Duna și tapari, castroane și farfurii făcute din frunze de sal (Shorea robusta). Foto de Janak Bhatta, utilizator de Wikimedia Commons. CC BY-SA 4.0.

Deși farfuriile din hârtie, plastic și polistiren au înlocuit farfuriile tradiționale în cadrul majorității festinelor tradiționale din tot Nepalul, în zonele rurale oamenii încă mai folosesc farfurii făcute din frunze de bauhinia (o plantă cățărătoare) și frunze de banană. Trebuie să menționăm de asemenea duna, un castron, și tapari, o farfurie făcute din frunze de sal (Shorea robusta) și frunze de palmier areca.

„Nepalezii folosesc farfurii și castroane făcute din frunze proaspete pentru multe ocazii, precum ritualuri religioase, ceremonii de hrănire a copiilor cu orez, multe festine din cadrul festivalurilor și ceremoniilor nupțiale”, scrie bloggerul culinar nepalez Jyoti Pathak. „Farfuriile făcute din frunze uscate de sal sunt în mare parte folosite la picnicuri, restaurante, petreceri sătești și standuri de mâncare stradală ca farfurii de unică folosință.”

Odată cu cererea tot mai mare de farfurii și castroane bio de sal, au apărut multe întreprinderi mici, unele dintre acestea fiind sprijinite de organizații nonguvernamentale.

Binod Baral este un bucătar-șef care locuiește în Regatul Unit, fiind și specialist în cercetare și dezvoltare la Tapari Global Private Limited (înființată în 2017). Această întreprindere produce la nivel comercial tapari în Nepal, aici fiind angajate femei din mai mult de 1000 de familii. Bucătarul a explicat importanța frunzelor de sal și a proceselor sustenabile de producție.

„Producția farfuriilor făcute din frunze de sal implică o prelucrare minimă și un consum redus de energie, ceea ce duce la o amprentă de carbon semnificativ mai redusă în comparație cu producția farfuriilor de plastic sau de hârtie”, scrie Baral. „Farfuriile din frunze de sal nu au chimicale și nu introduc substanțe dăunătoare în mâncare, spre deosebire de unele alternative din plastic sau spumă. Acest lucru face ca ele să fie o alegere mai sănătoasă pentru servirea mâncării, în special în regiuni preocupate de protecția mediului ca Europa sau America.”

Un grup de 21 de femei de la întreprinderea Milijuli Tilakanya Dunatapri Udhyami din Municipalitatea Rurală Dangisharan din vestul Nepalului, sprijinită de Mecanismul pentru Păduri și Ferme al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, produc duna și tapari cu o mașinărie electrică fabricată de Centrul Național de Inovare.

De asemenea, o întreprindere de castroane și farfurii bio, sprijinită de ONG-ul Asociația Dezvoltării Oamenilor, Energiei și Mediului (PEEDA) adună frunze de sal ca materie primă pentru a produce castroane și farfurii biodegradabile ca alternativă prietenoasă cu mediul la produsele din plastic. Frunzele provin din Pădurea Comunitară Dhulekhar, districtul Pyuthan din vestul Nepalului.

Un instantaneu al întreprinderii cu castroane și farfurii bio sprijinită de PEEDA. Folosit cu permisiune.

Potrivit PEEDA, o întreprindere gestionată de 22 de femei, majoritatea indigene, combină practicile indigene cu o tehnologie îmbunătățită și o producție orientată spre piață, transformând abilitățile tradiționale într-o inițiativă sustenabilă, prietenoasă cu mediul.

Pădurea comunitară, care acoperă o suprafață de 488,68 hectare, fiind gestionată de 339 de gospodării, are potențialul de a furniza peste 25.000 de kilograme de sal anual, cantitate care poate produce aproximativ 5,2 milioane de castroane și 1,5 milioane de farfurii bio în fiecare an.

Aceasta este doar una din numeroasele păduri comunitare, iar grupul de femei este unul dintre multiplele grupuri implicate în producerea castroanelor și farfuriilor biodegradabile. Potențialul este unul imens.

Pădurile comunitare din Nepal, păduri naționale încredințate grupurilor locale de utilizatori pentru protecție, gestiune și folosire potrivit Legii Pădurilor (1993) au jucat un rol vital în conservarea pădurilor și gestionarea resurselor sustenabile.

Simplificarea procesului de încredințare și recunoașterea grupurilor de utilizatori ai pădurilor comunitare ca entități autonome, cu drept de autoguvernare, pentru a gestiona și folosi pădurile comunitare potrivit planului operațional pentru aceste păduri a dus la o participare mai mare a comunităților locale în protecția și gestionarea lor.

Potrivit estimărilor din 2020 ale Ministerului Pădurilor și Mediului din Nepal, aproape 2,58 de milioane de hectare de teren forestier din țară a fost încredințat comunităților locale. Cu toate acestea, pădurile comunitare nu au reușit să crească productivitatea, să genereze venituri și să creeze locuri de muncă conform așteptărilor, subliniază unii cercetători.

În ciuda contribuției relativ scăzute a Nepalului la emisiile de carbon la nivel mondial, comunitățile de aici sunt tot mai afectate de schimbarea climatică, prin fenomene precum incendii anuale de pădure și secarea surselor naturale de apă. Aceste provocări au intensificat vulnerabilitatea climatică a comunităților locale, în special în rândul femeilor.

Privitor la acest aspect, inițiativele legate de păduri precum întreprinderile de producție a duna și tapari, care implică comunități locale, pot oferi răspunsuri la aceste provocări sociale și de mediu care se leagă unele de altele.

Femeile din grupurile care gestionează pădurile comunitare implicate în aceste întreprinderi au transformat vulnerabilitatea lor într-un mod de a-și câștiga un trai sustenabil, contribuind în același timp la conservarea mediului, reziliență climatică și dezvoltare economică locală — frunză cu frunză.