Anil Ashikari într-o pădure din Pathivara, în estul Nepalului. Fotografie pusă la dispoziție de Anil. Utilizată cu permisiune.

Acest articol face parte din seria Spotlight a Global Voices din mai 2026 numită „Criză globală, soluții locale”. Această serie vă va oferi povești despre reziliență și acțiuni climatice de succes, o perspectivă asupra modului în care comunitățile din Sudul Global răspund crizei, o analiză a impactului asupra generațiilor viitoare și multe altele. Puteți sprijini acest proiect donând aici.

Anil Adhikari este un educator nepalez în domeniul protejării naturii, autor și jurnalist pasionat de promovarea conștientizării problemelor de mediu la nivelul comunității. Vreme de mai bine de două decenii a dezvoltat programe școlare în Nepal, folosindu-se de povestiri, cărți ilustrate și implicarea comunității, pentru a-i învăța pe copii despre animalele sălbatice, păduri și ecosisteme. Munca sa reprezintă o punte între educația pentru protejarea naturii și capacitatea de adaptare a comunității, ajutând tinerii să își înțeleagă rolul în conservarea resurselor naturale în fața crizei climatice.

El este fondatorul organizației nonprofit Teka Samuha Nepal, care implementează Programul Comunitar de Protejare a Leopardului de Zăpadă (CBSLCP) în Himalaya. De asemenea, Anil a fost editor pentru Revista leopardului de zăpadă și a primit Premiul pentru protejarea naturii al Fondului Mondial pentru Natură Nepal, în 2024. El a fost autorul câtorva cărți educative despre protejarea naturii, care subliniază reziliența și adaptarea la schimbările climatice prin povestiri și activități extrașcolare.

Sangita Swechcha de la Gobal Voices i-a luat un interviu prin email lui Anil Adhikari pentru a afla mai multe despre munca sa în educația pentru protejarea naturii, eforturile sale de a implica elevii și comunitățile în conștientizarea problemelor de mediu și rolul inițiativelor locale în construirea rezilienței climatice în Nepal.

Sangita Swechcha (SS): Nepalul este din ce în ce mai afectat de schimbările climatice – de la schimbarea tiparelor meteorologice până la impactul asupra pădurilor și faunei sălbatice. Cum vedeți contribuția educației pentru protejarea naturii la găsirea de soluții pentru schimbările climatice la nivelul comunității?  

Anil Adhikari (AA): Climate change is already affecting Nepal’s protected areas and biodiversity. For example, unseasonal snowstorms in 2018–2019 across the Himalayas caused the loss of thousands of livestock and likely affected wildlife as well. This phenomenon may have led to shifts in wildlife habitats. From 2012 to 2014, during our annual snow leopard scouts’ monitoring camps in Namu pastureland (4,300 m) in the Annapurna Conservation Area (ACA), our project team — together with students, field rangers, and local stakeholders — regularly observed hundreds of blue sheep, along with clear signs of snow leopards. However, in 2024, we found neither blue sheep nor any signs of snow leopards in the same area. Such changes may be linked to shifting weather patterns and habitat disturbance.

In response, our conservation team, working with schools and local partners, promotes conservation education among students in both Himalayan and lowland regions. Through extracurricular activities, we teach the causes and impacts of climate change, preparedness, and practical adaptation measures. Students learn these topics through conservation education books that I have written. We expect them to act as messengers, sharing these ideas with their families and communities, which can support local climate solutions. However, one key challenge remains: ensuring that this knowledge is effectively transferred from students to the wider community.

 

Anil Adhikari (AA): Schimbările climatice afectează deja zonele protejate și biodiversitatea din Nepal. De exemplu, furtunile de zăpadă neobișnuite din 2018-2019 în munții Himalaya au provocat pierderea a mii de animale domestice și cel mai probabil au afectat și fauna sălbatică. Acest fenomen e posibil să fi dus la schimbări în habitatele sălbatice. Din 2012 până în 2014, în timpul taberelor cercetașilor pentru monitorizarea leopardului de zăpadă din pășunea Namu (4300 m), aria de conservare Annapurna (ACA), echipa noastră de proiect – împreună cu studenți, pădurari și actori locali implicați –a observat în mod regulat sute de capre albastre și semne clare ale prezenței leoparzilor de zăpadă. Totuși, în 2024, în aceeași zonă, nu am mai găsit urme ale caprelor albastre, nici ale leoparzilor de zăpadă. Asemenea schimbări pot fi legate de schimbarea tiparelor meteorologice și perturbarea habitatelor.                                                                                                                                                            Prin urmare, echipa noastră pentru conservare, lucrând cu școli și parteneri locali, promovează educația elevilor pentru protejarea naturii, atât în munții Himalaya, cât și în regiunile mai joase. Prin activități extrașcolare predăm cauzele și efectele schimbărilor climatice, îi învățăm cum să fie pregătiți și măsuri practice de adaptare. Elevii învață despre aceste subiecte din cărțile mele educative despre protejarea naturii. Așteptarea noastră este că ei se vor comporta ca niște mesageri, împărtășind aceste idei în cadrul familiilor și comunităților, ceea ce poate contribui la aplicarea unor soluțiilor climatice locale. Totuși, rămâne o provocare importantă: să ne asigurăm că aceste cunoștințe sunt transmise eficient de la elevi către întreaga comunitate.

