Captură de ecran dintr-un videoclip de pe YouTube al UNICEF Pakistan. Utilizare conform dreptului de citare.

În satul prăfuit Behal, din districtul Layyah, în sudul provinciei Punjab, Pakistan, o fată de 14 ani pe nume Zunaira și-a împărtășit povestea într-un interviu realizat în iunie 2025. Visa să devină profesoară de științe, însă visul i-a fost curmat brusc când familia ei a aranjat căsătoria cu un bărbat de două ori mai în vârstă. Mama ei a plâns în tăcere, dar i-a spus cu blândețe: „Nu avem de ales.”

Povestea lui Zunaira nu este un caz izolat; este o durere care se repetă. În întregul Pakistan, legile promit protecție. În practică însă, aplicarea slabă, presiunea socială și lipsa unor documente fiabile privind vârsta fac ca aceste legi să rămână mai puternice pe hârtie decât în curțile rurale.

În mai 2025, Parlamentul Pakistanului a adoptat Legea de restricție a căsătoriilor infantile, stabilind vârsta legală pentru căsătorie la 18 ani pentru ambele sexe. Legea a introdus sancțiuni sub formă de amenzi și închisoare pentru cei care aranjează sau oficiază căsătorii sub vârsta legală și a oferit autorităților locale puterea de a opri astfel de uniuni înainte de a avea loc.

Totuși, poziția partidelor politice în această privință a rămas divizată. După aprobarea Legii de restricție a căsătoriilor infantile în Islamabad, Partidul Poporului din Pakistan (PPP) a salutat această realizare. În schimb, Jamiat Ulema-e-Islam–Fazl (JUI-F) s-a opus vehement legii. Maulana Fazlur Rehman a declarat că legislația este „contrară și calcă în picioare Coranul și Sunnah”, anunțând proteste la nivel național pentru a „crea conștientizare” cu privire la ceea ce el consideră a fi amenințări la adresa identității islamice.

Prima încercare legislativă de a limita căsătoriile infantile în subcontinentul indian a fost Legea de restricționare a căsătoriilor infantile din 1929, care a stabilit vârsta minimă de căsătorie la 14 ani pentru fete și 18 ani pentru băieți. După obținerea independenței, Pakistanul a păstrat această lege, aducându-i doar modificări minore. În 1961, Ordonanța privind legile familiei musulmane a consolidat restricțiile, însă aplicarea lor a rămas slabă. Ulterior, după adoptarea celui de-al 18-lea Amendament în 2010 și descentralizarea competențelor, provinciile au introdus propriile legi. Provincia Sindh a ridicat vârsta minimă de căsătorie pentru fete la 18 ani în 2013, în timp ce Punjab, Khyber Pakhtunkhwa și Balochistan respectă în mare parte pragul de 16 ani pentru fete.

Relevanța problemei

UNICEF raportează faptul că 29% dintre fetele din Pakistan se căsătoresc înainte de vârsta de 18 ani, iar 4% înainte de 15 ani. Organizația Salvați Copiii a documentat, de asemenea, o corelație alarmantă între căsătoriile infantile și dezastrele climatice, întrucât Pakistanul a înregistrat o creștere de 18% a acestor căsătorii după inundațiile devastatoare din 2022.

Costul se măsoară în viitoruri pierdute, sănătate distrusă și drepturi încălcate. Potrivit UNESCO, fetele care se căsătoresc înainte de 18 ani au cu 60% mai multe șanse să abandoneze școala. În multe districte rurale, abia 13% dintre fete mai sunt înscrise în sistemul educațional până în clasa a X-a. Odată căsătorite, uniforma școlară este înlocuită cu sarcini casnice, manualele cu oale de gătit, iar locurile de joacă cu limitele unei curți.

Riscurile nu se opresc aici. Datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că fetele sub 18 ani au de două până la cinci ori mai multe șanse să moară din cauze legate de sarcină decât femeile aflate în jurul vârstei de 20 de ani. În districtele defavorizate din sudul provinciei Punjab, sarcina timpurie se numără printre principalele cauze de deces în rândul mamelor tinere.

Multe dintre aceste fete se căsătoresc fără nici măcar cele mai elementare cunoștințe despre sănătatea reproductivă. Potrivit unui studiu realizat de Real Medicine Foundation (Fundația pentru Medicină Reală) în 2017, 79% dintre adolescentele din Pakistan nu beneficiază de educație privind sănătatea menstruală, ceea ce le face vulnerabile în fața stigmatizării, infecțiilor și a problemelor de sănătate pe termen lung.

Potrivit Indicelui de Gen pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (SDG) din 2024, Pakistanul se află pe locul 137 din 139 de țări, având unul dintre cele mai scăzute punctaje în ceea ce privește egalitatea între sexe. În spatele ușilor închise, căsătoria la o vârstă fragedă duce adesea la violență. Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) a menționat că una din trei mirese minore din Asia de Sud este supusă abuzului domestic sau sexual. Izolate de prieteni, lipsite de protecție legală și dependente de familiile soților, aceste fete trăiesc în tăcere.

Pakistanul se numără printre țările cel mai grav afectate de schimbările climatice. Inundațiile recurente și alte dezastre, atât naturale, cât și provocate de om, agravează problema căsătoriilor timpurii. După inundațiile severe din 2022, disperarea economică a determinat familiile din anumite zone ale provinciei Sindh să-și mărite fiicele la vârste tot mai fragede. Relatările din presă și rapoartele ONG-urilor descriu cum căsătoriile infantile, uneori aranjate în schimbul unor sume de bani sau a unei zestre reduse, au devenit o strategie de supraviețuire pentru gospodăriile care și-au pierdut locuințele, culturile și mijloacele de trai. Această situație a dus la o creștere semnificativă a uniunilor care implică fete cu vârste între 14 și 17 ani.

