Stânga: „Corpul meu nu este tradiție, este dreptul meu.” Dreapta: „Ablația nu este cultură, este violență, este tăcere, este durere. Trebuie să înceteze urgent.” Imaginea autorului, creată cu Canva Pro.

Mai rămăseseră nouă zile — doar nouă zile înaintea expirării termenului limită. Proiectul de lege ar fi murit, și ani de muncă ar fi trebuit să înceapă iar de la zero. Dar pe 10 iunie 2026, Senatul Columbiei a votat în sfârșit și și-a dat acordul, Columbia devenind astfel prima țară latinoamericană care interzice mutilarea genitală feminină (MFG). Proiectul de lege 440 din 2025, cunoscut ca „Niñas sin Ablación” („Fete fără ablație”), este o lege care nu a apărut într-un birou legislativ, ci mai degrabă, în rândul comunităților care aveau cea mai mare nevoie de ea.

Pe 22 martie 2007, trei fete nou-născute din comunitatea emberá chamí au murit din cauza unei infecții, după ce au fost supuse mutilării genitale. Acesta a fost primul caz documentat care a ajuns în înregistrările oficiale, deși se crede că nu este primul care a avut loc.

View this post on Instagram

Pe imagine scrie: VICTORIE! COLUMBIA APROBĂ INTERZICEREA MUTILĂRII GENITALE FEMININE

Senatul a aprobat în ultima dezbatere proiectul de lege „Corpuri fără mutilare genitală feminină”

De atunci, Columbia a rămas singura țară din America Latină care a recunoscut oficial că MGF este încă practicată în interiorul granițelor sale. Acestă recunoaștere nu a adus cu sine rușine, ci mai degrabă a permis statului să înceapă să ia măsuri și a ajutat punerea eradicării MGF pe agenda mondială a Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabile. Dar, douăzeci de ani mai târziu, fără o lege care să sprijine aceste eforturi, doar recunoașterea problemei nu era suficientă pentru a proteja pe cineva.

Mutilarea genitală feminină (numită în anumite comunități „vindecare”, „corecție” sau „operație”) presupune înlăturarea parțială sau totală a organelor genitale feminine externe, fără nicio justificare medicală. În Columbia, aceasta este realizată la fete cu vârste cuprinse între 17 zile și 12 ani. Potrivit organizațiilor mondiale de sănătate, consecințele sunt permanente: hemoragie, infecții cronice, complicații la naștere, traume psihologice, tulburări de comportament, anxietate, depresie, și în cele mai grave cazuri, moarte.

O lege inițiată de supraviețuitoare, împinsă de cifre

Cifrele oficială arată doar o parte din problemă. Statul află de obicei despre cazuri când fetele ajung la spital din cauza complicaților, dar multe comunități afectate se află la ore distanță de cea mai apropiată unitate medicală. Cazurile înregistrate sunt mereu mai puține decât cele care există de fapt.

Chiar și așa, datele disponibile sunt suficiente pentru a demonstra gravitatea problemei. Ministerul Sănătății a raportat 91 de cazuri în 2023 și 54 în 2024, deși nu există un registru național consolidat, întrucât multe cazuri au loc în comunități izolate fără acces la sistemul medical. Între 2020 și 2025, Institutul Național de Sănătate a documentat 204 cazuri, dintre care 177 de fete indigene, în principal din departamentele Risaralda și Chocó.

În municipiul Pueblo Rico, au fost înregistrate 46 de cazuri în 2013 și 2014, 32 dintre ele implicând bebeluși de sub un an și 11 cazuri de copii între unu și doi ani. Datele de la Organizația Națională a Popoarelor Indigene din Columbia, confirmate de Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), indică faptul că două din trei femei din etnia emberá au fost supuse mutilării genitale. Autoritățile au identificat cazuri și în comunitățile afro-columbiene, raizal, palenquero și de migranți.

Nu vorbim despre adulți. Vorbim într-o măsură copleșitoare despre bebeluși.

Exact această realitate le-a împins pe femeile emberá, multe dintre ele supraviețuitoare, să nu mai aștepte și să înceapă să elaboreze soluții din interiorul comunităților lor. Proiectul de lege s-a dezvoltat în ani de dialog cu comunitățile afectate care cereau instrumente concrete pentru a-și proteja fiicele.

Abordarea sa nu este una punitivă dinadins. Scoaterea în afara legii a bunicilor și a celor care participă evenimentele legate de nașterea tradițională doar ar descuraja familiile din a duce fetele la spital când apar complicații. Ar muri mai mulți copii, nu mai puțini.

