Imagine principală, realizată de Janine Mendes-Franco cu elemente Canva Pro.

De Zahiris Priscila Francisco Martínez

Potrivit Raportului privind Dezvoltarea Micilor Hidrocentrale la Nivel Global din 2022 (World Small Hydropower Development Report-WSHPDR), Republica Dominicană se numără printre țările din Caraibe care au acces în proporție de 98% la electricitate în zonele rurale, lăsând astfel un deficit de 2% în aprovizionare. „Doar Cuba, Republica Dominicană și Haiti au hidrocentrale de mari dimensiuni”, arată raportul, „în timp ce Grenada și Santa Lucia sunt complet lipsite de capacitate hidroelectrică”. În special Republica Dominicană a instalat o capacitate hidroelectrică de 623 megawați.

Multe zone izolate din Republica Dominicană primesc electricitate de la microhidrocentralele comunitare, fapt care a transformat țara într-un reper în ultimii 27 de ani. În cadrul programului Luz de Agua (Lumină de la Apă), 48 de proiecte sunt în prezent funcționale. Alte proiecte susținute de stat bazate pe același model, însă conectate la alte organizații, aduc numărul total la puțin peste 50 de microhidrocentrale în toată țara.

Luz de Agua este un model de dezvoltare care funcționează de aproape 30 de ani, fiind impulsionat de nevoile comunităților izolate din zonele montane și este destinat furnizării de energie electrică în comunitățile greu accesibile prin rețelele electrice convenționale. Acest model a luat naștere din viziunea inginerului american Jon Katz, care vizitat Republica Dominicană la sfârșitul secolului XX, având ca scop sprijinul social și dezvoltarea.

Încă de la începuturile sale, Programul de Granturi Mici (Small Grants Programme -SGP) al Facilității Globale de Mediu (Global Environment Facility – GEF) a promovat această inițiativă. Ulterior, ea a fost implementată la nivel global de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, cu scopul de a oferi sprijin financiar și tehnic societății civile și proiectelor comunitare pentru „a conserva și a proteja mediul, a îmbunătăți mijloacele de trai și a obține beneficii globale de mediu prin acțiuni locale.”

Chiar dacă proiectul se desfășoară în principal în zona de est a insulei, anumite comunități din Haiti aflate la graniță au beneficiat, de asemenea: acces la energie electrică pentru mai mult de 22.000 de persoane din peste 5.000 de locuințe, o scădere de peste 60% în costurile energetice și o absorbție a peste 25.000 de tone de dioxid de carbon (CO2) pe an prin utilizarea energiei sustenabile. Aceste informații se bazează pe raportul realizat de Guakía Ambiente, una dintre organizațiile care susțin acest proiect.

În anul 1998, a fost instalată cu succes prima microhidrocentrală, numită „Centrala Hidroelectrică Comunitară El Limón” în provincia San José de Ocoa. Inițiată de Consiliul Comunitar El Limón, centrala are o capacitate de 3,5 kilowați (kW), alimentând 70 de locuințe în zonă.

Absolventă de Științele Mediului, Michaela Izzo, actuala directoare executivă a Guakía Ambiente, organizația non-profit de top implicată în program, a explicat că locuitorii din El Limón au inventat fraza populară „Luz de Agua,” pentru a descrie cum au ajuns să aibă acces la energie electrică dintr-o sursă mică de apă.

Izzo s-a alăturat proiectului în anul 2006, ca director al studiilor de fezabilitate practică, poziție în care a activat până în anul 2019. „Totul a început ca un proiect pilot, ceva nou la care nimeni nu a lucrat cu adevărat, în special la nivelul comunitar de aici din țară. Chiar dacă existau anumite experiențe în domeniul hidroenergiei, acestea erau dezvoltate direct de către companii sau stat, fără o implicare directă a localnicilor”, a explicat aceasta.