Chiar și atunci când există legi, aplicarea lor adesea eșuează, mai ales în lipsa dovezilor privind vârsta. Potrivit UNICEF, doar 42% dintre copiii pakistanezi sub cinci ani dețin un certificat de naștere oficial. Fără documente, o fată de 14 ani poate fi declarată de „18 ani” doar printr-o simplă asigurare verbală, ceea ce face ca protecțiile legale să devină lipsite de sens. Chiar și atunci când există acte, tradiția de a oficia căsătorii fără înregistrare civilă, cunoscută în Pakistan sub denumirea de shari nikah, a permis validarea căsătoriilor infantile în afara controlului statului.

Ce se poate face

Totuși, printre aceste tipare, există oameni care li se opun.

Fotografie realizată de autoare.

În aprilie 2025, în timpul unui interviu realizat în districtul Bhakkar din provincia Punjab, Pakistan, un tată numit Qamar Ahmed a reflectat asupra deciziei de a-și mărita fiica cea mare la vârsta de 17 ani:

„Nu era pregătită[…] A suferit. Nu voi repeta greșeala. Fiica mea mai mică va termina școala. Nu vom vorbi despre căsătorie până când nu va fi pregătită emoțional și financiar.”

În mai 2025, în timpul unei vizite școlare în districtul Layyah, o profesoară dintr-o școală de stat a povestit cum una dintre cele mai bune eleve ale sale a încetat brusc să mai vină la cursuri. Familia fetei se pregătea să o mărite. În loc să confrunte situația direct, profesoara a mers acasă, însoțită de o asistentă medicală, și a reușit să convingă părinții să amâne nunta până când fata avea să își încheie anul școlar. Acea mică amânare i-a oferit o fereastră de speranță.

„Uneori, o fată are nevoie doar de puțin timp ca să demonstreze ceea ce poate”, a spus profesoara.

În cadrul predicii de vineri susținută într-o moschee din apropierea orașului Layyah, imamul Ali Noor a confruntat tradițiile dăunătoare: „Islamul nu susține căsătoria forțată sau timpurie. Nikah-ul fără consimțământ este nul. Educația este un drept al fiecărui individ.”

Cuvintele lui au avut ecou. Câteva zile mai târziu, o mamă a venit la el în lacrimi.

„Am folosit cuvintele dumneavoastră ca să-mi opresc socrii din a-mi mărita fiica prea devreme.”

Aceste momente sunt fragile, ca niște lămpi mici pâlpâind în vânt. Dar ele dovedesc că schimbarea nu vine întotdeauna prin reforme radicale; ea poate începe prin săli de clasă, predici sau conversații din bucătărie.

Totuși, la fiecare căsătorie amânată, zeci au loc în tăcere. Adevărul este că legile din Pakistan se schimbă mai repede decât comunitățile. Fără o aplicare consecventă, înregistrarea universală a nașterilor, discuții sincere despre sănătatea reproductivă și sprijin economic direcționat către familiile vulnerabile, decalajul dintre politici și realitate nu va face decât să se adâncească.

Un pas înainte

Un pas esențial în prevenirea căsătoriilor infantile este instituirea unui sistem universal de înregistrare digitală a nașterilor. În mai 2025, Autoritatea Națională pentru Baze de Date și Înregistrare (NADRA) a lansat un sistem digital de înregistrare a nașterilor și deceselor în spitale din întreaga țară, cu scopul de a moderniza și eficientiza gestionarea evidențelor. O măsură care, dacă ar fi extinsă și la înregistrarea căsătoriilor, ar putea împiedica uniunile sub vârsta legală.

Stimulentele economice pot contribui la menținerea fetelor în sistemul de învățământ și la amânarea căsătoriei. Programul Ehsaas de Transfer Condiționat de Numerar pentru Educația Secundară, de exemplu, oferă burse mai mari pentru continuarea studiilor fetelor, un model care ar putea fi extins până la clasa a XII-a, pentru a lega direct sprijinul financiar de educație. Acest model oferă o cale financiară de reducere a abandonului școlar, care, indirect, duce la prevenirea căsătoriilor infantile.

Educația are, de asemenea, un rol preventiv. Grupurile de promovare a drepturilor implicate în reformarea curriculumului susțin că „adolescenții nu pot fi protejați de practici nocive dacă nu sunt instruiți în domeniul sănătății și al drepturilor, într-un mod adecvat vârstei lor”. Integrarea educației privind sănătatea reproductivă în școli este tot mai des văzută ca o măsură de protecție pe termen lung împotriva căsătoriilor infantile.

Societatea civilă din Pakistan s-a aflat în prima linie a campaniilor pentru eradicarea căsătoriilor infantile, acoperind adesea golurile lăsate de aplicarea deficitară a legii.

Căsătoria infantilă nu este o „tradiție” care trebuie păstrată, ci un eșec sistemic. Un eșec al protecției, al educației și al responsabilității. Fetele nu ar trebui să aibă nevoie să fie salvate; ele ar trebui să crească având drepturile, resursele și libertatea de a-și decide propriul viitor. Până în acea zi, povestea lui Zunaira va continua să se repete în satele din sudul Punjabului, iar fiecare poveste de acest fel ne va aminti că mai sunt multe de făcut în această privință.