Femei alevite în haine tradiționale dansează în cerc în timpul ritualului de Hıdrellez, fiind acompaniate de cântece specifice ocaziei. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Hainele tradiționale nu sunt o costumație de scenă, ci un act de aducere-aminte. Pentru comunitatea alevită din Mădrevo, un sat din nord-estul Bulgariei, tradiția nu este o relicvă a trecutului, ci un mod prin care oamenii rămân legați spiritual atât la nivel personal, cât și comunitar.

Fiind rar menționată în discursul public din Bulgaria și în ciuda faptului că a îndurat secole de schimbare și marginalizare, comunitatea alevită și-a menținut identitatea cu o determinare tacită. Menținerea identității este un proces care începe cu acțiunea sacră de a se îmbrăca într-un anumit fel.

O formă unică de credință

În Bulgaria, credința aleviților, cunoscuți și ca kızılbaşi, alians sau aliani, a luat în timp o formă locală distinctă de cea a popoarelor vorbitoare de limbi turcice. Fiind o ramură a islamului șiit, influențată de tradiții preislamice, șamanism și zoroastrism și de creștinismul timpuriu, aceasta cuprinde elemente mistice, sufite și chiar păgâne.

Comunitatea își are originile în secolul al șaptelea, după moartea profetului Mahomed, atunci când au apărut disputele asupra succesiunii spirituale. Suniții au acceptat lideri aleși prin consens, în vreme ce aleviții (sau alienii), după cum le sugerează numele, credeau că familia Profetului trebuia să fie la conducere, începând cu Ali, vărul și cumnatul acestuia.

De-a lungul timpului, această comunitate a avut parte de persecuții, ceea ce a forțat-o adesea să se izoleze. În timpul războaielor dintre perși și otomani din secolul al XV-lea, mulți alevți – numiți kızılbaşi („Capete roșii”) din cauza turbanelor roșii distinctive ale acestora – au fost strămutați forțat din Persia în zone din Balcani, inclusiv în Bulgaria de azi.

De-a lungul istoriei, una dintre cele mai distinctive caracteristici ale culturii alevite este principiul egalității. Ritualurile nu sunt separate pe sexe; toată lumea participă în egală măsură, iar femeile au o poziție sacră, acest lucru reprezentând o întruchipare a armoniei și echilibrului, central spiritualității alevite.

Îmbrăcarea, un ritual de Hıdrellez

Hıdrellez este o tradiție vie care îmbină ghicirea viitorului fiecărei persoane cu memoria colectivă. Pe 6 mai, înainte de răsăritul soarelui, cei din casa lui Kamber Gochev se treziseră deja, iar el și mama sa s-au pregătit de sărbătoare, îmbrăcându-se în liniște și arătând respect prin fiecare gest.

Deși sunt egali, bărbații și femeile urmează un proces puțin diferit care începe cu punerea unor șosete lungi și călduroase de lână, care nu sunt doar practice, acestea deschizând, de asemenea, drumul spre sacru.

Pentru mama lui Gochev, punerea unei cămăși de femei numită „kenar” și pantaloni din lână cu decorațiuni este primul pas al ritualului. După aceea, urmează o rochie lungă de mătase numită „miltan”. Peste aceasta, femeia își pune un șorț plisat numit „fata”, strâns cu un cordon făcut de mână, simbolizând maturitatea.

(S) Punerea unei cămăși de femei numită „kenar” și pantaloni din lână decorați este primul pas al ritualului. (R) Strângerea șorțului plisat, o componentă esențială a portului femeilor alevite. Fotografii de Diana Nikolova, folosite cu permisiune.

O centură cu mărgele și închizători din cupru este prinsă în față ca un sigiliu, simbolizând puterea și fertilitatea femeilor.

(Sus): O centură cu mărgele și închizători din cupru este elementul final, simbolizând puterea și fertilitatea femeilor. (Jos): Detaliu de pe un batic brodat numit „uchkurna”, pe care sunt cusute de mână motive florale care au semnificații personale și simbolice. Fotografii de Diana Nikolova, folosite cu permisiune.

O vestă de catifea, împodobită cu fire de argint, îi leagă femeii sinele interior de înfățișarea exterioară.