„Încă de la prima centrală, zone similare au început să fie descoperite, ceea ce a dus la investigarea altor 30-35 de comunități din țară, în care au fost identificate preliminar surse de apă cu potențial de a satisface nevoile comunităților privind energia electrică.” Potrivit lui Izzo, în acest moment zece proiecte se află în faza de execuție, cu un progres între 35 și 90%.

Cu timpul, microhidrocentrale din Tres Cruces, Pescado Bobo, Palma Herrada, La Vereda, Los Lirios, Los Mangos și La Lomita au fost conectate la sistemul energetic național pe post de surse suplimentare de generat energie, cu scopul de a reduce consumul de apă, în special în perioade de secetă severă.

Acest model înseamnă mai mult decât o dezvoltare locală. Modelul permite o dezvoltare teritorială și siguranță prin a împiedica exploatarea agresivă. Mai mult, acesta încurajează descentralizarea producției de energie față de sistemul clasic bazat pe principiul combustibil-fosil și ajută la diversificarea administrării de surse generatoare în cadrul securității naționale de energie.

„Valoarea acestor proiecte”, a încheiat Izzo, „constă într-un model diferit de folosire a resurselor naturale, reprezentând un imbold către sustenabilitate. Este cu adevărat un beneficiu uimitor pe care Republica Dominicană îl poate oferi lumii, acesta fiind și motivul pentru care a devenit un reper global pentru acest model comunitar de centrală, care încurajează schimburi între mai multe țări latino-americane precum Columbia, Haiti, Mexic și Venezuela. Acestea au încercat să învețe despre acest model de administrare locală, care a demonstrat sustenabilitate și rezistență de peste 20 de ani.”

Una dintre provocările care au rezultat din schimbarea climatică este seceta, care a devenit mai aspră și îndelungată, afectând astfel microhidrocentralele. Deoarece funcționarea centralelor depinde de sursele de apă din zonele în care au fost instalate, după anumite perioade de secetă, acestea funcționează doar în sezonul ploios. Pentru astfel de sisteme, soluții hibrid de generare electrică sunt implementate pentru a completa producția de microhidroenergie și pentru a asigura funcționarea neîntreruptă a serviciului.

Ce face ca microhidrocentralele să fie diferite de proiectele mari?

Hidroenergia transformă energia cinetică a apei folosind căderea acesteia (diferența de nivel dintre două puncte) pentru a produce mișcare. „Mecanismul de bază al oricărei centrale hidroenergetice”, explică Izzo, „[este] curentul de apă care pune turbina în mișcare, asemănător cu principiul unui dinam de la bicicletă. Turbina învârte un generator care conține o bobină aflată într-un câmp magnetic, iar această rotire a bobinei produce curent electric.”

Pentru ca sistemul să funcționeze, este nevoie de un curent de apă constant și de o diferență de înălțime suficientă între punctul de captare și punctul de instalare a turbinei. În cazul microhidrocentralelor, Izzo a remarcat că tipurile de „impacturi negative asupra mediului, de obicei asociate cu hidrocentrale mai mari” trec neobservate, deoarece nivelul de energie este sub 500 kW. Mai mult, nu se construiesc baraje, care, ar opri inundațiile. „În cazul microhidrocentralelor, doar o porțiune din râul disponibil este deviată și canalizată, folosind doar un procent din cursul apei, păstrând în același timp un flux ecologic care permite sursei de apă să se mențină. Aceeași apă se întoarce la sursă după ce trece de turbină, la o distanță care nu depășește 2,5 km față de punctul de captare.”

Timpul mediu al procesului de construcție poate dura până la șase ani, în funcție de factori economici, disponibilitatea echipamentului, instructaj tehnic și, în special, motivația comunității locale. Microhidrocentralele din Republica Dominicană alimentează de la cinci, până la mai mult de 280 de familii. Spre exemplu, centrala Arroyo Frío alimentează comunitățile din El Arraiján, La Ciénaga și Arroyo Frío, toate fiind situate în provincia La Vega.

