Imagine de Safa și Liz Carrigan, cu elemente vizuale de Yiorgos Bagakis, Alessandro Cripsta, și La Loma, utilizarea imaginii este permisă.

Acest articol a fost scris de Safa pentru seria de articole „Diviziuni digitalizate” care a fost inițial publicată pe tacticaltech.org. O versiune editată este republicată de Global Voices în baza unui acord de parteneriat. 

Supravegherea, monitorizarea și controlul au fost și continuă să fie utilizate încă din vremurile străvechi, sub pretextul protecției și securității. Dar, după cum a explicat Hannah Zeavin: „Grija este un mod prin care se tolerează și se justifică supravegherea ca fiind o practică care se încadrează în «binele» etic sau în necesitatea protecției, în loc de a fi tratată ca o alegere strategică.”

Tactical Tech a fost fondată în Berlin, în fosta capitală a spionajului internațional. Ministerul Securității de Stat (cunoscut și sub numele de Stasi) a fost serviciul de securitate națională și servicii secrete a fostei Germanii de Est (Republica Democrată Germană sau RDG) din 1950 până în 1990. Ea este cunoscută ca una din cele mai represive organizații de poliție care a existat vreodată. La dizolvarea organizației secrete Stasi, mii de protestatari au ocupat sediile din Berlin și au împiedicat distrugerea înregistrărilor lor. Ceea ce s-a mai păstrat include aproape două milioane de imagini și atât de multe fișiere, încât dacă ar fi aranjate unul peste altul ar ajunge mai mult de 111 kilometri lungime. 

Stasi a desfășurat operațiuni internaționale care au avut un impact de durată în străinătate. Ei au instruit fostul serviciu sirian Mukhabarat(serviciul secret) al regimului Assad, acum căzut, sub conducerea lui Hafez al-Assad, „[în] metode de interogare, infiltrare, dezinformare și obținere brutală a mărturiilor, care au fost întipărite în mințile oficialilor sirieni de către agenții superiori ai serviciilor secrete Stasi”. Odată cu căderea Republicii Democrate Germane și a zidului Berlinului, Stasi a fost dizolvat, iar Germania de Est și Germania de Vest s-au reunit.

Deși Germania a luat unele măsuri pentru a-și asuma trecutul, supravegherea a rămas un fenomen omniprezent. Statele germane folosesc programul Palantir pentru a susține eforturile de supraveghere a populației încă din 2017. În 2021, organizația Human Rights Watch (Observatorul Drepturilor Omului) a exprimat îngrijorări asupra a doua legi care au fost modificate, conferind competențe de supraveghere poliției federale și serviciilor de informații.  Deși, germanii au avut o istorie de supraveghere intensă, câștigând reputația că abordează problemele de confidențialitate foarte serios, această perspectivă s-a schimbat în timp. Într-un studiu realizat în 2017, au fost întrebați peste 5000 de germani despre diverse subiecte legate de confidențialitate. S-a constatat că „germanii consideră confidențialitatea foarte valoroasă, dar în același timp, aproape jumătate din cei chestionați cred că importanța acesteia scade din ce în ce mai mult în societatea de astăzi”. 

Deși Stasi este recunoscută în toată lumea pentru supraveghere și colectarea datelor, peisajul actual al implementării legilor este o avalanșă de date. Reprezentarea vizuală Stasi versus NSA, realizată în 2013, compară datele colectate de cele două entități, concluzionând că „NSA poate stoca de aproape un miliard de ori mai multe date decât Stasi”. Utilizând tehnologii moderne precum algoritmi și accesul la toate datele digitalizate, începând de la condițiile de sănătate până la istoricul căutărilor și conversațiilor private, acum e mai ușor ca niciodată să vezi întreaga imagine a vieții noastre de zi cu zi aproape a fiecăruia dintre noi.

 Amnisty International a scris că: „[A]rhiva Stasi reprezintă un semnal de alarmă a eventualelor consecințe ale supravegherii necontrolate. De aici putem concluziona cât de rapid se transformă un sistem de identificare a riscurilor într-o dorință de a ști totul despre oricine.” Proiectul Tactical Tech „The Glass Room” (Camera de sticlă) a analizat acest subiect de-a lungul mai multor ani, descriindu-l astfel: „Există o cerință în creștere pentru tehnologii care promit un control sporit, securitate și protecție împotriva pericolului. În același timp, acestea pot normaliza supravegherea la nivel macro și micro— de la forma urechii unui copil până la imagini din satelit a hectarelor de teren agricol. Adesea, cei care au cea mai mare nevoie de ajutor dețin cel mai mic control asupra modului în care datele lor sunt utilizate.” 

Expoziția „Big Mother” (Mama mai mare) a proiectului „The Glass Room” adaptează imaginea despre Big Brother (Fratele mai mare) la o figură mai protectivă — o mamă — exemplificând cum oamenii lasă garda jos cu ușurință atunci când monitorizarea datelor este prezentată ca fiind o utilitate și o grijă. Acest lucru poate fi observat în spoturile publicitare în care sunt prezentate produse tehnologice, cum ar fi dispozitivele care ajută la monitorizarea rudelor în vârstă prin intermediul unei aplicații, aplicații de monitorizare a fertilității, și registre biometrice pentru refugiați. SUA și Israel sunt unii din cei mai mari furnizori mondiali ai tehnologiei de supraveghere. Printre aceste tehnologii se numără și Palantir din SUA, grupul NSO din Israel și Sistemele Elbit, utilizate de guverne în locuri precum frontiera SUA-Mexic, America Centrală și Europa. 