Ținuta tradițională alevită pentru femei este aproape completă – mai trebuie adăugate ultimele două baticuri, trei garoafe așezate deasupra și podoaba de pe frunte. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Peste fesul de pe cap, i se pun mai multe baticuri, fiecare cu propria semnificație.

(S): Femeile alevite își acoperă capul cu un batic albastru simplu, o etapă intermediară în ritualul îmbrăcării care precede ultimul batic de mătase. (D): O etapă cheie din acest ritual este momentul în care baticul colorat numit „bezi” este pus peste cel albastru numit „kozan çemberi”, și reprezintă o parte din ritualul tradițional alevit de îmbrăcare. Fotografii de Diana Nikolova, folosite cu permisiune.

Ultima aranjare a celui de-al doilea batic colorat reprezintă pasul final în aranjarea portului tradițional al femeilor alevite. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Printre detaliile acestui ritual sacru de împodobire se numără decorațiuni cu mărgele și pandantive din aur – numite „istifan” –, trei garoafe și paiete aplicate pe frunte, toate făcând parte din portul tradițional alevit. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Portul tradițional alevit purtat de Hıdrellez în formă completă. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Ultimul batic de mătase este împodobit cu trei garoafe, care îi reprezintă pe Allah, Mohamed și Ali. În acel moment, hainele devin mai mult decât o simplă îmbrăcăminte – ele devin legătura femeii cu memoria strămoșească.

La fel ca în cazul femeilor, ritualul de îmbrăcare al bărbaților urmează anumiți pași, fiecare element al portului având atât o funcție practică, cât și o semnificație simbolică.

Acesta începe cu îmbrăcarea unor pantaloni tradiționali de lână numiți „poturi” care se încheie pe gambe cu nasturi de sârmă pentru o fixare strânsă. Fiind mult mai mult decât un detaliu tehnic, această fixare strânsă asigură stabilitatea în timpul mișcării, în special în timpul dansurilor și ceremoniilor ritualice.

Încheierea pantalonilor tradiționali din lână numiți „poturi” – parte a ținutei ceremoniale alevite pentru bărbați – cu ajutorul unui șnur împletit și nasturi de sârmă. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Gochev ia o centură din lână țesută manual – de obicei în tonuri roșiatice, cu fire albe – și o înfășoară peste cămașa lui numită „keener”, care îi menține zona lombară caldă, fixând în același timp partea superioară și cea inferioară a ținutei. Centura reprezintă simbolic maturitatea și masculinitatea.

Înfășurarea unei centuri țesute din lână peste o cămașă ceremonială alevită cu mâneci strânse face parte din portul ceremonial tradițional pentru bărbați. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Apoi își așază pe cap un fes, înfășurat cu un „sarık” colorat – o fâșie lungă și îngustă de material. Înfășurarea se face manual, de obicei în fața unei oglinzi, și necesită mare precizie, deoarece forma și strângerea acestuia reflectă respectul pentru sărbătoare.

Legarea sarık-ului în fața oglinzii este ultimul detaliu în completarea ținutei ceremoniale alevite pentru bărbați. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Gochev și mama sa în ținute ceremoniale alevite pentru ritualul de Hıdrellez, fotografiați în curte înainte de începerea sărbătorii. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Obiecte de credință

Potrivit lui Gochev, în ajunul sărbătorii, femeile tinere pun mici obiecte personale numite nișan într-un vas de cupru, care sunt în mod tradițional pentru logodnicii sau bărbații din familia lor. Acest ritual este considerat cea mai importantă parte a sărbătorii de Hıdrellez. În zori, pe măsură ce fiecare obiect este extras, se cântă un catren despre care se crede că are semnificație simbolică și profetică.

În timpul ritualului de Hıdrellez, o femeie alevită mai în vârstă ridică un obiect nișan cerând proprietarei să-l identifice, în vreme ce tânăra stă jos acoperită cu un văl roșu. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Ceremonia începe cu femei mai în vârstă care recită „Kasida pentru privighetoare”, ceea ce duce la instalarea unei atmosfere spirituale în acea zi.

