someone requested so. We don’t come up with names ourselves. We answer requests received through our website. Mostly, they come from relatives of the deceased. However, there are many requests from those who are not related to victims, like ‘neighbours,’ people who just live now in the same house or apartment, as well as researchers, or biographers

Din păcate, poveștile despre plăcuțele îndepărtate atrag mai mult atenția jurnaliștilor decât a făcut-o amplasarea lor. Acest lucru este de înțeles și este în principal unul bun. De fiecare dată când o plăcuță dispare, observăm un val de indignare și sprijin, ceea ce arată că oamenii și societatea noastră au nevoie de acest proiect. Proiectul „Ultima adresă” este activ în Sankt Petersburg din primăvara anului 2015. De atunci, 434 de plăcuțe au fost amplasate pe 243 de clădiri. Pentru noi nu sunt doar plăcuțe, ci reprezintă 434 de nume, destine și biografii, toate fiind descrise în articole pe site-ul „Ultima adresă”. Fiecare plăcuță a fost amplasată pentru că cineva a cerut acest lucru. Nu venim noi cu nume, ci răspundem la cererile primite pe site-ul nostru. În general, acestea vin de la rudele celor decedați. Dar există și multe cereri din partea oamenilor care nu sunt rude cu victimele, de exemplu de la „vecini”, oameni care locuiesc acum în aceeași casă sau apartament, dar și de la cercetători sau biografi.

Voluntarii din proiectul „Ultima adresă” verifică toate plăcuțele de două ori pe an și se pare că doar 45 dintre acestea au fost îndepărtate de la începutul proiectului, spune Kulakova. După ce plăcuțele de pe strada Lestoy 61 au fost luate, numărul acestora a crescut la 79 de plăcuțe îndepărtate de pe 26 de clădiri.

„Este mult sau nu?” întreabă coordonatoarea, care consideră că nu este un rezultat rău în cei opt ani de când proiectul există în oraș. Mai mult, unele plăcuțe au fost îndepărtate temporar din cauza lucrărilor de reconstrucție sau de renovare. Dacă plăcuțele dispar pentru că cineva a făcut plângere, activiștii fac tot ce stă în puterea lor să le aducă înapoi. Din păcate, nu pot face multe, deoarece nu există reglementări care să îi ajute. „Decizia amplasării plăcuțelor trebuie să fie luată de proprietarii clădirii. În cazul de pe strada Lesnoy 61, sperăm să readucem plăcuțele, deoarece locatarii și asociația de proprietari dau dovadă de înțelegere și doresc ca acestea să fie reamplasate după ce se rezolvă problemele legale. Nu observăm rezistență organizată din partea oficialilor din Sankt Petersburg în ceea ce privește proiectul nostru încă, ci mai degrabă nepăsare.”

Pe de altă parte, fiecare plăcuță este importantă, spune Kulakova.

79 names of people who were already once victims of state terror, whose names and circumstances of death were not allowed to be know or discussed for decades even to their relatives. Many of the relatives of those whose plaques have been lost are having hard feelings about it, especially the close descendants: children and grandchildren who themselves are already far from being young. Of course, we want our plaques to hang on the houses, so that no one takes them down or even tried to do so. But, even if the plaque is gone, whether temporarily or permanently, the memory of the person cannot be erased. This memory is still alive in families who take their history responsibly.

79 de persoane care au fost deja cândva victime ale terorii de stat. Nume și circumstanțele morții lor nu au putut fi cunoscute sau discutate timp de zeci de ani nici chiar cu rudele acestora. Mulți dintre membrii familiilor persoanelor ale căror plăcuțe au dispărut au resentimente din această cauză, în special descendenții apropiați: copii și nepoți care sunt deja departe de a mai fi tineri. Bineînțeles că noi vrem ca plăcuțele să atârne pe case în așa fel încât nimeni să nu le ia jos sau nici măcar să încerce să facă acest lucru. Dar, chiar dacă plăcuța a dispărut, fie permanent sau temporar, amintirea unei persoane nu poate fi ștearsă. Aceasta este încă vie în familiile care își iau istoria în serios.

Și, mai mult decât atât, povestea victimei merge dincolo de familie. Fiecare amplasare este un eveniment transmis de mass-media. Fiecare nume, cu povestea și documentele sale, este în siguranță pe site-ul „Ultima adresă”.

Echipa proiectului continuă să lucreze, promite Kulakova. Activiștii acceptă cereri, negociază aprobarea amplasării cu locatarii și proprietarii clădirilor de apartamente, publică biografii pe site și, nu în ultimul rând, amplasează plăcuțe.

Potrivit site-ului, există mai mult de 1280 de plăcuțe în 65 de orașe și sate rusești, în timp ce 2735 de cereri sunt în așteptare. Proiecte similare există deja în Ucraina, Georgia, Republica Moldova, Germania, Franța și Cehia, iar altele vor avea inaugurarea curând în Armenia, România și Kârgâzstan.

Munca celor din proiectul „Ultima adresă” reprezintă o parte importantă a societății civile rusești care încă dă speranță multor oameni din țară și din exil. După mai mult de 600 de zile de război pe scară largă cu Ucraina, mulți au reușit să găsească alinare în astfel de mici acțiuni pozitive, dar nu pot să nu fie îndurerați după alt atac mortal în Ucraina sau o altă represiune asupra inițiativelor nonguvernamentale din Rusia. Cei care urmăresc îndeaproape represiunile actuale pot avea un sentiment puternic că istoria se repetă. Din cauza știrilor despre plăcuțele care dispar pe fondul aresturilor săptămânale ale celor ce iau poziții anti-regim și anti-război, oamenii încep să se întrebe: când va fi amplasată prima plăcuță cu date prea recente și nume arhicunoscute?