De asemenea, costurile de investiții variază între 13.800 și 1.350.000 de dolari, în timp ce costurile pentru echipamente de generare variază de la 3.600 la 180.000 de dolari, potrivit datelor raportate de Guakía Ambiente. 85% din totalul de 48 de hidrocentrale instalate sunt în funcțiune, unele de peste 25 de ani, și sunt gestionate în totalitate de comunitățile locale.

Înainte ca microhidrocentralele să fie puse în funcțiune, anumite familii foloseau alte surse de energie, precum generatoarele de tip combustibil-fosil sau panouri solare. „În comunitățile în care noi lucrăm”, a adăugat Izzo, „stabilim un punct de referință la început, iar, în realitate, doar foarte puține familii au generatoare. În comunitățile mai puțin sărace, pot fi unul sau două generatoare, iar acestea sunt de regulă pornite o dată pe săptămână pentru spălatul hainelor la mașina de spălat, însă, acest lucru este rar, având în vedere nivelul ridicat de sărăcie.”

Sisteme complementare fotovoltaice ca alternative în caz de secetă

În cazul în care seceta, care afectează sursele de apă, împiedică utilizarea microhidrocentralelor, sisteme complementare fotovoltaice pot genera energie solară.  Acest lucru este în special util atunci când, din cauza condițiilor climatice, folosirea centralelor deja existente nu este posibilă. În rândul comunităților cu sisteme fotovoltaice în construcție se află: Vuelta Larga în provincia María Trinidad Sánchez, Fondo Grande în Dajabón, El Jengibre în Santiago Rodríguez și Los Naranjales în Peravia.

O colaborare între Ministerul Finanțelor și Economiei (MHE) și Ministerul Energiei și Minelor (MEM), vizează o implementare a sistemelor fotovoltaice solare în cel puțin 8 comunități din provincia Elías Piña, unde condițiile nu permit instalarea hidrocentralelor.

Chiar dacă acum proiectele eoliene nu sunt în desfășurare, Izzo a confirmat potențialul energiei eoliene și al altor surse regenerabile de energie. „În esență,” a declarat aceasta, „acesta este un model bazat pe împuternicirea comunităților, pe munca împreună cu localnicii, asigurându-ne că aceștia fac parte din proces și că sunt implicați în fiecare pas, asumându-și responsabilități și contribuind prin muncă fizică și resurse proprii, ca într-un final să fie capabili de a menține capacitatea de a se descurca cu administrarea sistemului atât în mod administrativ cât și tehnic.”

Iar în ceea ce privește continuarea acestei linii de producție și distribuție a energiei regenerabile, există posibilitatea ca, odată cu extinderea treptată a rețelei de energie națională, comunitățile cândva izolate, să își poată interconecta sistemele existente la rețea, cu ajutorul unui contor bidirecțional. Acest lucru le-ar permite să primească atât energie electrică chiar și când nu există suficientă apă, cât și să vândă surplusul de energie către rețea.

Tranziția energetică a comunității din El Palero

Hidrocentrala comunitară El Palero, inaugurată la data de 14 decembrie 2023, furnizează energie electrică către comunitățile predominant agricole din El Palero, Auqueyes, La Sierrecita, Cenoví și La Cabirma, din provincia Santiago Rodríguez. Consiliul pentru Dezvoltarea Comunală din El Palero (CODECOPA), care este responsabil pentru microhidrocentrală, furnizează electricitate către 180 de locuințe, mici firme rurale, o școală, o biserică și sistemul de iluminat public.

Construită de către locuitori în decursul a zece ani, centrala face parte din programul Luz de Agua, care, în ciuda unor limite financiare, le-a permis locuitorilor sa rămână în comunitatea lor, fiind determinați de rădăcinile de familie, dragostea pentru pământul moștenit și dorința de dezvoltare locală. În ciuda infrastructurii precare, serviciilor de bază limitate și a resurselor naturale insuficiente, accesul la electricitate a ajutat comunitatea să atingă un progres notabil. Printre cele mai urgente nevoi se numără îmbunătățiri la sistemul de furnizare cu apă, construirea unei policlinici și reabilitarea drumului, întrucât drumurile către centrele de sănătate sunt lungi și periculoase.