În Mădrevo și Sevar, sărbătoarea include cântece, dansuri și schimb de obiecte nișan care simbolizează unitate și speranță.

Ritualul începe cu femeile în vârstă cântând un imn religios care evocă imaginea unei privighetori. Foto de  Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Păstrarea vie a tradiției

Femeile alevite în haine tradiționale dansează în cerc în timpul ritualului de Hıdrellez, fiind acompaniate de cântece specifice ocaziei. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Fiind printre ultimii care mențin tradițiile din satul Mădrevo, Kamber Gochev este dornic să spună povești despre sărbători, obiceiuri și muzică, oferind o scurtă privire asupra unei culturi vii care continuă să reziste.

„Există mai multe sărbători importante pentru aleviți”, explică Gochev. „Prima este Kırklar sau Nevruz, sărbătorită în noaptea de 21 spre 22 martie. Aceasta marchează atât nașterea lui Ali, cât și nunta acestuia cu Fatima, fiica Profetului Mahomed. Sărbătoarea are numeroase semnificații culturale și religioase, multe dintre ele avându-și originea în ritualurile din Mesopotamia Antică, care s-au împletit mai târziu cu tradiția islamică.” Ritualurile pentru această ocazie au loc în casa lui „boba” (bătrânul satului) și urmează niște pași stricți și bine stabiliți.

O altă sărbătoare importantă este Köfür, care coincide cu Paștele creștin. „În această zi, se dau foc unor mici grămezi de paie în șapte locuri, iar oamenii sar peste ele, acesta reprezentând un gest simbolic de curățare a păcatelor”, continuă Gochev.

Cea mai celebră sărbătoare este Hıdrellez. Aceasta era odată sărbătorită pe parcursul a două zile, pe 6 și 7 mai, dar acum se ține doar pe 6 mai. „Ea marchează întâlnirea dintre sfinții Hızır și Ilyas”, spune Gochev. „Este de proveniență păgână, fiind o sărbătorire a reînnoirii adusă de primăvară și a renașterii naturii.”

Există, de asemenea, și o zi de doliu. „Aşure Bayramı, cunoscută și ca Matem Bayramı, care omagiază martirajul lui Hussein, fiul lui Ali, la Karbala”, dezvăluie Gochev.

Un sentiment de apartenență și cultură

Cât despre locuri sacre, Gochev arată spre o vale cunoscută ca Düldül izi, „un loc cu formațiuni stâncoase unde se crede că sunt urmele de copită ale calului lui Demir Baba sau ale calului lui Hazreti Ali”, unde oamenii merg să facă ritualuri cu apă pentru sănătate și vindecare. Personal, Gochev crede că urmele aparțin calului lui Hazreti Ali, „din moment ce calul său se numea Düldül, în vreme ce calul lui Demir Baba se numea Alaca”.

Culoarea joacă un rol simbolic în ritualurile comunității. „Roșu înseamnă vitalitate și tinerețe. Albastru este pentru protecție. Galbenul servește drept culoare de accent, iar albul simbolizează o tranziție spre o nouă etapă a vieții.”

Femei alevite fac un dans ritualic în cerc la închiderea ceremoniei de Hıdrellez. Foto de Diana Nikolova, folosită cu permisiune.

Muzica se bucură, de asemenea, de un rol central în viața aleviților. „Prin muzică ne legăm atât spiritual, cât și comunitar unii de alții. Aceasta este prezentă în ritualuri, în viața de zi cu zi și la momente festive.” Printre instrumentele tradiționale se numără „bozuk” (un fel de „saz” sau lăuta cu gât lung); „darabuka” sau „lyub” (o tobă de mână în formă de cupă); „zilli mașa” sau „def” (tamburina). Acordeonul și clarinetul au început să fie folosite mai târziu.

Bineînțeles că acolo unde este muzică este și dans, iar cel mai caracteristic dans se numește „semah”, pe care Gochev îl descrie ca fiind „un dans sacru în picioarele goale care simbolizează legătura dintre oameni și univers”.

Aleviții au o colecție bogată de tradiții, fiecare dintre acestea reflectând felul în care această comunitate din Mădrevo continuă să-și păstreze identitatea prin ritualuri, memorie colectivă și transmitere intergenerațională.