Fotografie pusă la dispoziție de Anil Adhikari. Elevi de clasa a VI-a de la școala gimnazială Janabahal citesc povestea dr. George Schaller, renumit biolog specializat în fauna sălbatică. Utilizată cu permisiune.

SS: Munca dumneavoastră se concentrează pe copii și școli. De ce este important să implicăm din timp tinerii atunci când vine vorba de creșterea conștientizării climatice și a rezilienței? 

AA: Engaging young people early is important because they are part of the community today and the future caretakers of biodiversity. When they understand the link between nature, climate, and their daily lives, they begin to value coexistence and responsible behavior.

In my conservation education books, I use stories, critical thinking exercises, group work, community–school collaborative activities, and games to teach climate awareness and resilience. This approach makes learning simple, practical, and easy to remember. For example, students practice rainwater harvesting during the monsoon season, which helps provide water during dry periods. Through their clubs, they also engage in plantation activities.

Students then share these ideas with their families. In this way, education spreads into the community and supports practical climate adaptation and resilience.

AA: Implicarea timpurie a tinerilor este importantă pentru că ei fac parte din comunitatea de azi și sunt viitorii protectori ai biodiversității. Atunci când înțeleg legătura dintre natură, climă și viața cotidiană, încep să aprecieze conviețuirea și comportamentul responsabil.                                                                                                                                                                                                              În cărțile mele educative despre protejarea naturii folosesc povești, exerciții de gândire critică, munca în echipă, activități de colaborare între școală și comunitate și jocuri pentru a preda conștientizarea schimbărilor climatice și reziliența. Această abordare face învățatul mai ușor, practic și ușor de ținut minte. De exemplu, elevii exersează colectarea apei de ploaie în timpul sezonului musonic, ceea ce ajută la asigurarea apei în perioadele secetoase. Prin cluburile lor, elevii se implică și în activități de plantare.

Elevii împărtășesc apoi aceste idei în cadrul familiilor. În acest fel, educația se răspândește în comunitate și sprijină adaptarea practică la schimbările climatice și reziliența.

SS: Puneți accent pe educația la nivel local. Cum pot juca un rol mai important comunitățile și autoritățile locale în corelarea eforturilor de protejare a naturii cu adaptarea la schimbările climatice?

AA: Locally led education becomes most effective when communities and local governments take ownership. In the Community based Snow Leopard Conservation Project (CBSLCP), we supported local governments in including snow leopard conservation in school curricula and textbooks. So far, two out of five local governments have adopted this content. This helps institutionalize conservation education, making it more sustainable and locally relevant.

When local governments integrate such topics into education, it creates a strong link between conservation and climate adaptation. Students learn not only about wildlife but also about changing environments and how to respond.

In a book I authored for the Department of National Parks and Wildlife Conservation (DNPWC) / World Wide Fund for Nature (WWF) Nepal, I included a best-practice story on climate change adaptation, highlighting how students in the Himalaya operated simple weather stations to record daily temperatures and observe changes. They shared this information with their communities, helping farmers adjust their harvesting practices. In another book I authored for WWF Nepal, which was published and distributed to students’ environmental clubs, I included activities on reducing, reusing, and recycling waste to support climate action.

This kind of locally rooted education connects knowledge with action, strengthens community awareness, and supports practical climate adaptation at the local level.

AA: Educația la nivel local devine cea mai eficientă atunci când comunitățile și autoritățile locale preiau controlul. În cadrul Proiectului Comunitar de Protejare a Leopardului de Zăpadă (CBSLCP) am sprijinit autoritățile locale în includerea educației pentru protejarea leopardului de zăpadă în programele școlare și în manuale. Până în prezent, două din cinci autorități locale au adoptat acest conținut. Acest lucru ajută la instituționalizarea educației pentru conservare, făcând-o mai durabilă și mai relevantă la nivel local.                                                                                                  

Atunci când autoritățile locale integrează asemenea teme în educație, creează o legătură puternică între activitatea de protejare a mediului și adaptarea la schimbările climatice. Elevii învață nu doar despre animalele sălbatice, dar și despre schimbările de mediu și adaptarea la acestea.                                                                                                                                                                                                În cadrul unei cărți pe care am scris-o pentru Departamentul pentru Parcuri Naționale și Faună Sălbatică (DNPWC)/ Fondul Mondial pentru Natură (WWF) Nepal, am inclus un exemplu de bune practici pentru adaptarea la schimbările climatice, subliniind felul în care elevii din Himalaya au folosit stații meteorologice simple pentru a înregistra temperaturile zilnice și a observa schimbări. Au împărtășit aceste informații comunităților lor, ajutând astfel fermierii să își adapteze practicile de recoltare. Într-o altă carte pe care am scris-o pentru Fondul Mondial pentru Natură Nepal, care a fost publicată și distribuită în cadrul cluburilor de ecologie ale elevilor, am inclus activități referitoare la reducerea, refolosirea și reciclarea deșeurilor pentru sprijinirea acțiunilor climatice.                                                                                                                           

Acest tip de educație pornită de la nivel local face legătura între cunoaștere și acțiune, crește nivelul de conștientizare în cadrul comunității și susține adaptarea la schimbările climatice la nivel local.   

