O secțiune de sol din care răsar mai mulți muguri verzi: unul care arată ca o cheie sol, doi în formă de capete de om și trei plante care arată normal, aflate la suprafață. Ilustrație de Minority Africa.

Acest articol a fost scris de Ruth Nganga și publicat inițial de Minority Africa pe 29 aprilie 2025. Această versiune revizuită este publicată mai jos în urma unui acord de partajare a conținutului.

Este o după-amiază însorită în satul Makongo, de la periferia orașului Nakuru, aflat la 159 de km la nord-vest de Nairobi, capitala Kenyei. Locuitorii și animalele caută adăpost de căldura persistentă la umbra copacilor. Solul uscat, crăpat și acoperit de praf purtat de vânt spune povestea unui pământ lipsit de ploaie.

Muzica răsună în aer de la o gospodărie și se aude de la mai mult de o sută de metri distanță. Este casa lui Francis Ngiri, un agroecologist, agricultor și textier în vârstă de 60 de ani. El a înființat Eden Indigenous Seed Farm Choir (Corul Fermei Eden de Semințe Autohtone), un grup dedicat creșterii gradului de conștientizare asupra semințelor autohtone pe cale de dispariție.

Ngiri găzduiește repetiții săptămânale la el acasă. Acolo, acesta stă lângă doi dintre membrii corului său, Lucia Wambui de 81 de ani și Rose Wanjiru de 54 de ani, într-o sală de întâlniri fără acoperiș, cu pereți din stuf, unde grupul repetă. Ngiri spune că idea corului a luat naștere în 2024, după ce a realizat că multe semințe autohtone ori erau pe cale de dispariție, ori dispăruseră deja. Acesta a apelat la muzică pentru a răspândi mesajul, din moment ce crede că aceasta nu este părtinitoare și trece barierele dintre generații. El spune pentru Minority Africa:

Many of our Indigenous seeds have already disappeared. Our people have embraced foreign seeds at the expense of our local variety that is more nutritious.

Multe dintre semințele noastre autohtone au dispărut deja. Oamenii au adoptat semințe străine în detrimentul soiurilor noastre locale care sunt mai nutritive.

Pasiunea sa pentru muzică și dorința de a aborda efectele schimbării climatice l-au împins să se gândească să compună cântece despre amenințările cu care se confruntă semințele autohtone în Kenya și în toată Africa. Corul a pornit cu 20 membri, cu vârste cuprinse între 25 și 81 de ani. În timp, acesta s-a restrâns la 12 persoane din cauza mai multor dificultăți. Dar misiunea lui rămâne neschimbată, fiind aceea de a conserva, a păstra și a proteja aceste soiuri de semințe și valorile lor nutritive mari.

Lucia Wambui Kuria, cea mai în vârstă persoană din cor și una dintre fondatoare, laudă inițiativa. Acesta atribuie starea de sănătate foarte bună a oamenilor de pe vremea când era tânără consumului foarte răspândit de mâncăruri autohtone. „Sunt îngrijorată că semințele autohtone dispar rapid, ca de exemplu fasolea Nyakairu (fasolea neagră)”, spune ea ținând în mână câteva de legume închise la culoare.

Aceasta adaugă că acest soi de fasole este gustos, crește repede și este mai nutritiv decât soiurile de fasole moderne. Lucia este tristă deoarece, în ciuda tuturor acestor calități, acest soi de semințe este tot mai rar întâlnit, din moment ce oamenii evită semințele tradiționale.

Grace Rosa Wanjiru, o altă membră fondatoare, este bucuroasă că a rămas în cor, atunci când alții au plecat. Dedicarea sa i-a oferit oportunități de a cânta la la evenimente publice și de a participa la ateliere de dezvoltare a abilităților în agricultura autohtonă. Ea se simte încurajată de reacția comunității la cântecele corului. Aceasta menționează:

Our efforts in singing for Indigenous seeds are not in vain because many farmers have embraced and learned from them, and I am hopeful that it will appeal to more farmers.

Eforturile noastre de a cânta pentru a promova semințele autohtone nu sunt în van pentru că mulți agricultori le-au adoptat și au aflat mai multe de la ele, și sper că vor atrage și mai mulți agricultori.

Semințele autohtone sunt rezistente la schimbarea climatică, putând face față la secete, insecte dăunătoare și boli grave. Acestea sunt moștenite din generație în generație și sunt esențiale în perioade de incertitudine în agricultură, spre deosebire de soiurile de semințe comerciale.

În ciuda dificultăților financiare, corul a înregistrat șase cântece din 2024 încoace. Costurile de înregistrare într-un studio din orașul Nakuru au fost suportate de Seed Savers Network Kenya (Rețeaua Salvatorilor de Semințe Kenya), o întreprindere socială care sprijină agricultorii mici și conservarea agrobiodiversității. Aceștia au contribuit cu 150.000 de șilingi kenyeni (circa 5,200 de lei) pentru a sprijini munca corului.

Printre cântecele înregistrate într-un amestec de swahili și kikuyu se numără și „Uongozi wa Wamama” (Conducerea femeilor), „Viazi Vitamu” (Cartofi dulci), „Agroecology” (Agroecologie), „Mama Mashinani” (Femeile de la țară), „Mbegu Zilizokuzwa” (Semințe tradiționale cultivate) și „Mbegu Cia Tene” (Semințe autohtone).

