O femeie la volanul unei mașini. Imagine aparținând lui Gustavo Fring via Pexels. Licență: Utilizare gratuită.

Articol scris de Langalihle Mhlanga

Abia ce avionul decolase, lucrurile au și luat-o într-o direcție greșită.

Controlorii de trafic aerian au rămas complet năuciți când o explozie puternică urmată de apariția unui nor gros de fum negru au înlocuit ceea ce spațiul aerian al zborului Air Algerie 6289 fusese cu doar câteva momente înainte.

Într-unul dintre serialele mele preferate, Mayday Air Disaster, sezonul 26 (cel mai recent apărut), episodul 7, intitulat „Divided in Crisis” (Divizați pe timp de criză) și lansat pe 16 februarie 2025, anchetatorii reiau cazul tragediei cumplite a zborului Air Algerie 6289, o aeronavă Boeing 737-200 care s-a prăbușit la capătul pistei la puțin timp după decolarea de pe Aeroportul Tamanrasset din sudul Algeriei pe 6 martie 2003.   

Ceea ce începuse ca un zbor de rutină în condiții meteo perfecte, s-a transformat brusc într-o catastrofă după ce o defecțiune a motorului în timpul decolării a forțat echipajul să ia mai multe decizii de moment care, în cele din urmă, au condus la pierderea controlului avionului. În ziua aceea erau doi piloți în cabina de pilotaj: pilotul, o femeie, care trebuia să răspundă de comenzile de zbor, și pilotul supraveghetor, un bărbat mai în vârstă.

M-a tulburat vizionarea respectivului episod, dar nu din motivele evidente. Este aproape înfiorător cât de rapid deciziile de zi cu zi și momentele banale pot lua forma unor tragedii ireversibile. Respectivul episod al serialului m-a împins să examinez de ce societatea în ansamblu consideră prezența femeilor în domeniul transporturilor drept anomalie.      

Stereotipuri privind femeile africane în domeniul transporturilor

Sunt o femeie africană în vârstă de 23 ani și mi-am petrecut mare parte din viață observând cum competența este în continuare percepută, tacit, ca o trăsătură masculină. Acest lucru nu se petrece în maniera zgomotoasă și evidentă în care oamenii își imaginează că funcționează sexismul în prezent. Sexismul modern se manifestă deseori într-o manieră mai discretă. Acesta se ascunde în reacții, presupuneri, în limbajul  corpului, glume, ezitări, precum și în surpriza ciudată pe care oamenii încă o mai au ori de câte ori femeile ocupă poziții asociate cu activități de control. În special în spatele volanului, mai precis în interiorul unei cabine de pilotaj.

Chiar și acum, există oameni care sunt vizibil deranjați când realizează că șoferul lor de Uber este o femeie. Unele persoane anulează în mod discret cursele, altele parcurg cursa fiind extrem de atente la fiecare viraj, fiecare frână, fiecare schimbare a benzii, fiecare manevră scurtă, ca și cum așteaptă dovada că femeile sunt în mod natural șoferi mai slabi decât bărbații.

Observ această dinamică pretutindeni. În numeroase țări africane, spațiile din domeniul transporturilor sunt în continuare puternic definite pe criterii de gen. Stațiile de taxiuri, autocarele, autobuzele, rutele pentru camioane și spațiile din domeniul aviatic sunt încă, în mod covârșitor, asociate cu bărbații. În continuare, o femeie care conduce un autocar îi ia pe oameni pe nepregătite în moduri în care un bărbat nu ar reuși niciodată. Unii oameni vor avea încredere instinctiv într-un șofer de sex masculin înainte de avea încredere într-o femeie cu exact aceleași calificări.     

Ceea ce mă fascinează este cât sunt de standardizate aceste reacții. Oamenii râd de femeile șoferi cu o așa lejeritate încât rareori se opresc să se întrebe ce insinuează exact. Pentru că ce anume gândește de fapt societatea? Oare avioanele sunt ținute în aer prin masculinitate? Oare autobuzele devin mai încete pentru că niște mâini de femeie le conduc? Cred că acestea provin din convingerea că funcțiile de conducere, precizia tehnică și păstrarea calmului sub presiune sunt trăsături biologic masculine.

Acest lucru sună absurd când este rostit cu voce tare.

