Bunk’Art: Asumarea moștenirii regimului comunist din Albania
Acest articol de Twyla Pittson a apărut inițial în Balkan Diskurs pe 3 aprilie 2026. O versiune editată este republicată pe Global Voices în urma unui parteneriat de conținut cu Centrul de Cercetare Postconflict (PCRC).
Muzeele Bunk’Art 1 și 2, aflate în interiorul a două bunkere atomice, comandate de fostul dictator comunist albanez Enver Hoxha, îi învață pe vizitatori despre istoria Albaniei din secolul trecut și despre victimele regimului totalitar. Înființate de jurnalistul italian Carlo Bollino, cele două muzee au redefinit felul în care albanezii se raportează la trecutul lor comunist.
În acest an se împlinesc 10 ani de la deschiderea Bunk’Art 2, care a fost inaugurat la doi ani după Bunk’Art 1. Cele două muzee au devenit obiective istorice și culturale populare atât printre turiști, cât și printre localnici, nu doar datorită expozițiilor, ci și a felului în care bunkerelor li s-a dat o nouă utilitate. Împreună, acestea oferă informații diferite, dar la fel de importante despre trecutul Albaniei sub conducerea dură a lui Hoxha. După unii, acestea servesc ca instrumente pentru a se raporta la această moștenire dureroasă și dificilă.
Primire și dezbateri
De la deschiderea lor, Bunk’Art 1 și 2 au stârnit mai multe reacții, care au dus la o dezbatere aflată în desfășurare legată de valoarea și eficiența lor ca instrumente educative. În 2015, au izbucnit proteste din cauza construcției unui dom artificial care urma să marcheze intrarea în Bunk’Art 2, neterminat atunci. Din moment ce marea majoritate a bunkerelor au fost construite sub pământ, scopul domului artificial era de a crea o intrare vizibilă pentru vizitatori. Cu toate acestea, protestele organizate de partidele albaneze de opoziție au avut ca efect deteriorarea domului, după ce demonstranții l-au lovit și i-au dat foc, lăsând numeroase crăpături pe fațada acestuia.
Pe lângă proteste, unii s-au exprimat împotriva instituțiilor ca Bunk’Art, susținând că darea unei noi utilități bunkerelor nu este o încercare de raportare la trecut, ci mai degrabă una de a spăla istoria stalinistă a Albaniei. Bollino, fondatorul muzeelor și directorul artistic, a susținut că acuzațiile privind Bunk'Art provin de la „o mică minoritate care dorea să ascundă istoria comunismului și care desigur că m-a acuzat pe mine și muzeele mele că încercăm să rămânem în trecut”. El a negat în mod constant astfel de afirmații, spunând că „cultivarea memoriei este esențială pentru a preveni repetarea ororilor istoriei”.
Chiar și academicieni și-au oferit părerea privind dezbaterea, folosind cadre teoretice pentru a înțelege de ce unii resping Bunk'Art și, mai general, de ce resping folosirea bunkerelor ca instrumente educative și obiective culturale. Potrivit acestor cadre, aceste bunkere reprezintă o „moștenire dificilă și de nedorit”, care divide opinia publică și nu este ignorată cu ușurință.
Astfel de sentimente, care încă predomină în unele cercuri, pot fi atribuite transformărilor peisajului fizic care au avut loc după căderea regimului. Monumente și clădiri militare au fost deteriorate, vandalizate și luate din spațiile publice, împiedicând o discuție deschisă la nivel de societate despre traumele trecutului recent, făcând astfel dificil procesul de asumare a acestuia. Pentru unii albanezi, amintirea experiențelor îndurate sub conducerea regimului poate fi prea dureroasă pentru a începe un proces de vindecare; pentru alții, poate fi dorința lor de a îngropa cu totul istoria comunistă a țării, susține Bollino.
În această privință, Albania suferă ca urmare a unei lipse aproape totale a memoriei politice, ceea ce face ca instituții ca Bunk'Art să aibă o importanță crucială pentru intelectuali, activiști și urmași ai celor care au trăit sub conducerea regimului lui Hoxha. Bollino consideră că pentru mulți oameni Bunk'Art a servit ca un instrument educativ de succes, care a ajutat noile generații să înțeleagă trecutul Albaniei. Explicând că istoria Albaniei este „predată rar și superficial” în școli, din moment ce comunismul este încă un subiect tabu pentru cei care l-au trăit, muzeele oferă celor care nu au trăit acea perioadă șansa de a-și cunoaște istoria.