Aceste cântece transmit diverse mesaje despre importanța băncilor de semințe, selecția și depozitarea lor, pierderea diversității semințelor, certificarea lor și limitele acesteia, agroecologie și puterea și conducerea femeilor. Aceste subiecte unice au făcut ca membrii corului să fie invitați la evenimente agricole în toată țara, ceea ce a generat venituri pentru sprijinirea lor.

Promovarea făcută de cor nu a fost niciodată atât de importantă din moment ce agricultorii kenyeni se confruntă cu Legea soiurilor de semințe și plante care face ilegal schimbul de semințe autohtone între agricultori, amenințând tradiții vechi de secole. Ca reacție, corul a înființat Banca de Semințe Eden, o inițiativă comunitară de a păstra semințele autohtone.

Acasă la Njiri, banca comunitară de semințe păstrează 144 de soiuri de semințe autohtone adunate de la diverși agricultori din tot satul. Semințele sunt depozitate în sticle etanșe pentru a evita umezeala și dăunătorii. Unele semințe, ca cele de porumb, sunt în mod tradițional afumate și amestecate cu cenușă. Ngiri explică motivul din spatele fiecărei metode de păstrare:

This is how the seeds are preserved, those in bottles are for short-term term between one to two seasons, while the ones that are smoked, dried or preserved with ashes are for long-term, meaning they can be used after some years.

Așa sunt păstrate semințele, cele în sticle sunt depozitate pentru scurt timp, un anotimp sau două, în vreme ce semințele afumate, uscate și păstrate cu cenușă sunt depozitate pe termen lung, ceea ce înseamnă că pot fi folosite după câțiva ani.

Procesul de păstrare al semințelor este unul meticulos. Când se primesc semințele, acestea sunt alese pentru a le separa pe cele sănătoase de celelalte, sunt extrase, iar apoi înregistrate folosind coduri specifice fiecărui soi. După aceea, li se fac teste de umezeală înaintea depozitării. Înainte de plantare, semințele sunt supuse unui test de germinație, iar doar cele care ating o un procent creștere de 80% sunt ținute, depozitate cu cenușă sau cu gel de silice pentru utilizare ulterioară.

La ferma de 4 hectare a lui Ngri, culturile autohtone sunt pline de viață. Ferma este împărțită cu măiestrie în secțiuni, pe fiecare dintre acestea fiind plantat un soi distinct de semințe autohtone. O bucată de pământ este rezervată pentru 15 feluri de cartofi dulci autohtoni, ceea ce le permite agricultorilor să compare caracteristici ca gustul, rata de creștere, culoarea, valoarea nutritivă și calitatea pentru furaje.

Ngiri experimentează și cu încrucișări de soiuri. Unul dintre proiectele sale actuale presupune crearea unui hibrid dintre githigo (porumb galben) și un soi de porumb roșu pentru a dezvolta o tulpină care crește rapid și care este bogată în beta caroten.

Importanța băncilor de semințe în păstrarea soiurilor de semințe autohtone nu poate fi subliniată îndeajuns, în special în Kenya, unde agricultura reprezintă 30% din PIB și asigură 80% dintre locurile de muncă, în special în zonele rurale.

Companiile internaționale nu dețin semințe autohtone. Aceste bogății ecologice prosperă demult în comunitățile agricole locale și sunt transmise din generație în generație. Potrivit cercetărilor, 80% dintre micii agricultori care hrănesc populația Kenyei se bazează pe sisteme și rețele informale de schimb de semințe. Aproximativ 90% dintre semințele plantate în toată țara provin din aceste sisteme.

Njiri și corul său doresc să apere această tradiție adânc înrădăcinată prin muzica lor. Folosindu-se de muzică ca instrument de rezistență, aceștia pun sub semnul întrebării legi care amenință suveranitatea semințelor și se străduiesc să schimbe discursul legat de agricultura autohtonă. Dar ceea ce fac ei nu vine fără provocări. Programele încărcate îi împiedică adesea pe membri să repete regulat, iar finanțarea limitată face dificilă înregistrarea profesională a cântecelor. Promovarea rămâne o provocare.

Cu toate acestea, corul se mândrește cu faptul că inspiră comunitățile în a se întoarce la agricultura autohtonă. Privind spre viitor, Njiri speră să colaboreze și cu alți agricultori din Africa de Est care folosesc semințe autohtone pentru a compune un imn al regiunii. Deși costul ridicat al producției muzicale rămâne o barieră, acesta visează să producă muzică și videoclipuri de înaltă calitate care să prindă la nivel internațional.

El speră, de asemenea, ca muzica lor să contribuie la convingerea guvernului să reanalizeze Legea privind soiurile de semințele și plante, pe care mulți o consideră restrictivă. Acesta menționează:

I hope these songs will help spread the message and influence the next generation to conserve Indigenous seeds before they are lost forever.

Sper ca aceste cântece să ajute la răspândirea mesajului și să convingă următoarea generație să conserve semințele autohtone înainte ca acestea să se piardă pentru totdeauna.