Ilustrație realizată de Global Voices cu Canva Pro.

De Lorena Andrade, o membră a proiectului jurnalistic Mi Historia

În 2018, viața mea s-a schimbat în moduri în care nu mi-aș fi imaginat vreodată. Am crescut în districtul Meta din Columbia, unde legea este tratată doar ca o recomandare, iar sărăcia este ceva constant. Acolo, copiii și adolescenții, atât fetele, cât și băieții, sunt prăzi ușoare pentru grupările armate, în special pentru facțiunile rebele din Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC).

Pentru mine, fotbalul a reprezentat dintotdeauna o pasiune prin care mă simțeam în siguranță. În fiecare seară, după școală, alergam pe teren cu prietenii și ne antrenam până când se făcea prea întuneric ca să mai vedem ceva. La unul dintre aceste antrenamente l-am cunoscut pe David. Era nou în școală, fiind un băiat de 19 ani care s-a înscris la noi pentru a termina clasa a noua. L-am plăcut chiar de la început; vorbeam mult amândoi și mă aștepta mereu la sfârșitul antrenamentului. Puțin câte puțin, mi-a câștigat încrederea, și în cele din urmă, inima. Am început să ieșim împreună, și timp de șase luni, am crezut că am găsit persoana specială pentru mine.

Dar într-o zi, după antrenament, realitatea m-a lovit ca și când cineva mi-ar fi aruncat o minge în față. Eram singuri, și dintr-o dată comportamentul său s-a schimbat complet. M-a apucat cu duritate și mi-a spus că trebuie să merg cu el. Inima mi s-a oprit pentru o secundă. Am încercat să-mi dau seama ce se întâmplă, dar eram paralizată de frică. I-am spus că nu puteam merge cu el. Apoi, mi-a mărturisit că dacă nu merg cu el să mă alătur gherilelor, îl vor omorî. În acel moment, am realizat că totul fusese o cursă. Tot timpul în care ne-am întâlnit, intenția reală a lui David a fost aceea de a mă recruta pentru gherilă. Acesta a folosit seducția și manipularea ca arme.

În Columbia, grupările armate au folosit mereu seducția ca tehnică de recrutare. Dar forțarea tinerilor să recruteze fete și mai tinere este ceva nou în regiunea Llanos Orientales (Câmpiile de Vest).

Facțiunile rebele din FARC și alte grupări armate vor să se extindă și să umple golul lăsat de recenta demobilizare, profitând de vulnerabilitatea noastră. Ei promit protecție, siguranță și un sentiment de apartenență de care mulți ducem lipsa acasă. Profesorii ne avertizează asupra metodelor acestora, și chiar și eu știam povești despre alți tineri care căzuseră în capcană. Dar nu credeam că mi se va întâmpla mie.

Am fost norocoasă. În acea zi, fratele meu ne-a văzut certându-ne pe stradă și a fugit să mă salveze. Nu știu ce mi s-ar fi întâmplat dacă el nu ar fi fost acolo. Probabil că nu aș fi aici să-mi spun povestea. Încă joc fotbal și acum, dar nu mai este la fel. Ceva s-a rupt în mine în acea zi. Poate este pierderea inocenței, sentimentul că nu mai sunt în siguranță, sau pur și simplu nu mai pot să mă bucur de fericirea pură de a alerga după o minge.

Potrivit Comisiei pentru Descoperirea Adevărului și Studiului caracteristicilor tineretului privat de drepturi (2013-2022) realizat de UNICEF împreună cu Institutul Columbian de Bunăstare Familială, victimele recrutării forțate tind să provină din medii sociale sărace și rurale. Manipularea emoțională este o tehnică de recrutare sistematică și consacrată folosită de grupările armate în rândul tinerilor. Adesea, adolescentele sunt cele mai vulnerabile în fața acestui șantaj emoțional, în special cele care nu au fost tratate bine sau au fost abuzate în familie.

Povestea mea este una din multe altele. Aici, în Llanos Orientales, promisiunea unei vieți mai bune sau doar a unei mese calde poate fi suficientă pentru a tenta tinerii să se alăture grupărilor armate. Unii sunt răpiți, alții sunt șantajați sau li se oferă bani. Metodele variază, dar rezultatul este același: noi ne pierdem copilăria și viitorul.

Acum, continuu să lupt atât pe terenul de fotbal, cât și în viață. Încerc zilnic să recâștig câte ceva din ceea ce am pierdut, și, în același timp, să fiu vocea celor care nu își pot spune poveștile. Pentru că, în tot acest întuneric, trebuie să ne amintim că încă există speranță și că împreună ne putem schimba destinul.