În Africa francofonă, copiii străzii au diverse denumiri care fac referire la aceeași realitate

A group of street children from Côte d'Ivoire standing around a lady tasked with helping the "microbe" gangs out of their current situation.

Un grup de copii ai străzii din Coasta de Fildeș stau în jurul unei femei care ajută bandele de „microbi”, ca aceștia să iasă din situația lor actuală. Captură de ecran din videoul „Massendjé, mama microbilor” de pe canalul de YouTube Droit Libre TV. Utilizare corectă.

În toată Africa francofonă, copiii străzii reprezintă un fenomen extrem de des întâlnit. Deși africanii din diverse țări folosesc denumiri diferite pentru acești copii, toate acestea fac referire la aceeași situație precară.

În 2021, Biroul Catolic Internațional pentru Copii (BICE) a raportat că erau peste 120 de milioane de copii ai străzii în toată lumea, dintre care 30 de milioane în Africa. Deși acest fenomen ar trebui să îngrijoreze guvernele africane, multe dintre acestea par să ignore acestă realitate, neincluzând această problemă în politicile lor de dezvoltare.

Există multe motive din cauza cărora copiii ajung în stradă. Cei de la Humanium, un ONG internațional cu sediul în Elveția care luptă pentru o lume în care drepturile copiilor sunt protejate, apărate și puse în practică din punct de vedere legal, au declarat:

…des enfants se retrouvent sans logement et sont forcés à se débrouiller par eux-mêmes dans les rues pour de nombreuses raisons, principalement la pauvreté, les guerres, les violences et la maltraitance antérieure, l’exploitation et le désespoir.

Children are often left homeless and forced to fend for themselves on the streets for many reasons, such as poverty, wars, violence, past abuse, exploitation, and desperation.

Copiii ajung adesea pe străzi și sunt forțați să se descurce singuri din multe motive, cum ar fi sărăcia, războaiele, violența, abuzul anterior, exploatarea și disperarea.

În unele comunități, există și o discriminare socio-culturală a acestor copii, ei fiind greșit acuzați de vrăjitorie și dați afară din case.

Această marginalizare economică și socială atrage după sine popularizarea unor denumiri și asocieri variate în diverse țări africane unde se vorbește franceza.

„Mboko” în Camerun

În Camerun, cuvântul „mboko” este folosit pentru a denumi copiii străzii. Este prescurtarea expresiei nanga-boko în duala, o limbă vorbită în Doula (capitala economică a Camerunului). Acest termen combină cuvintele naga (somn) și éboko (afară). Așadar, naga-boko este un cuvânt folosit pentru a denumi copiii care dorm afară pe străzi. Într-un interviu pe WhatsApp pentru Global Voices, Jean Samuel Njock, un membru al diasporei cameruneze din Europa, a explicat originea acestei denumiri:

L'appellation Nanga-boko fait suite aux migrations du nord vers le sud de milliers d’enfants orphelins délinquants ou sans abris qui quittent Ngaoundéré (ville située au nord du pays) en passant par l’est du pays puis la ville de Nanga-eboko (situé au centre du pays) jusqu'à la capitale Yaoundé où ils forment de grands groupes de délinquants liés à la consommation de stupéfiants. Cesenfants de rue sont aussi à l’origine du Mbolé qui est un style musical camerounais.

The name Nanga-boko comes from the north-south migration of thousands of delinquent, orphaned, or homeless children. They depart Ngaoundéré (a city in the north of the country), pass through the east, and Nanga-eboko in the center to reach Yaoundé (the capital city), where they form large networks of drug dealers. Street children are also at the heart of Mbolé, a Cameroonian music genre.

Denumirea nanga-boko vine de la migrația din nord spre sud a mii de copii delicvenți, orfani și fără adăpost. Aceștia pleacă din Ngaoundéré (un oraș din nordul țării), trec prin est și prin orașul Nanga-Eboko din centrul țării pentru a ajunge în capitala Yaoundé, unde formează rețele mari de traficanți de droguri. Copiii străzii stau și la originea genului muzical camerunez numit mbolé.

Iată un exemplu de melodie în genul mbolé a trupei Elang City numită Toaster Le Yamo.