SS: Cum reușiți, prin poveștile dumneavoastră și programele școlare, să îi ajutați pe elevi să înțeleagă legătura dintre protejarea faunei sălbatice și abordarea unor provocări mai ample legate de mediu și climă?

AA: Through storytelling and school programs, we help students understand that protecting wildlife is closely connected to environmental and climate health. In our conservation education books, we introduce simple ideas, such as planting trees to maintain ecosystems. Students learn that trees absorb carbon dioxide, while forest fires release gases that contribute to climate change.

In the CBSLCP project, we take students to snow leopard scouts’ monitoring camps and nature tours, where they observe habitats, prey species, and plantation efforts. With guidance from experts and field rangers, they learn how habitats have changed over time due to climate and human impacts.

In addition, students participate in conservation games and storytelling sessions, which make learning engaging and memorable. This combined approach helps them see the direct link between wildlife conservation, healthy ecosystems, and climate solutions, and encourages them to take action in their own communities.

AA: Prin povestiri și programe educaționale, ajutăm elevii să înțeleagă că protejarea animalelor sălbatice este strâns legată de sănătatea mediului și a climei. În cărțile noastre de educație pentru protejarea mediului, facem cunoscute idei simple, ca plantarea copacilor pentru a menține ecosistemele. Elevii învață că dioxidul de carbon este absorbit de copaci, în timp ce incendiile forestiere eliberează gaze care contribuie la schimbările climatice.

În cadrul proiectului proiectul CBSLCP, ducem elevii în taberele cercetașilor pentru monitorizarea leopardului de zăpadă și tururi în natură, unde observă habitate, specii de pradă și activități de împădurire. Cu sprijin din partea experților și a pădurarilor, ei învață cum s-au schimbat habitatele de-a lungul timpului din cauza impactului pe care l-au avut clima și oamenii.

În plus, elevii iau parte la jocuri educaționale despre protejarea naturii și ateliere de povestiri, ceea ce face procesul de învățare captivant și memorabil. Această abordare integrată îi ajută să vadă legătura directă între protejarea faunei sălbatice, ecosistemele sănătoase și soluțiile la problemele climatice și îi încurajează să acționeze în propriile comunități.

SS: Care sunt câteva dintre schimbările practice pe care le-ați văzut în comunități sau școli și care demonstrează felul în care educația poate duce la acțiuni concrete în ceea ce privește schimbările climatice?

AA: In my experience, education has led to very practical climate action in communities and schools. One example comes from a red panda conservation book used by thousands of students, which includes a real story about a red panda affected by a forest fire. In one village community, after reading this story, students became aware of the real impact of forest fires on wildlife and the climate. Schools later reported to me that, following this lesson, such practices were greatly reduced, and students themselves began discouraging forest fires in their communities.

Another example is rainwater harvesting. In response to increasing drought and water scarcity, a local school began collecting rainwater to support water supply during dry periods. This initiative has improved both awareness and practical adaptation to climate change.

AA: Din experiența mea, educația a condus la acțiuni climatice concrete în comunități și școli. Un exemplu vine din cartea despre conservarea urșilor panda, folosită de mii de elevi, care include o povestire reală despre un urs panda roșu afectat de un incendiu forestier. Într-o comunitate dintr-un sat, după citirea acestei povești, elevii au devenit conștienți de impactul real al incendiilor forestiere asupra animalelor sălbatice și a climei. Mai târziu, școlile mi-au comunicat că asemenea practici s-au redus și elevii înșiși au început să descurajeze incendiile de vegetație în comunitățile lor.

Un alt exemplu este colectarea apei de ploaie. Ca răspuns la seceta tot mai accentuată și deficitul de apă, o școală locală a început să colecteze apa de ploaie pentru a suplimenta aprovizionarea cu apă în perioadele secetoase. Această inițiativă a îmbunătățit atât conștientizarea, cât și adaptarea practică la schimbările climatice.

SS: Ce dificultăți întâmpinați în extinderea acestui tip de educație locală privind schimbările climatice din Nepal, mai ales în zonele izolate?

AA: The main challenge is ensuring that what students learn is shared and practiced within the wider community. Coordination with local governments and consistently scaling the program across different regions remains another major challenge.

Cea mai mare provocare este să ne asigurăm că elevii împărtășesc și pun în practică în cadrul comunității mai largi ceea ce învață. O altă provocare majoră rămân coordonarea cu autoritățile locale și extinderea constantă a programului în regiuni diferite.