Cetățenii preiau inițiativa în eforturile de ajutorare după cutremurele gemene majore din Venezuela

Cetățeni venezueleni caută într-o clădire distrusă din La Guaira, Venezuela, 29 iunie 2026. Foto de pe Wikimedia Commons/Marina SUA, domeniu public.
Pe 24 iunie 2026, la ora locală 18:04, Venezuela a avut parte de cel mai mare eveniment seismic din ultimul secol: un cutremur cu magnitudinea de 7,2, urmat, după doar 39 de secunde, de un altul cu magnitudinea de 7,5.
Până pe 6 iulie, au fost confirmați 3.342 de morți, 16.740 de răniți și mai mult de 16.000 de oameni rămași fără locuințe, potrivit Ministerului Informațiilor din Venezuela. Statistica neoficială a celor dați dispăruți a atins 41.000 de persoane. De asemenea, cel puțin 58.000 de clădiri au suferit pagube semnificative, după cum arată imaginile satelitare publicate de NASA.
Deși epicentrele cutremurelor s-au aflat la doar 160 de km distanță, „cutremurele gemene” (similare celor din Siria și Turcia din 2023) au tulburat inimile locuitorilor din țara sud-americană. Caracas, capitala Venezuelei, și La Guaira, un stat de coastă aflat la 40 de minute de mers cu mașina de Caracas, lângă Marea Caraibe, au suferit cel mai mult din cauza cutremurului. Principalul aeroport și port din țară se află în La Guaira, unde există și multe case rezidențiale și de vacanță. Conform celui mai recent recensământ din 2011, aproape cinci milioane de persoane locuiau în aceste zone.
Coasta de nord a Venezuelei este aproape de două plăci tectonice care se ciocnesc, una aflată în Marea Caraibe și cealaltă pe continentul sud-american. Zona Caracas-La Guaira a avut parte de destule dezastre naturale, printre care alt cutremur în 1967 și inundații majore în 1999. În ciuda acestui lucru, oamenii de știință consideră că infrastructura seismică actuală din Venezuela este practic inexistentă. Dar acum telefoanele Android au alertat mulți venezueleni chiar înainte să lovească cutremurele.
Pe 24 iunie a fost sărbătoare publică în Venezuela, așadar școlile și instituțiile au fost închise. Când cutremurele gemene au lovit, mulți oameni așteptau să urmărească meciurile de la Cupa Mondială de Fotbal sau pur și simplu petreceau o zi liniștită cu familia. Acum mulți dintre ei sunt implicați în căutarea rudelor sau în organizarea eforturilor de ajutorare comunitare la scară largă. Acestora li s-a alăturat un val uriaș de voluntari. Pagubele ajung la cel puțin 6,7 miliarde de dolari americani (6% din PIB-ul Venezuelei) conform unor estimări preliminare ale Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Acest eveniment se adaugă unei crize umanitare grave care exista dinainte, în condițiile în care, printre alte probleme care au rămas neschimbate după intervenția SUA din ianuarie 2026 se numără un sistem sanitar ineficient și echipe de intervenție slab echipate. Răspunsul „lent” al guvernului provizoriu din Venezuela este criticat tot mai mult.
Președinta interimară Delcy Rodriguez, care susține că întârzierea este o invenție a „laboratoarelor” de propagandă, a spus pe 3 iulie: „Nu am așteptat o zi, două zile sau trei zile. Am acționat imediat.”
Administrația condusă de Rodriguez a luat măsuri controversate, ca de exemplu obligativitatea înregistrării la o instituție din Caracas a tuturor voluntarilor care se îndreaptă spre zonele afectate de dezastru, inclusiv a personalului de prim ajutor. Au fost impuse și restricții privind relatările presei locale și străine.
Cutremurele sunt inevitabile. Nepregătirea nu este.
Cetățenii, primii care intervin
Supraviețuitorii din zonă au fost primii care au luat unelte precum topoare și și-au folosit până și mâinile goale pentru a-i căuta pe cei dragi, după cum s-a putut vedea printre clădirile prăbușite din La Guaira și Caracas. Alții au folosit neîncetat TikTok, Instagram și X, recent deblocat, pentru a găsi oameni dispăruți sau a posta apeluri urgente către echipele de salvare sau furnizori.
Mulți au continuat să caute din greu printre clădirile prăbușite, cu mult după intervalul de 72 de ore, considerat vital de experții în salvare pentru a găsi supraviețuitori.
Operațiunile profesioniste de căutare și salvare au continuat și ele, fiind desfășurate de echipe din Venezuela, iar din 25 iunie, acestora s-au alăturat echipe din alte 30 de țări, printre care Argentina, Chile, Italia, Iordania, Mexic, Qatar, Spania și Statele Unite. Povești de salvare de succes, precum găsirea Dayanei Patiño și a bebelușului ei de 8 zile, Juan David, după 32 de ore sub moloz, au fost sărbătorile pe scară largă pe rețelele sociale internaționale.
Potrivit cifrelor oferite de guvern în 3 iulie, eforturile echipelor de voluntari și de căutare și salvare au avut ca rezultat salvarea a cel puțin 6000 de persoane din zonele afectate.
Cu toate acestea, cel puțin un episod în care au fost implicați oficiali venezueleni a afectat activitatea echipelor de căutare și salvare. Francisco Lermanda, care lucrează cu Topos de Chile (Cârtițele din Chile), o echipă de căutare și salvare formată din voluntari, a reclamat solicitări repetate de a se legitima din partea militarilor locali din zonele unde aveau loc operațiuni de salvare în La Guaira. „Avem ordine să vă verificăm documentele, pentru că puteți fi spion pentru «yankei», pentru chilieni”, i-ar fi spus oficialii lui Lermanda, un salvator cu experiență.
Solidaritate dincolo de granițe
După un dezastru, tehnologia conectează oamenii și acționează ca un catalizator pentru recuperare. După ce a primit confirmarea că părinții săi erau bine în Los Teques, un oraș aflat în apropiere de Caracas, Elías Haig, un contribuitor Global Voices din Venezuela care locuiește în Statele Unite, unde studiază la universitate, a început să facă ceva pentru țara sa.
„M-am gândit că vor trebui găsite persoanele dispărute”, a spus Haig pentru Global Voices prin intermediul WhatsApp. „Punerea bazelor unui centru de informare centralizat, în condițiile blocajelor online impuse în continuare de guvern, era imposibil. Aveam să vedem, de asemenea, și informații false.”
Studentul s-a pus imediat pe treabă și a creat un site bazat pe informații din surse deschise (OSINT), cu funcții suplimentare bazate pe AI, care avea ca scop centralizarea rapoartelor confirmate despre persoanele dispărute. Acesta l-a închis pe 25 iunie și a transmis rapoartele sale unor site-uri mai mari, care sunt create și ele în mod independent.

