Trupa rock bosniacă Dubioza Kolektiv satirizează încrederea oarbă în inteligența artificială

Captură de ecran a imaginii miniatură a videoclipului de pe YouTube al melodiei „Yebiga”, cu personajul Đipalo Junuz, jucat de Zenit Đozić. Folosită conform principiului utilizării echitabile.
Trupa bosniacă Dubioza Kolektiv a lansat o melodie nouă numită „Yebiga” (o înjurătură comună similară cu „Dă-o încolo”, tradusă „Ce naiba” în subtitrările în engleză). Melodia oferă o critică dură și amuzantă a dependenței tot mai mare a societății de inteligența artificială (AI) și de luarea deciziilor de către algoritmi, deschizând calea unei tehnocrații — în sensul conducerii de către oligarhii miliardari din industria tehnologiei — în detrimentul democrației.
Cunoscută pentru îmbinarea umorului, comentariului politic și ritmurilor captivante, această trupă renumită internațional își continuă tradiția de a aborda probleme contemporane prin satiră.
În trecut, au criticat excesul de mass-media, regresul democrației, migrația către SUA, pirateria de muzică online, stereotipurile balcanice, industria reality show-urilor, teoria conspirației Pământului plat și altele. Acum, aceștia se concentrează pe adoptarea tehnologiei și slăbirea gândirii independente.
Ei au publicat videoclipul melodiei în bosniacă, cu subtitrări în engleză și spaniolă:
Versurile de început descriu ascensiunea unei frății digitale, în cadrul căreia Elon Musk, Peter Thiel și Jeff Bezos simbolizează instaurarea tehnocrației, dând tonul unei critici a sistemelor tot mai controlate de algoritmi. În refren, trupa sărbătorește ironic o lume în care AI înlocuiește complet cărțile și gândirea:
A.I. baš nas briga
ne treba nam više knjigaAI, svi smo isti
ne moramo više mislit’
AI, we don’t care
go and throw the books away (we don’t need books anymore)AI, we’re the same
we don’t need to use our brains (we don’t need to think anymore)
AI, nu ne pasă
mergeți și aruncați cărțile (nu ne mai trebuie cărți)AI, suntem toți la fel
nu trebuie să ne folosim creierele (nu mai trebuie să gândim)
Prin repetiție și exprimare deliberat simplistă, versurile imită întocmai modul de gândire pe care îl critică — unul pune comoditatea înaintea gândirii critice.
Refrenul principal al cântecului: „AI este șeful acum; nu există cale de întoarcere […] ce naiba!” surprinde un sentiment de resemnare legat de dominația tehnologică, în timp ce folosirea umorului și limbajului evidențiază absurditatea cedării controlului uman în favoarea mașinilor.
Într-o altă strofă, trupa pune în contrast munca fizică cu gândirea automatizată, sugerând o lume în care oamenii realizează sarcini de rutină în timp ce mașinile iau decizii:
Čovjek fizikaneri,
nek’ razmišlja mašinaAko mene pitaš
‘vako mi je draže
Radim tačno ‘nako
kako “kompijuter” kaže
Humans do the labor,
we will let machines think.If you ask me,
I prefer it much better this way —
I just do whatever
mighty computer says
Oamenii fac munca,
lăsăm mașinile să gândească.Dacă mă întrebi pe mine,
îmi place mult mai mult așa —
fac tot ce spune
puternicul computer.
Această portretizare reflectă îngrijorări mai generale legate de autoritatea algoritmică, reamintind de dezbateri despre automatizare, platforme digitale și impactul social al inteligenței artificiale.
Revitalizarea epocii de aur a comediei iugoslave
Videoclipul muzical regizat de Vedran Mujagić accentuează aceste teme printr-o poveste vizuală jucăușă, dar neliniștitoare, cu personaje și scene exagerate care evidențiază conformitatea și acceptarea pasivă a controlului tehnologic.
În videoclip apare amuzantul personaj Đipalo Junuz, jucat de Zenit Đozić, și invenția fictivă numită HEPEK, un dispozitiv compus dintr-un buștean și circuite electrice.
