O femeie de etnie tharu cu tatuaje pe picioare din districtul Kailali, vestul Nepalului. Foto de Indu Tharu, folosită cu permisiune.

Acest articol face parte din seria Spotlight a Global Voices din august 2026, „Indigenous Rights” („Drepturile indigenilor”). Seria oferă o perspectivă asupra vieții și experiențelor popoarelor indigene, pentru a crea legături între regiuni, a pune în prim-plan experiențele indigenilor și a face cunoscute poveștile liderilor, activiștilor, membrilor comunităților și ale altora. Poți sprijini această serie făcând o donație aici.

Când eram copil obișnuiam să stau cu bunica mea lângă borais (un vas de lut mic folosit pentru a face focul) în timpul zilelor grele de iarnă. Obișnuiam să-i ascult poveștile cu personaje bune și rele – djinni, spirite, fantome, vrăjitoare și vrăjitori, copaci, păsări și animale care aveau o semnificație specială în cultura și tradiția etniei tharu. Ea cânta cântece populare și apoi să explice ce însemnau ele.

Nu m-am gândit niciodată să documentez folclorul indigenilor tharu până când ea a părăsit această lume. Acum că nu mai este cu noi, tânjesc după acele cuvinte înțelepte de neprețuit. Din fericire, am avut oportunitatea de a mă alătura lui Amrit Sufi și lui Subhasish Panigrahi, care nu doar că au documentat cultura orală din India, dar au și inspirat și ajutat mulți iubitori de cultură și tradiție să-și documenteze propriile culturi.

Documentarea folclorului indigen este o muncă îndelungată. Cel care documentează trebuie să petreacă timp cu comunitățile înainte ca ele să se simtă îndeajuns de în largul lor pentru a se deschide și a împărtăși poveștile folclorice, cântecele, proverbele și formele tradiționale de exprimare specifice, ca să nu mai spunem de experiențele lor personale.

În vreme ce documentam cultura orală tharu din estul Nepalului, am descoperit aspecte interesante care aveau să dezvăluie fațete nespuse ale poveștilor indigenilor atunci când am cercetat mai amănunțit.

Un tatuaj are multe povești de spus. Un tatuaj cu un pește pe brațul lui Bhuti Devi din districtul Sunsari, Nepal. Foto de Sanjib Chaudhary, folosită cu permisiune.

Morangsair: Un cântec despre migrația sezonieră

Când am înregistrat un cântec folcloric numit „Morangsair” sau „Morangesari”, care încă se cântă în partea de est a câmpiilor din sudul Nepalului, am învățat despre migrația sezonieră a tinerilor din districtul Saptari – din cea mai estică parte a provinciei Madhesh – în districtul Morang din provincia Koshi, din estul Nepalului, unde terenul era mai fertil și furniza locuri de muncă pentru bărbații care voiau să câștige niște bani în plus.

Districtul Sunsari, numit după râul Sursair (numit acum râul Sunsari), a făcut parte  din districtul Morang înainte de 1962. Acum trebuie să treci două râuri, râul Koshi și râul Sunsari, pentru a ajunge în Sunsari (înainte Morang) din Saptari. Călătoria era mult mai dificilă atunci, înainte ca podurile să fie construite.

Cântecul folcloric este bocetul unei tinere care își imploră soțul să nu meargă în Morang. Ea vorbește despre pădurea deasă, vremea toridă și râul Sursair, pe care nu ar trebui să-l treacă pentru a ajunge în Morang. Dar cântecul nu menționează râul Koshi, care este cel mai mare râu din Nepal și care se află înainte de râul Sunsari pe drumul spre Morang.

În videoul de mai jos, Chandrakala Chaudhary din Itahari, districtul Sunsari, cântă „Morangsair”, numit și „Morangesari”:

Cercetând mai amănunțit, am învățat că actualul râu Koshi se afla la mulți kilometri înspre est față de unde este acum. În partea indiană, râul s-a mutat cu aproape 100 de kilometri la vest. De asemenea, râul Gange este numit „Sursuri” sau „Sursari” în Guru Granth Sahib, o scriptură sacră hindusă. Râurile Sursair și Koshi se varsă în Gange.

Biyahi: Când un râu este numit „femeie căsătorită”

Vorbind cu Mahabir Chaudhary, un bătrân de etnie tharu din districtul Saptari, Nepal, am aflat o informație interesantă. Un râu și afluentul său au fost numite folosind cuvintele care desemnează o femeie căsătorită.

Râul a fost redenumit „Behai” de administratorii vorbitori de nepaleză. Cu toate acestea, potrivit bătrânilor tharu, numele original al râului este „Biyahi”, care înseamnă „prima soție” în kochila tharu sau limba tharu de est. Un afluent numit „Samdahi” alimentează râul. „Samdahi” înseamnă „a doua soție” în limba tharu de est. După confluență, râurile Samdhari și Biyahi continuă să curgă sub denumirea de râul Biyahi.

Sabudana ke gachhi: Motivul tatuajului care spune povestea perlelor de sago

Kashia Chaudhary din districtul Sunsari, Nepal, cu tatuaje cu un palmier sago și gălbenele pe antegrațe. Foto de Sanjib Chaudhary, folosită cu permisiune.

În zilele noastre, sabudana sau sago (perle comestibile – n.tr) din piețe sunt făcute în principal din amidon din rădăcină de manioc. Dar perlele de sago erau în mod tradițional făcute și din măduva palmierilor de sago. Am aflat despre procesul producerii perlelor de sago în timpul unui interviu cu o bătrână vorbitoare de tharu de est. Pe unul dintre brațele sale avea un tatuaj care arăta ca un palmier și mi-a spus că este sabudana ke gachhi. „Gachhi” este un cuvânt în tharu care înseamnă copac. Ea mi-a spus și că perlele de sabudana se făceau din palmier.

Apoi, am cercetat mai mult și am aflat că în trecut  oamenii obișnuiau să taie palmieri, să răzuiască mieziul bogat în amidon din trunchi și să îl proceseze mai departe pentru a face perle de sago. Tradiția este încă răspândită în unele țări din sud-estul Asiei.

Am auzit mult mai multe povești care trebuie spuse unei audiențe mai largi, în vreme ce documentam cultura orală tharu.

Dar încă îmi doresc mult să-mi amintesc poveștile pe care mi le spunea bunica mea când stăteam împreună lângă foc în zilele de iarnă răcoroase.