Terremotovenezuela2026, creat de contribuitorul GV Elias Haig, a centralizat rapoarte de persoane dispărute imediat după cutremurele din Venezuela. Captură de ecran folosită cu permisiune.
„O să fac tot ce poate fi de ajutor, nu voi obstrucționa nimic”, a adăugat Haig. În prezent, strânge fonduri cu ajutorul unor prieteni din zonă. Alte inițiative internaționale, multe venite de la diaspora venezueleană de aproximativ 8 milioane de persoane, direcționează ajutoare către ONG-uri de încredere de la fața locului. De asemenea, inițiativele oferă voluntar evaluări structurale la distanță și asistență medicală și psihologică celor afectați.
„Trebuie să continuăm”

Punctele de colectare și distribuție se pot vedea la tot pasul în Caracas și în alte orașe venezuelene după cele două cutremure gemene. Foto de Estefania Salazar, folosită cu permisiune.
În Venezuela pot fi văzute multe inițiative de ajutorare coordonate de voluntari, ca de exemplu puncte de colectare, adăposturi temporare și multe altele.
Caritas, un ONG catolic internațional renumit, este cel care coordonează rețelele de distribuție care direcționează acum ajutoarele în toate zonele afectate din Venezuela. Mulți cetățeni, inclusiv locuitori din afara zonelor afectate, au venit la sediul Caritas din Caracas pentru a aduce donații și a se înscrie ca voluntari pentru ceea ce experții estimează că va fi un efort de ajutorare pe termen lung.
O coadă lungă de camioane și mașini mici aștepta să aducă donații în fața sediului Caritas. Într-unul dintre vehicule era un grup din El Tigre, un oraș aflat aproape de niște zone petrolifere, la șase ore distanță de capitală, în estul Venezuelei, care nu a suferit pagube majore.
„Trebuie să continuăm”, a spus José Rivero, tânărul șofer care, în decurs de trei zile, a făcut în mod voluntar trei curse între cele două orașe, folosind camionul familiei pentru a aduce mâncare, haine și medicamente adunate de biserica sa. Cuvintele sale dau glas sentimentelor multor oameni din țara lovită de dezastru.






