Captură de ecran din videoul cu interviul Mariei Kalesnikav luat de Yury Dud, de pe canalul de YouTube al acestuia. Utilizare corectă.

Ultima eliberare negociată de SUA a prizonierilor politici din Belarus din decembrie 2025 a inclus figuri politice importante implicate în protestele din Belarus din 2020, iar printre acestea s-a numărat și Maria Kalesnikava.

Cine este Maria Kalesnikava?

Kalesnikava a fost pentru mult timp a doua ca importanță după Sviatlana Tsikhanovskaya, o figură simbolică a protestelor din Belarus și a forțelor de opoziție. Aceasta a intrat în politică cu puțin înainte de alegerile prezidențiale din 2020, alăturându-se echipei de campanie a bancherului și filantropului Viktor Babariko, care era considerat principalul rival al lui Lukashenka în alegerile ce aveau să urmeze. În iunie 2020, cu o lună și jumătate înainte de alegeri, Viktor Babariko și fiul său Eduard au fost reținuți, scrie Meduza. După aceea, Kalesnikava a devenit imaginea campaniei lui Babariko. Aceasta și-a unit forțele cu Sviatlana Tsikhanouskaya, singura candidată din opoziție căreia i s-a  permis participarea, iar împreună au călătorit prin toată țara și au organizat mitinguri (permise ca parte a campaniei oficiale).

Alegerile prezidențiale din Belarus au avut loc pe 9 august 2020. Lukashenka a fost declarat învingător, iar Tsikhanouskaya a fost forțată să plece în Lituania. Au început proteste ample care au fost reprimate cu forța în Belarus. În septembrie 2020, forțele de securitate au încercat să o deporteze pe Kalesnikava în Ucraina, dar aceasta și-a rupt pașaportul chiar la graniță, ne amintește Meduza. Kalesnikava a fost arestată și condamnată la 11 ani de închisoare într-un dosar privind o presupusă tentativă de preluare a puterii.

Atât Kalesnikava, cât și Babariko și-au ispășit sentințele în condiții extrem de dure, fiind izolați de lumea exterioară, sub presiunea autorităților penitenciare și fără a avea acces la îngrijire medicală adecvată. S-a relatat că Babariko, care este mai în vârstă, a fost bătut, spitalizat și apoi trimis într-o celulă de pedeapsă. Kalesnikava a fost și ea spitalizată în închisoare.

Eliberarea celor doi a stârnit entuziasm, dar a fost rapid urmată de dispute.

Kalesnikava face apel la negocieri cu Lukashenka

Ideea este că Maria Kalesnikava a făcut mai multe declarații care contravin politicilor „tradiționale” atât ale opozanților belaruși din exil, cât și a politicienilor din UE.

Pe 19 ianuarie 2026, într-un interviu pentru Financial Times, aceasta a spus: „Cu cât Belarusul este mai izolat de Europa, cu atât este mai forțat să se apropie de Rusia. Acest lucru face ca Belarusul să fie mai puțin sigur și mai puțin predictibil pentru Europa.”Aceasta este o parte din argumentația ei potrivit căreia UE ar trebui să poarte un dialog cu Lukashenka. „Lukashenka este o persoană pragmatică. Înțelege limbajul afacerilor. Dacă este pregătit să ia măsuri umanitare ca răspuns la relaxarea sancțiunilor, inclusiv eliberarea deținuților și permiterea accesului agențiilor de presă independente și al ONG-urilor în Belarus, acest lucru ar trebui discutat”, a spus Kalesnikava.

Pe 3 februarie, la întâlnirea cu prim-ministrul lituanian, Kalesnikova a făcut apel la creșterea mobilității cetățenilor belaruși între Lituania și Belarus, subliniind importanța unei mobilități mai intense între Belarus și Europa și propunând atât reluarea trenurilor pe ruta Minsk-Vilnius, cât și a autobuzelor. Răspunsul primului-ministru Inga Ruginienė a fost că ea nu vede deocamdată nicio oportunitate pentru a face acest lucru. Aceasta a declarat:

It is understandable that the opposition wants to give people in Belarus more opportunities to see a different system, a democratic system, but for now we definitely do not see opportunities to allow more travel. We do not yet see opportunities to make relations warmer, while we see an unequivocal position from Belarus: hybrid attacks, balloons, our carriers not getting their vehicles back.

Este de înțeles că opoziția dorește să le ofere oamenilor din Belarus mai multe oportunități de a vedea un sistem diferit, un sistem democratic, dar deocamdată nu vedem nicio oportunitate de a permite mai multe deplasări. Încă nu vedem oportunități de a îmbunătăți relațiile, observând o poziție fără echivoc din partea Belarusului: atacuri hibride, baloane, transportatori lituanieni care nu își primesc vehiculele înapoi.

Citiți mai mult: Polonia plănuiește să închidă ultimele puncte de trecere a frontierei cu Belarus, pe măsură ce criza migranților continuă

Într-un interviu cu Yury Dud, un jurnalist rus cunoscut aflat în exil, Kalesnikava a explicat de ce crede că este necesar un dialog cu Lukashenka. „Dacă dialogul eliberează oamenii, este un lucru bun. Dacă dialogul duce la încetarea represiunii și la oprirea pedepsirii oamenilor pentru exprimarea opiniilor lor, este un lucru foarte bun”, a spus ea.