Ambii au apărut pentru prima dată în emisiunea legendară de satiră „Top Lista Nadrealista” („Lista de top a suprarealiștilor”) sau TLN pe scurt, produsă de TV Sarajevo între 1984 și 1991. Ea este considerată de mulți ca fiind una dintre cele mai influente emisiuni satirice din cultura pop iugoslavă.
Parte a mișcării artistice subculturale „Noul Primitivism”, TLN era o versiune locală a emisiunii „Circul zburător al lui Monty Python”. Multe dintre scheciuri, inclusiv cel cu HEPEK, au devenit meme culturale cu zeci de ani înainte de apariția internetului.
În timpul tensiunilor care au dus la Războaiele Iugoslave din anii 1990, HEPEK a fost prezentat satiric ca un dispozitiv care ajută la rezolvarea conflictelor — orice de la certuri de grădiniță și dispute între vecini din cauza terenului pe care paște o vacă, până la frustrări legate de birocrație și tensiuni interetnice în parlament:
În primul astfel de scheci din 1990, personajul Đipalo Junuz explică, folosind un limbaj pseudotehnic și birocratic exagerat, că HEPEK este o invenție creată în
așa-numitul nou centru tehnologic din Čeljigovići, care în realitate era și încă este un sat mic din munții Bosniei, de lângă Sarajevo. Acesta susține că sătenii au inventat „fisiunea atomilor, inseminarea artificială și Hrkljuš”, un sport fictiv care a devenit de asemenea o memă. Alte scheciuri prezintă sătenii ca fiind defavorizați din punct de vedere economic și educațional: ei nu folosesc limbaj elitist, se îmbracă cu haine vechi și locuiesc în case modeste.
Đipalo Junuz spune:
HEPEK, to ti je ko ono, kod situacija kada si čoek ono nešto na živčanom sistemu, ono nekako pobudali, kada se natakari na tebe, ti na njega djeluješ hepekom i situacija za čas se smiri.
Znači kada se on natakari na tebe, ti ga hepekiraš i situacija se smiri.
HEPEK, it's like that, in situations where you have done something to a person’s nervous system, you have somehow aroused it to become crazy, when he attacks you, you act on him with HEPEK and the situation calms down in an instant. So when he turns on you, you HEPEK him and the situation calms down.
Cu HEPEK funcționează astfel: în situațiile în care ai afectat sistemul nervos al unei persoane, ai agitat-o până a înnebunit, când aceasta te atacă, acționezi asupra ei cu HEPEK, iar situația se calmează într-o secundă. Când aceasta se întoarce împotriva ta, folosești HEPEK și situația se liniștește.
În noul videoclip al trupei Dubioza Kolektiv, diverse situații și dileme legate de folosirea AI se rezolvă folosind o versiune actualizată a HEPEK; melodia se termină cu sunetul emblematic al HEPEK-ului.
Această abordare a reintroducerii unor elemente din comedia TV de cult a rezonat cu publicul trupei: versiunea de pe YouTube a melodiei a adunat peste un milion și jumătate de vizualizări într-o lună, ceea ce reprezintă un rezultat semnificativ pentru o melodie din Balcanii de Vest.
Dubioza Kolektiv și-a construit o reputație în toată regiunea și dincolo de ea pentru abordarea problemelor politice și sociale — de la naționalism și corupție la teorii ale conspirației și manipulare mass-media. Melodiile lor precedente au abordat adesea probleme legate de dezinformare, folosind satira pentru a dezvălui raționamente eronate și discursuri manipulatoare.
Cu „Yebiga”, trupa își mută atenția spre un alt domeniu, relaționat cu cele anterioare: riscul externalizării gândirii critice către sisteme tehnologice opace. Într-o regiune în care educația mediatică și integritatea informațiilor rămân provocări cheie, astfel de intervenții culturale joacă un rol important în încurajarea publicului de a reflectecta asupra relației cu tehnologia.
Abordând probleme complexe cu ajutorul umorului și limbajului accesibil, Dubioza Kolektiv demonstrează încă o dată modul în care cultura pop poate contribui la conștientizarea publicului — de această dată punând o întrebare simplă: „Ce se întâmplă când nu mai gândim singuri?”