Oglinzi de monitorizare

Așa numita industrie Ed-tech a luat amploare de ani buni, chiar înainte de pandemia de Covid-19. „Ed-tech” descrie numeroasele inovații tehnologice prezentate școlilor, menite să aducă un aport pozitiv elevilor, profesorilor și administrației școlii. Nu toate tehnologiile educaționale sunt la fel, iar în prezent se lucrează la digitalizarea școlilor cu scopul de a reduce decalajul digital, în special în zonele rurale și cu venituri mici. Cu toate acestea, unele instrumente digitale care sunt folosite de administrația școlii pot fi văzute și ca instrumente de supraveghere. Acestea includ înregistrarea copiilor la ore, utilizând inteligența artificială pentru a analiza mișcările corpului și a ochilor în timpul examenelor, și monitorizarea rețelelor de socializare a elevilor.

O astfel de monitorizare nu e fără consecințe, în special pentru grupurile marginalizate. Un studiu a arătat că tehnologiile de supraveghere a elevilor expun la un risc mai mare elevii afroamericani, indigeni, latinoamericani, LGBTQ+, fără acte și cu venituri mici, de asemenea, sunt expuși cu risc sporit elevii cu dizabilități. În 2023, Uniunea Americană pentru Libertăți Civil (ACLU) a întrebat adolescenți cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani pentru a afla despre experiența lor legată de supraveghere în școli. Unul din participanți a relatat: „[…]Noi tratăm copiii ca pe niște monștri și criminali, apoi […] este ca o profeție care se adeverește.” În 2017, Electronic Fronteer Fundation (Frontierelor Electronice) a atenționat: „Tehnologia educațională necontrolată în lumea digitală amenință generațiile viitoare. Prin normalizarea accesibilității datelor personale fără a-și pune întrebări în schimbul unor servicii gratuite, o lume care devine în mod automat mai puțin privată, nu doar din cauza setărilor implicite, dar și din cauza modului în care a fost concepută.” Unii elevi și părinți au ripostat împotriva digitalizării, și în unele cazuri au reușit să oprească utilizarea unor tehnologii în cadrul școlii.

Ochii sunt peste tot

Și angajații se simt supravegheați. Din 2020 până în 2022, s-a dublat numărul marilor angajatori care utilizează tehnologii de supraveghere a angajaților. Și aici nu este vorba doar de cunoscutele mecanisme de control pe care Amazon le utilizează în cazul angajaților din depozite — chiar și angajații din birou pot fi afectați. Printr-un studiu realizat în 2023 pe un eșantion de 2000 de angajatori s-a descoperit că peste trei sferturi dintre aceștia au folosit unele forme de supraveghere la distanță a angajaților lor. Angajatorii își verifică angajații folosind metode de monitorizare a internetului, scanarea amprentelor digitale, urmărirea mișcării oculare, colectarea datelor de pe rețelele sociale, analiza vocii și alte metode. Potrivit revistei științifice MIT Technology:„Ne aflăm în mijlocul unei schimbări în contextul muncii și a relațiilor de muncă care este tot atât de importantă ca a doua revoluție industrială de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Ar putea fi nevoie de noi politici și măsuri de protecție pentru a corecta echilibrul de putere.”

Chiar și mașinile pot fi folosite ca instrumente de supraveghere. Drumul spre serviciu și dusul copiilor la școală pot fi setate de o mașină care colectează date. În 2023, s-a descoperit că 84 % din mărcile de mașini vindeau datele personale sau le distribuiau brokerilor și companiilor de date. În același an, a apărut știrea că angajații Tesla partajau între ei, înregistrări private surprinse de camerele mașinilor clienților. Acest lucru s-a întâmplat nu doar o dată sau de două ori, ci de nenumărate ori din 2019 până în 2022. Videourile includeau nuditate, accidente sau incidente de violență rutieră; unele au fost chiar „transformate în meme fiind prezentate cu titluri haioase, înainte de a fi postate în conversațiile private de grup”. În 2024,  compania Volkswagen a fost găsită vinovată de o scurgere de date care a expus online, timp de luni de zile, locația exactă a mii de vehicule din întreaga Europă. În SUA, cercetătorii au descoperit că unele camere de citire a plăcuțelor de înmatriculare transmiteau în direct imagini video și date despre mașini. 

La începutul anului 2025, directorii executivi Tesla au predat înregistrările camerelor de bord poliției din Las Vegas ca să ajute la găsirea persoanei responsabile (care a planificat atacul prin intermediul ChatGPT) pentru Tesla Cybertruck care a explodat în fața Hotelului Internațional Trump. Deși, acțiunile directorilor Tesla au fost ovaționate atunci în mass-media, s-au ridicat semne de întrebare cu privire la problema mai gravă a supravegherii, aplicării legii și limitelor de confidențialitate.

Referitor la monitorizarea datelor pe scară mai largă, cercetătorii au remarcat că „tacticile și instrumentele deja implementate de autoritățile legii și imigrației ar putea fi adaptate pentru monitorizarea oricui caută sau chiar ia în considerare un avort”. Găsirea mai multor căi de a documenta și monitoriza oamenii poate duce la metode mult mai drastice în cadrul diferitelor administrații politice și în contexte ce oferă și mai puțină protecție pentru grupurile marginalizate.