Kendo 101: un ghid pentru începători în lupta cu săbiile japoneze
Un meci de kendo. Foto realizată de utilizatorul de Flickr Vincent Diamante CC: BY-SA 2.0.
Kendo (剣道), cunoscut adesea precum „calea sabiei”, este arta marțială japoneză modernă care a furat inimile a nenumărați oameni din întreaga lume. Acest ghid oferă o scurtă introducere în kendo, istoria sa, echipamentul folosit și regulile și valorile spirituale din spatele practicării lui.
Kendo își are originile în tehnicile de mânuire a sabiei ale samurailor. Spre deosebire de scrimă sau de alte sporturi cu sabia, kendo pune accentul nu doar pe abilitățile fizice, ci și pe forță mentală, politețe și autodisciplină.
Practicanții de kendo sunt numiți kendoka. Aceștia poartă armură de protecție și folosesc o sabie de bambus numită „shinai” (竹刀) în meciuri de antrenament controlate.
O scurtă istorie a kendoului
Originile kendoului datează din Japonia feudală, mai precis din perioada Edo (1603–1868) — o perioadă caracterizată de stabilitate, urbanizare și creștere economică — atunci când războinicii samurai erau învățați diverse tehnici de mânuire a sabiei numite kenjutsu (剣術). În timpul acestei perioade, școlile de luptă cu sabia numite dojouri (道場) au creat un curriculum și au predat elevilor disciplină și maniere stricte, pe lângă abilități fizice.
Kendo la începutul perioadei Meiji (1873). Imagine aflată în domeniul public pe Wikimedia.
După Revoluția Meiji din 1868, Japonia a început să se modernizeze și nu a mai fost permisă folosirea săbiilor reale în dojouri. Pentru a păstra spiritul samurailor și arta mânuirii sabiei, practicanții au creat moduri mai sigure de antrenament, ca folosirea săbiilor de bambus și a armurii de protecție. Aceste lucruri au dat naștere kendoului modern, care a fost standardizat mai mult și instituționalizat la începutul secolului al XX-lea.
În ziua de azi, kendo continuă să respecte moștenirea sa lăsată de samurai, îmbrățișând totodată valorile moderne ale spiritului sportiv și ale educației.
Echipamentul: shinai și bogu
Practicanții de kendo folosesc echipamente special concepute pentru a le asigura siguranța în timpul antrenamentelor și meciurilor.
Shinai. Un shinai este o sabie ușoară făcută din patru fâșii de bambus legate laolaltă. Cuvântul shinai vine de la verbul japonez „shinau” (撓う), care înseamnă pliabil sau ușor de îndoit. În comparație cu săbiile de lemn, textura lor este mai flexibilă și permite lovituri mai sigure. Designul săbiilor shinai se bazează pe „katana” (sabia japoneză), caracterizată de o lamă curbată, cu un singur tăiș. Partea cu o sfoară atașată se numește mine (峰, vârf), iar partea opusă se numește „yaiba” (刃, lamă), tăișul sabiei.
Un set complet de bogu. Imagine de pe Wikimedia. CC: BY-SA 3.0 Unported.
Bogu (防具) – un set de armură de protecție purtate de un kendoka. Acesta se poate vedea în dreapta, și e compus din mai multe părți:
Men (面) – cască cu un grilaj de metal pentru protecția feței, căptușită pe margini la cap și la gât.
Do (胴)- armură pentru protecția trunchiului făcută din bambus sau din materiale sintetice.
Kote (小手) – mânuși foarte căptușite pentru a proteja mâinile și încheieturile.
Tare (垂れ) – un set de protecție a zonei inghinale și a picioarelor pe care este scris numele practicantului.
Regulile din kendo
Meciurile de kendo au loc între doi competitori care încearcă să obțină puncte lovind în anumite zone din armura oponentului, având postura, sincronizarea și spiritul potrivit.
Zonele valide sunt: „men” (cap), „do” (părțile trunchiului), „kote” (încheieturi) și „tsuki” (lovitură în gât).
Punctele sunt acordate doar atunci când lovitura este dată cu postura și acuratețea corectă și dacă aceasta este acompaniată de strigătul energic numit „kiai” (気合), care este o reprezentare vocală a unei stări atunci când întregul corp al practicantului este plin de energie, iar spiritul acestuia rămâne concentrat în acel moment.
Meciurile durează de obicei cinci minute, iar primul care obține două puncte câștigă. Mai jos este un scurt video, unde sunt explicate regulile acestui sport:
The spiritul kendoului: dincolo de lupta fizică
Kendo este adesea descris nu doar ca un sport — ci ca un stil de viață. Conceptele de bază din kendo sunt „reigi” (礼儀, etichetă) și „Shin-Gi-Tai” (心技体, minte, tehnică și armonie corporală). Practicanții de kendo trebuie să învețe să-și controleze emoțiile, să rămână calmi sub presiune și să-și dezvolte modestia și respectul pentru ceilalți.
Idea de „ippon” (一本), obținerea unei singure lovituri perfecte, simbolizează importanța perfecțiunii atât a tehnicilor, cât și a caracterului personal. Kendo cultivă răbdarea, perseverența și dezvoltarea de sine conștientă.
În cazul novicilor acestui sport, primele lecții se axează pe felul în care se ține un shinai, pe jocul de picioare de bază și pe lovituri fundamentale. De obicei, antrenamentul începe cu exersarea tehnicilor de bază numite „kihon” (基本), urmate de exerciții cu mișcări predefinite numite „kata” (型), ajungându-se gradual la antrenamentul cu un partener, care pune accentul pe precizia minții, a corpului și a sabiei în timpul unei lovituri.
Începătorii vor învăța obiceiurile dojoului, ca de exemplu reverența și purtarea echipamentului corespunzător. Eforturile fizice pot fi intense, dar practicanții descoperă adesea că dezvoltarea mintală și camaraderia pot fi la fel de satisfăcătoare.
Rolul kendo în societatea modernă
Deși kendo păstrează valorile tradiționale, se și adaptează vieții moderne. Multe școli din Japonia includ kendo în programele lor de educație fizică. Cluburile de kendo din toată lumea deschid porțile unei comunități primitoare pentru oameni de toate vârstele și din toate mediile sociale.
Sportul promovează sănătatea, consolidarea caracterului și prietenia internațională. Competițiile de la nivel local, național și internațional le permit practicanților să intre în competiție și să se implice în schimburi culturale.