Bunk’Art 1 și Bunk’Art 2 sunt muzee aflate în două bunkere antinucleare construite în timpul Războiului Rece. Foto din Bunk Art 2 de Andrew Milligan, CC-BY 2.0
Trecutul comunist al Albaniei
Enver Hoxha a venit inițial la putere în 1941 și a condus Albania până la moartea sa în 1985. Ca urmare a convingerilor sale stalinist-comuniste de neclintit, Albania a suferit din cauza izolării politice și economice în toată această perioadă. În 1947, acesta a rupt relațiile cu Iugoslavia, considerând că aceasta s-a abătut de la calea adevăratului socialism. În 1961, Albania și URSS au rupt relațiile din cauza faptului că Hoxha nu l-a agreat pe Nikita Hruchiv, succesorul lui Stalin, care era înclinat spre reformarea comunismului. Apoi, Albania s-a aliat pentru scurt timp cu China, dar această relație
s-a sfârșit repede, lăsând Albania complet izolată.
Se știa că Hoxha era paranoic și credea că Albania risca să fie invadată de țări vecine ca Grecia și Iugoslavia. Din 1960 până în 1980, la apogeul conducerii sale, Hoxha a început un program ambițios de construcție a aproximativ 173.000 de bunkere antiatomice, cu scopul de a găzdui toate familiile albaneze în caz de invazie. A investit miliarde în acest proiect, aducând țara în pragul înfometării și sărăciei, chiar dacă urma o politică economică de autosuficiență. Pe toată durata dictaturii lui Hoxha, oamenii au trăit cu o frică constantă de invazie străină și de supraveghere internă.
Originile, expozițiile și provocările de conservare a Bunk’Art
După prăbușirea regimului în 1991, reforma privatizării terenurilor a avut drept rezultat mai puțin teren disponibil și costuri mai mari de construcție, ceea ce a împins populația să dea altă utilitate bunkerelor pentru a-și putea susține nevoile tot mai mari. De atunci, albanezii au folosit bunkerele în diverse scopuri, printre care studiouri de tatuaje, cluburi de noapte și restaurante. Cu toate acestea, muzeele Bunk’Art reprezintă probabil cea mai îndrăzneață adaptare a bunkerelor.
Deși Bollino locuiește în Albania din 1993 și are cetățenie albaneză, acesta crede că „o istorie sensibilă ca cea a unei dictaturi poate fi spusă mai bine de un martor din afară care nu a trăit-o personal”. Conceptul său pentru Bunk’Art a fost inspirat de o rubrică de ziar despre istoria comunismului din Albania, dintr-o publicație pe care acesta a înființat-o în 1993. Rubrica „a împărtășit publicului pentru prima oară arhive care fuseseră ținute secrete până atunci”. Pentru Bollino, Bunk’Art 1 și 2 reprezintă o continuare naturală a povestirii istorice care a început acum mai mult de 20 de ani.
Bunk’Art 1 s-a deschis în 2014 ca o expoziție muzeală video în interiorul bunkerului personal a lui Hoxha. Acum muzeul găzduiește două expoziții: prima este o expoziție istorică cu cinci secțiuni, care explorează istoria Albaniei de la începutul până la mijlocul secolului al XX-lea; a doua se concentrează pe camerele unde a locuit Hoxha, printre care se numără și biroul, dormitorul și baia sa.
Parte din expoziția istorică din interiorul Bunk'Art 1, Tirana, Albania. Foto de Andrew Milligan, CC-BY 2.0
Bunk’Art 2, inaugurat în noiembrie 2025, se află în centrul Tiranei și înainte era accesibil doar printr-un tunel al Ministerului de Afaceri Interne. Construcția bunkerului a fost comandată de Hoxha și de premierul de atunci Mehmet Shehu, ambii murind înainte de finalizarea sa. Bunk’Art 2 se concentrează în principal pe victimele regimului comunist din Albania și pe răufăcători — poliția secretă (Sigurimi), care controla populația și încuraja cetățenii să-și spioneze vecinii și familia.
Cea mai dificilă provocare de conservare cu care se confruntă muzeele este eroziunea materialelor din cauza umidității ridicate din bunkere. Deși acest lucru necesită mentenanță zilnică, Bollino a subliniat că numărul mare de vizitatori de zi cu zi face ca aceste eforturi să merite. Din dorința de a îmbogăți experiența vizitatorilor, muzeele au lansat ghiduri audio care oferă mai mult context. Deși nu sunt planificate noi muzee Bunk’Art, Bollino a descris cele două spații ca fiind „în continuă dezvoltare”. Acesta lucrează acum la idei noi de explorare a trecutului Albaniei, pentru a umple camerele care sunt acum goale.
În ciuda provocărilor, Bunk’Art a fost sărbătorit de oameni obișnuiți, activiști și academicieni ca o oportunitate de a-și reveni după decenii de trame suprimate. Transformând aceste locuri cândva de temut — acestea fiind asociate cu izolarea și atrocitatea — în locuri ale memoriei și educației, muzeele oferă Albaniei o cale spre asumarea trecutului, contribuind totodată la o înțelegere mai profundă a istoriei sale.