Priceperea nu a aparținut niciodată unui singur gen

Sistemele de transport nu funcționează în funcție de gen, ci pe bază de pregătire, comunicare, disciplină, reguli, muncă de echipă și pricepere. O aeronavă Boeing 737 nu răspunde în mod diferit dacă o femeie se află în cabina de pilotaj, sau la volanul unui autobuz sau camion. 

Și totuși prezența femeilor în domeniul transporturilor este în continuare tratată drept un fenomen, ele nefiind tratate ca profesioniste. Ceea ce mă frustrează cel mai tare legat de acest subiect este că societatea a dovedit deja că poate evolua dincolo de aceste stereotipuri atunci când vrea.        

Multă vreme, casierii de sex masculin din magazinele de vânzare cu amănuntul au fost priviți în mod ciudat întrucât serviciul pentru clienți și munca de casier erau considerate „locuri de muncă pentru femei”. Un bărbat în spatele unei case de marcat era un lucru destul de neobișnuit în urmă cu câțiva ani. Cu timpul, societatea s-a adaptat. Astăzi, majoritatea oamenilor abia mai analizează ideea de casier de sex masculin.            

Prin urmare, în mod evident, aceste idei legate de gen nu sunt fixe. Cu toate acestea, când vine vorba despre prezența femeilor în domeniul transporturilor, societatea pare în continuare blocată emoțional în trecut.  

În continuare, femeile trebuie să-și dovedească mai întâi priceperea pentru a li se acorda încrederea. În schimb, bărbaților adesea li se acordă mai întâi încrederea, abia apoi având loc evaluarea priceperii lor.     

Iar presiunea creată de acest lucru este foarte obositoare. 

Dublul standard manifestat împotriva femeilor

Ca femei, în special femei africane, creștem cu percepția că greșelile sunt rareori atribuite la nivel individual. O femeie care se luptă într-un spațiu dominat de bărbați reprezintă o dovadă de discriminare a femeilor în ansamblu. Pe de altă parte, bărbații au privilegiul de a fi văzuți la nivel individual. Un șofer de sex masculin slab este doar un șofer slab. Cumva, să fii un șofer slab devine un subiect de discuție conturat în jurul femeii.     

Dublul standard le urmărește pe femei oriunde: la locul de muncă, în sălile de curs, în spațiile de conducere, în conversațiile legate de inginerie, tehnologie, politică și știință. Încrederea în bărbați este interpretată drept autoritate, în timp ce încrederea în femei este interpretată ca atitudine. Bărbaților li se permite să fie încrezători, iar femeile trebuie să rămână amabile, dovedind în același timp că sunt suficient de competente pentru a se integra.  

Este epuizant să excelezi în mod constant doar pentru a fi considerat capabil. Și poate de aceea acest subiect de discuție este important dincolo de aeronave și autocare. Domeniul transporturilor pur și simplu reflectă foarte clar o problemă socială mai gravă: societatea este în continuare deranjată de faptul că femeile ocupă spațiile asociate cu autoritatea, aptitudinile tehnice și activitățile de control — chiar și în 2026, chiar și în rândul oamenilor care se proclamă progresiști.  

Ceea ce face ironia dureroasă este că femeile africane au avut dintotdeauna o responsabilitate enormă. Societatea încredințează femeilor creșterea copiilor, îngrijirea caselor, menținerea familiilor împreună din punct de vedere emoțional, supraviețuirea în fața dificultăților economice și susținerea comunităților în timpul crizelor. Pune o femeie la comanda unui avion, și, brusc, oamenii devin agitați. Această contradicție vorbește de la sine.   

Lumea s-a schimbat deja, fie că societatea este pregătită emoțional sau nu pentru acest lucru. Femeile pilotează avioane, conduc autocare, operează sisteme de transport public, traversează orașe și împing economia mai departe în fiecare zi. Fetele tinere cresc alături de femei ce ocupă poziții la care generațiile anterioare erau de obicei învățate că nu pot aspira.   

Cu toate acestea, progresul real va începe atunci când femeile ce îndeplinesc aceste roluri vor înceta să-și acorde doar o valoare simbolică. Atunci când vocea unei femei pilot la interfonul avionului va deveni un lucru complet obișnuit. Atunci când competența nu va mai fi considerată o trăsătură masculină. Și atunci când, în cele din urmă, societatea se va maturiza suficient pentru a înțelege că priceperea nu a aparținut niciodată unui singur gen, de la bun început.