Prin această lege se înființează un comitet interinstituțional format din instituții guvernamentale, Institutul pentru Bunăstarea Familiei din Columbia (ICBF), organizații ale societății civile și reprezentanți ai comunităților afectate. Comitetul creează modele de îngrijire, protocoale obligatorii de îngrijire medicală, sisteme mai bune de colectare a datelor și o abordare interculturală care recunoaște complexitatea problemei, fără a o folosi ca scuză pentru lipsa luării de măsuri.

Alejandrina Guasorna: Mărturia unei supraviețuitoare

Într-un interviu pentru El Pais, Alejandrina Guasorna își amintește că atunci când avea 74 de ani sora ei i-a confirmat ceea ce zvonurile i-au sugerat demult: când s-a născut, cineva i-a îndepărtat clitorisul. O lamă de ras, un cui fierbinte, o cameră închisă și apoi tăcere.

Nimeni nu îi spusese vreodată. Nici mama sa sau vreo femeie din comunitatea ei de etnici emberá din Pueblo Rico, Risaralda. Ea a crescut fără să știe, și-a trăit viața fără să știe și a devenit chiar moașă fără să știe ce i s-a întâmplat, ajutând aducerea pe lume a altor fete, care poate au avut aceeași soartă ca ea.

Ceea ce doare cel mai tare în povestea sa nu este momentul pe care nu și-l amintește; este tot ceea ce își amintește: fetele care au murit, hemoragiile, infecțiile și corpurile micuțe care nu au putut supraviețui.

Apoi a venit cea mai devastată sentință dintre toate: „Aduceau fete moarte tot timpul. Noi credeam că este normal.” Nu era ignoranță. Era o întreagă comunitate condiționată generații de-a rândul să nu vadă, să nu vorbească; să îngroape fetele și să meargă mai departe.

Guasorna pune sub semnul întrebării cel mai comun argument folosit pentru a justifica lipsa de măsuri: aceasta nu este o tradiție străveche, de neclintit. Spre deosebire de anumite țări africane, ea nu este mereu realizată de moașe tradiționale. Este mai degrabă o practică transmisă din generație în generație în comunități marginalizate cu acces limitat la educație și o prezență redusă a statului, unde nimeni nu le-a explicat femeilor că ceea ce li se face nu este nici normal, nici necesar.

Drumul care aproape s-a terminat înainte de a începe

Aprobarea legii nu a fost deloc ușoară. Proiectul de lege a trecut de două dezbateri în Camera Reprezentanților în 2015 și a fost mai târziu aprobată în unanimitate de Comisia 1 a Senatului. Cu toate acestea, dezbaterea finală, ultima etapă rămasă, a fost pusă vreme de săptămâni pe poziția 12 sau 13 pe agenda legislativă, după probleme ca vouchere școlare și subvenții pentru transport.

Termenul limită era 20 iunie. Al doilea tur al alegerilor prezidențiale era programat pentru 21 iunie. Unii politicieni voiau să complice lucrurile.

Faptul că votul a avut loc, dat fiind climatul politic din Columbia, nu este un detaliu minor. Este rezultatul a ani de presiune din partea femeilor care nu aveau nimic de câștigat în plan politic, dar aveau totul de câștigat în plan personal.

Mutilarea genitală feminină este practicată în cel puțin 94 de țări și afectează mai mult de 230 de milioane de fete și femei din toată lumea. Din aceste 94 de țări unde a fost documentată această practică, doar 59 au legi care o abordează în mod specific, cele mai multe dintre ele fiind în țări din Africa, Europa și America de Nord.

Până la aprobarea acestui proiect de lege istoric, America Latină nu avea niciuna.

Leandra Becerra, consilier legal pentru America Latină a Equality Now (Egalitate Acum), a rezumat semnificația momentului după aprobarea proiectului de lege: „Această realizare este încununarea anilor de muncă coordonată a supraviețuitoarelor, activiștilor și legiuitorilor. Provocarea constă acum în aplicarea eficientă a legii, cu o voință politică continuă și resurse adecvate, astfel încât nicio fată din Columbia să nu mai fie supusă vreodată mutilării genitale feminine.”

Președintele Gustavo Pedro trebuie să promulge legea ca aceasta să intre în vigoare, dar cea mai dificilă parte a trecut deja. Columbia a decis că mutilarea genitală feminină nu mai poate continua.