În subtitrarea videoului este oferită o explicație nuanțată a acestei melodii despre copiii străzii:

…”Toaster Le Yamo”, est une chanson d'animation qui aborde avec force et sincérité les réalités quotidiennes des jeunes confrontés au chômage. Contrairement à certaines idées reçues, cette chanson ne fait pas l’apologie de la drogue, mais dénonce plutôt les défis que beaucoup de jeunes rencontrent aujourd'hui.

‘Toaster Le Yamo’ is a song that truthfully and powerfully depicts the everyday realities of unemployed youths. Contrary to popular belief, this song doesn’t defend drugs, but denounces the challenges many young people face today.

Toaster Le Yamo este o melodie care înfățișează cu putere și sinceritate realitățile de zi cu zi ale tinerilor șomeri. Contrar unor idei cunoscute, această melodie nu apără drogurile, ci denunță provocările cu care se confruntă mulți tineri în ziua de azi.

Citiți: Cuvintele au cuvântul. Episodul #26 [fr.]

„Shégué” în RDC

În Republica Democratică Congo (RDC), „shégué” înseamnă același lucru. „Shégué” este un cuvânt în lingala, una dintre limbile naționale din RDC, folosit pentru a denumi copiii străzii. De obicei, familiile îi abandonează sau îi resping pentru că acestea nu le pot asigura nevoile de bază sau de teama vrăjitoriei.

Pentru aceștia, orice mijloc de supraviețuire este acceptabil. Mulți dintre ei sunt implicați în acte de violență externă, alăturându-se bandelor armate care fură, violează, torturează și omoară oameni în Kinshasa, capitala țării. În prezent, aceste bande de tineri, cunoscute sub numele de „kulunas”, reprezintă un fenomen de criminalitate socială.

Citește: Guvernul din RDC implementează pedeapsa cu moartea pentru a combate fenomenul bandelor de tineri [eng.] 

„Microb” în Coasta de Fildeș

În Coasta de Fildeș, bandele de copii sunt numite „microbi”. În loc să primească o educație și să se bucure de copilărie, acești copii trebuie să-și sprijine familiile înainte de a deveni adulți. Folosindu-se de violență externă, aceștia sunt adesea implicați în jafuri armate și crime, în special în Abidjan, capitala țării.

Un documentar numit „Microbii din Abidjan: Cum și-a abandonat Coasta de Fildeș tinerii?” ilustrează situația într-un mod emoționant:

Revista în franceză Jeune Afrique (Africa Tânără) a relatat de asemenea că acești tineri au jucat un rol semnificativ în criza politică din 2011, care a zguduit Coasta de Fildeș și s-a soldat cu arestarea președintelui Laurent Gbagbo, care era în funcție din 2000.

Fenomenul „microbilor” din Coasta de Fildeș i-a atras atenția lui Alex Ogou, un regizor ivoreano-francez, care a realizat un serial numit „Invisibles” (Invizibili) pentru a evidenția problemele copiilor străzii.

Iată un clip din serial:

Într-un interviu pentru radioul France Info din 2018, Ogou a povestit ceea ce a aflat despre acești copii:

Ces enfants sont issus des classes les plus défavorisées de la société dans leur grande majorité. Mais il y a aussi, parmi eux, des gamins qui appartiennent à des foyers stables et qui, la nuit tombée, rejoignent les rangs des microbes. Conclusion: que vous soyez riche ou pauvre, le regard ou le non-regard porté sur les enfants reste déterminant. Le dénominateur commun est d'être des enfants délaissés, abandonnés par leurs parents ou livrés à eux-mêmes.

These children are primarily from the most disadvantaged strata of society. However,  there are also kids among them who belong to stable homes but join the microbes when night falls. Conclusion: whether rich or poor, the attention paid or not paid to children is a determining factor. The common denominator is that they are all children abandoned by their families or left to their own devices.

Acești copii provin în principal din categoriile cele mai dezavantajate ale societății. Cu toate acestea, există printre ei și copii care au un cămin stabil, dar se alătură microbilor când se lasă noaptea. Concluzie: fie că sunt bogați sau săraci, atenția dată copiilor sau lipsa ei este un factor determinant. Numitorul comun este acela că sunt toți copii abandonați de familiile lor sau sunt lăsați să se descurce singuri.

Lupta pentru oprirea acestui fenomen este departe de sfârșit. În ciuda implementării mai multor inițiative ale societății civile, asigurarea demnității și siguranței copiilor din zonele urbane rămâne o provocare.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.