Un raport al Guakia Ambiente a arătat că suma costurilor pentru repararea acestei centrale a fost de 84.767.311,40 peso dominicani (1.353.037,18 dolari). Elvin Collado, unul dintre tehnicienii de întreținere ai centralei, a declarat că localnicii au contribuit prin muncă neplătită. Taxa de înregistrare pentru fiecare familie care dorea să participe a fost de 1.000 peso dominicani (15,96 dolari) și o taxă lunară de 100 peso dominicani (1,60 dolari). Mai mult, fiecare familie a contribuit cu cel puțin 180 de zile e muncă neplătite, care sunt în valoare de 20.659.271,99 peso dominicani (329.758,75 dolari).

Alte instituții private sau publice au contribuit cu sume de până la 64.108.039,41 peso dominicani (1.023.278,43 dolari). Aceste donații au fost direcționate către achiziționarea conductelor, a sistemelor de instalație electrică și realizarea instalațiilor domestice de către stat. Potrivit lui Collado, acest proces a durat aproape doi ani, ca într-un final să acopere doar anumite părți ale comunității. Ulterior, CODECOPA și-a asumat responsabilitatea de a gestiona sistemul și de a respecta regulile de utilizare, pentru ca cererile de energie viitoare să fie acoperite în funcție de capacitatea instalată.

Pe de altă parte, anumite familii refuză să participe în program, rămânând astfel, până în prezent, deconectate de la energia produsă de microhidrocentrală. Potrivit normelor de utilizare aprobate, aceste familii pot beneficia de centrală dacă, în urma depunerii unei cereri, acestea plătesc suma stabilită printr-un contract de plată semnat atât de comitetul de hidroenergie, cât și de organizația comunitară.

Tariful de plată stabilit pentru consumul de energie al fiecărei familii, care include activitățile casnice, educaționale și alte tipuri de activități productive, variază între 400,00 peso dominicani (6,38 dolari) și 700,00 peso dominicani (11,17dolari) pe lună. Pentru instituții de turism, prețul poate crește la 1.500,00 peso dominicani (23,94 dolari) pe lună.

Potrivit lui Collado, condiția de a obține energie a fost munca fizică. „Oricine își dorește acces la electricitate trebuie să muncească”, a declarat acesta. Collado a povestit cât de dificil a fost pentru comunitate să transporte conductele pe dealuri, cărându-le pe bucăți și cu mâinile goale prin munți, demonstrând astfel că nevoia de cât mai multe persoane era mare. Accesul către comunități se realizează pe un drum asfaltat până în sectorul La Leonor, de unde continuă pe un drum pietruit, o rețea densă de drumuri rurale, care pot fi parcurse pe jos sau cu ajutorul animalelor, leagă celelalte așezări de pe ambele părți ale lanțului muntos central.

Fiecare locuință a fost echipată cu un sistem de instalații electrice și de distribuție, adaptat nevoilor personale, asigurând o utilizare sigură și de încredere, cu un întrerupător de patru sau șase amperi, în funcție de nevoile individuale. Sistemul micro hidroenergetic permite comunității să aibă acces la electricitate în permanență, ușurând semnificativ activitățile gospodărești, cu beneficii deosebite pentru femei. De asemenea, permite și răcirea alimentelor, funcționarea electrocasnicelor și extinderea accesului la internet, sprijinind dezvoltarea educațională.

O echipă mică de tehnicieni comunitari supraveghează funcționarea centralelor, iar comunitățile au fost instruite în utilizarea eficientă a energiei și în alte subiecte de mediu, precum schimbările climatice, gestionarea resurselor naturale, reîmpădurirea și gestionarea bazinelor hidrografice, ceea ce le întărește cunoștințele științifice despre mediu și contribuie la reducerea riscurilor climatice.