History has never seen eternal dictators, right? But it has happened before that dictators were followed by scorched earth. Why do we need scorched earth? We don't need it. We need people to feel free, to be able to strive for that

Nu au existat niciodată dictatori eterni în istorie, nu? Dar s-a întâmplat ca dictatorii să fie urmați de distrugeri totale. De ce ne trebuie distrugeri totale? Nu ne trebuie. Avem nevoie ca oamenii să se simtă liberi, să poată să aspire la asta.

Cu toate acestea, poziția altor figuri politice din Belarus aflate în exil, inclusiv a lui Tsikhanovskaya, a fost mereu împotriva oricărui dialog cu Lukashenka. Și, după cum menționează Financial Times, abordarea lui Kalesnikava este opusă politicii actuale a UE: minimizarea contactelor cu forțele democratice belaruse din exil, limitarea interacțiunii cu regimul lui Lukashenka și păstrarea sancțiunilor economice, interdicția zborurilor și regulile mai stricte de acordare a vizelor pentru cetățenii belaruși.

Mulți belaruși aflați în exil nu cred că este o idee bună

Belsat media, care își desfășoară acum activitatea din Polonia, a publicat opinii ale altor belaruși aflați în exil.

Politicianul Pavel Latushko, care a fost ministrul culturii înainte de anul 2020, a spus că, în baza abordării propuse de Kalesnikava, forțele democratice belaruse ar fi excluse de la dialogul dintre Minsk și Bruxelles.

Politicianul Anatoly Lebedko a subliniat că, în mai mult de 30 de ani de când Lukashenka este la conducere, europenii au încercat în mod repetat să stabilească contacte cu el, oferind nu doar relaxarea sancțiunilor, ci și investiții. Acest lucru nu a dus la schimbări sistemice și s-a încheiat cam în același fel de fiecare dată: protestele au izbucnit din nou în Belarus, iar Lukashenka a răspuns cu violență și a arestat oameni, pe care apoi i-a eliberat în schimbul relaxării restricțiilor impuse de țările occidentale.

Mai mulți comentatori și-au exprimat opiniile pe rețelele sociale, după cum menționează Meduza. Nikolai Dedok, activist și fost prizonier politic, Vladimir Zhigar, reprezentantul asociației forțelor de opoziție a oficialilor din securitatea belarusă numită BelPol și Andrei Strizhak, fostul director al fondului BySol care ajuta victimele represiunii, au menționat că Europa a abandonat dialogul cu oficialii de la Minsk nu doar din cauza represiunii de după 2020, ci și din cauza complicității Belarusului la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia din februarie 2022.

Dedok a spus:

Dialogue with a dictator in itself is not yet a disaster. Especially if it is currently impossible to isolate him completely. And of course it is important for us to free our people, who are increasingly dying in prisons. The only question is on what terms this will be done. The position ‘free political prisoners at any cost’ is clearly a losing one, at least because recruiting new ones for Lukashenko is a matter of days. Therefore, the best dialogue with a villain always comes after pressure has been increased.

Dialogul cu un dictator nu este încă un dezastru în sine. În special dacă el este în prezent imposibil de izolat complet. Și, bineînțeles, este important pentru noi să eliberăm oamenii noștri, care mor tot mai des în închisori. Singura problemă este în ce condiții va fi făcut acest lucru. Poziția „eliberați prizonierii politici cu orice cost” este clar una pierzătoare, pentru că recrutarea unor oameni noi pentru Lukashenka se face în câteva zile. Așadar, cel mai bun dialog cu un răufăcător vine mereu după ce presiunea a crescut.

Valery Karbalevich, observator politic la Radio Liberty, a spus pentru Belsat că neînțelegerile legate de care abordare față de Lukashenko este mai eficientă, una dură (cea a Europei) sau una flexibilă (cea a administrației Trump din SUA), au existat de mult timp, dar s-au intensificat. El a spus:

Perhaps with the release of Viktor Babariko and Maria Kolesnikova, this current [in favor of negotiations] will become even stronger. But to what extent does it influence Europe’s position? I would not yet say that it does.

Poate odată cu eliberarea lui Viktor Babariko și a Mariei Kolesnikova, acest curent [în favoarea negocierilor] va deveni și mai puternic. Dar în ce măsură influențează poziția Europei? Nu aș spune încă că o face.

Cum tratează Lukashenka prizonierii politici?

În același timp, regimul din Belarus nu are clemență față de oponenții săi. Mișcarea belarusă pentru drepturile omului Viasna a descris condițiile oribile cu care se confruntă oamenii reținuți din motive politice într-un centru de detenție temporară de stat (numit Akrescina) în timp ce așteaptă procesul. Aceștia relatează că condițiile de detenție de la Akrescina echivalează cu tortură. Deținuții sunt ținuți în condiții inumane, fără acces la produse de igienă esențiale sau la haine curate pe durata celor 28 de luni de detenție.

Citiți mai mult: Moduri de pedepsire a dizidenților în Belarusul lui Lukashenka [eng.]

Organizația Human Rights Watch, deși sprijină cea mai recentă eliberare a prizonierilor politici din Belarus, menționează că peste 1.100 de persoane sunt încă în închisoare pentru că și-au exercitat drepturile în mod pașnic în Belarus.

Printre aceștia se numără Valiantsin Stefanovic, membru al consiliului organizației pentru drepturile omului Viasna și apărător al drepturilor omului, Marfa Rabkova, activistă și coordonatoare de voluntari la Viasna, și Nasta (Anastasia) Lojka, o apărătoare importantă a drepturilor omului. Toți ispășesc sentințe cu închisoarea draconice în Belarusul lui Lukashenka.