„Acum am să desenez” — un autoportret. Imagine de Art of Nejra Turcinovic pe Facebook, folosită cu permisiune.

Acest articol de Elma Hasanspahić a apărut inițial în Balkan Diskurs pe 13 februarie 2026. O versiune editată este republicată pe Global Voices în urma unui parteneriat de conținut cu Centrul de Cercetare Postconflict (Post-Conflict Research Center). 

Dragostea profesoarei din Bosnia și Herțegovina Nejra Turčinović pentru desen își are originile în copilărie; de atunci, s-a întors la caricaturi și ilustrații ca formă de exprimare artistică, combinând umorul, critica culturală și imaginile pentru a transmite mesaje publicului său principal, copiii. Ea a ilustrat deja mai mult de douăzeci de cărți pentru copii atât pentru piețele autohtone, cât și pentru cele străine, iar stilul său unic de a ilustra a devenit atât de popular încât acum este recunoscut imediat.

Când era copil, Turčinović citea toate cărțile ilustrate pe care putea pune mâna. Preferatele sale erau colecțiile Bambi și Vjeverica, edituri sub a căror umbrelă apăreau anumite cărți ilustrate în lumea editorială din fosta Iugoslavie, pe care le mai colecționează și în ziua de azi.

Coperțile mai multor cărți pentru copii din colecția „Biblioteka Bambi”, publicate de Oslobođenje din Sarajevo (în rândul de sus apar cărți de O. Župančić, D. Maksimović, A. Stevenson, D. Šćekić) și din colecția „Biblioteca Vjerverica”, publicate de Mladost din Zagreb (în rândul de jos apar cărți de V. Colin, M. Aymé, H. Lofting, M. Lovrak), publicate în Iugoslavia între anii 1950 și 1990. Colaj de Global Voices cu imagini din domeniul public, conform principiului utilizării echitabile.

„Cred că ar trebui să oferim copiilor cât mai multe ilustrații, inclusiv unele noi, desenate de mână, care să le ofere o perspectivă diferită asupra basmelor sau poveștilor, și care i-ar putea încuraja să deseneze și să aibă succes”, a spus Turčinović.

Caricatură și ilustrație

Primele caricaturi au apărut în secolul al XVI-lea în Italia și au devenit rapid populare în Franța și Marea Britanie. Acestea erau adesea incluse în presa scrisă, unde serveau ca mijloc de exprimare politică, satiră și divertisment. Prin portrete distorsionate și scene haioase, caricaturiștii puteau să ironizeze liderii politici, autoritățile și normele sociale. În acele vremuri, caricaturiștii riscau adesea să fie persecutați pentru desenele lor controversate.

O artă și mai veche este ilustrația, folosită pentru a spune povești prin imagini în cărți, articole, publicitate și alte tipuri de media. Ea joacă un rol esențial în îmbogățirea textelor, ajutându-ne să înțelegem mai bine personajele, evenimentele și cadrele poveștilor.

În cărțile pentru copii, ilustrațiile sunt adesea mijlocul principal de a spune povestea, creând o legătură între text și tinerii cititori. Când sunt folosite în alte tipuri de media, inclusiv benzi desenate, romane grafice și publicitate, ilustrațiile pot crea o legătură cu publicul, ajuta la transmiterea informațiilor complexe și îmbogăți experiența vizuală.

Ilustrații haioase cu mesaj

Turčinović are o diplomă de masterat în inginerie civilă și lucrează ca profesoară la liceu și asistent universitar și își urmează pasiunile cu entuziasm. Aceasta colecționează ilustrații, dar cea mai mare bucurie o simte atunci când le desenează pe ale ei în caiete de desen, pe hârtie sau carton.

Pe lângă ilustrarea cărților pentru copii, creează felicitări ilustrate mici, pe care le descrie ca fiind „ilustrații în mare parte haioase cu legături subtile către anumite mesaje”. Creează și ilustrații personalizate în „stilul său de desene animate”.

„A cui stea este aia” — un vers dintr-un cântec celebru de Zdravko Čolić, cu caricatura lui. Imagine de Art of Nejra Turcinovic pe Facebook, folosită cu permisiune.

„Aș recomanda oamenilor să evite să se concentreze doar pe un singur lucru”, a explicat Turčinović. „Situația din țara noastră nu este de basm și impune să gestionezi mai multe fronturi. Nu renunțați niciodată la visele voastre și încercați să nu vă plictisiți, deoarece cred că dacă cineva se plictisește, atunci totul devine fără sens.”

Când era la școală, preocuparea ei pentru desen era mai puțin serioasă decât este acum. Cu toate acestea, după ce a participat la întâlnirea cu artiștii cunoscuți, Sabina și Zdravko Cvjetković, a observat potențialul intrinsec al ilustrațiilor, văzându-le ca „material pentru lucruri mari”. Această experiență i-a trezit pasiunea latentă pentru desen, iar după aceea a declarat: „Nu a fost greu să mă întorc la vechea mea iubire”.

Acum desenează zilnic. „Fiind profesoară de liceu și asistent universitar, desenul este felul meu de a mă relaxa”, a explicat Turčinović. „Este o evadare din realitate, meditație și terapie. Este propria mea lume, unde pot fi singură și unde pot experimenta catharsisul și nirvana — de aici iau idei și găsesc soluții la probleme și dileme personale.”

Caricaturi cu autoportretului Nejrei Turčinović. Pe ilustrația din stânga jos scrie „Mi-a căzut o marcă”, iar pe cea de dreapta jos, „Termene limită, termene limită, termene limită”. Imagine de Art of Nejra Turcinovic pe Facebook, folosită cu permisiune.

„Este visul meu, și deja am devenit destul de cunoscută pentru stilul meu”, a spus Turčinović. Pot afirma că aceasta este dorința și scopul oricărui ilustrator și caricaturist: să fie recunoscut pentru ceea ce a creat.”