Ilustrație de Global Voices.

De Yuri, o membră a proiectului jurnalistic Mi Historia.

Mergeam pe cele mai tocite și singuratice străzi din Villavicencio, capitala departamentului Meta din centrul Columbiei unde se întâlnesc ecosistemele Munților Anzi, bazinului fluviului Orinoco și cel al Amazonului. Plouase toată dimineața atunci, iar nori deși nu lăsau soarele să strălucească printre ei.

După ce mă întorsesem acasă de la școală, starea mea de bine începuse să dispară cu fiecare cuvânt rostit de bunica mea. Îi spuneam mamă, pentru că m-a crescut de când mă știu. A fost mereu bună la suflet și m-a susținut, dar nu înțelegea că fiecare cuvânt pe care îl spunea mă lovea în inimă ca un pumnal.

„De ce vrei să mergi acolo? Este mama ta, știu, dar tot ce vei învăța acolo sunt obiceiuri proaste”, îmi spuse ea furioasă, în vreme ce eu m-am făcut mică de frică la auzul puterii vocii sale. Plângeam, dar ea nu observase, așa că nu se opri.

„Vrei să mergi acolo să înveți să fumezi, să bei sau să rămâi gravidă și să nu termini școala, ca ea? Dacă te hotărăști să mergi, ai face bine să uiți de mine”, declară ea și ieși, lăsându-mă singură în sufragerie.

Știu că sunt multe fete minore din țară care rămân gravide și lasă școala, dar doar pentru că mama mea a fost una dintre acele fete nu înseamnă că voi trece și eu prin același lucru, îmi spuneam mie însămi. Voiam doar să o vizitez, să stau câteva zile cu ea și cu frații mei mai mici. Locuiau într-un orășel vecin numit San Carlos de Guaroa.

Deși corpul meu cedă patului moale în care dormeam în fiecare noapte, nu puteam să nu mă gândesc la ceea ce spusese bunica mea. Am decis să cercetez problema, care nu se întâmplă doar în Columbia, ci peste tot în lume, și am rămas foarte surprinsă de informațiile pe care le-am găsit.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Panamericană a Sănătății (OPAS) au arătat că până în 28 februarie 2018, America Latină și Insulele Caraibe încă aveau a doua cea mai mare rată de sarcini la adolescente din lume, aceasta fiind estimată la 66,5 nașteri la 1000 de fete cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani.

Poate nu pare mult, dar este un număr îngrijorător. Aproape șapte din 100 de fete rămân însărcinate înainte de a sărbători împlinirea a 20 de ani. Am vrut să demonstrez că bunica se înșela; am vrut să demonstrez că pot împlini 15 ani fără a rămâne însărcinată și că pot termina școala. Atunci, aveam doar 13 ani.

„Nu este un vis; este un obiectiv pe care trebuie să-l ating”, mi-am repetat mie însămi până am adormit.

Dimineața următoare, bunica mă trezi cu micul-dejun pregătit pe masă. „Scoală-te, dragă, micul-dejun e gata”, spuse ea cu o voce care abia se auzea, dar destul de tare ca să mă trezească.

„Mulțumesc, mamă. Vin”, am spus, ridicându-mă încet din pat.

Mă simțeam diferit, ca și cum ceva ce nu pot descrie, ceva magic curgea prin corpul meu.

După micul-dejun, am realizat că viața mea luase o întorsătură de 180 de grade, și că acest lucru va fi unul bun pentru mine. Am înțeles asta când, după ce am plecat de la școală, nu mai eram absorbită de propriile gânduri, ci eram mai degrabă concentrată pe ceea ce trebuia să fac pentru a-mi atinge obiectivul și pentru a mă perfecționa zi de zi.

Într-o după-amiază, am auzit-o pe bunica vorbind la telefon cu unul dintre unchii mei, care locuia într-o comunitate sau mai degrabă o școală cu internat, cum este ea cunoscută, numită Benposta. „Ea vrea să meargă, dar este loc?”, a întrebat bunica cu nerăbdare.

Benposta este o organizație caritabilă care creează comunități pentru copii și tineri prin proiecte și acțiuni care promovează recunoașterea acestora ca actori sociali și deținători de drepturi. În Columbia, Benposta are trei filiale și multe proiecte în diverse regiuni din țară.

Nu știu ce a spus unchiul meu, dar fața bunicii s-a luminat de fericire. Auzisem multe despre acel loc, dar din moment ce nu eram destul de mare, nu am putut merge acolo înainte. Acum că aveam vârsta potrivită, speram să pot merge acolo. Cu toate acestea, Benposta este în Bogota, deci aș fi la o distanță prea mare pentru a-mi vedea familia, dar știam că aș realiza lucruri care merită cele câteva vizite pe care le puteam face.

Stăteam la masa unei brutării când bunica a confirmat ceea ce gândeam eu. Acest lucru m-a umplut de bucurie, deoarece ceea ce îmi dorisem atât de mult se împlinise. Am îmbrățișat-o și am sărutat-o bucuroasă.

Am mers la interviu și m-au acceptat. Am ajuns la Benposta câteva zile mai târziu. Era o după-amiază însorită în martie 2018. Aveam doar 13 ani și voiam să mă acomodez. Mi-am făcut câțiva prieteni și m-am acomodat încetul cu încetul. Consideram deja Benposta a doua mea casă.

În acest loc, timpul zbura. Adoram să citesc și să scriu, iar oamenii de acolo și-au dat repede seama de asta și mi-au spus-o, zicându-mi totodată că sunt organizată și rațională.

Cât am stat la Benposta, am primit educație sexuală și am învățat cum să mă protejez. Am aflat ce drepturi sexuale și reproductive avem cu toții. M-a ajutat mult să știu despre cum trebuie să fiu atentă să nu rămân însărcinată când fac sex.

Timpul trecea, iar eu eram pe punctul de a împlini 15 ani. Simțeam entuziasm în tot corpul, dar nu pentru petrecerea pe care urma să o dau (quinceañera mea). Eram entuziastă pentru că îmi atinsesem primul obiectiv.

Un raport al Departamentului Național de Statistică (DANE în spaniolă) indică faptul că în Columbia, 2 din 1000 de fete cu vârsta între 10 și 14 ani au devenit mame în 2020. Mai mult, 54 din 1000 de adolescente cu vârsta între 15 și 19 ani au rămas însărcinate în acel an. Eu nu.

Sarcinile nedorite apar și ca urmare a violenței sexuale, iar multe fete tac din cauză că le este frică. Din moment ce nu au alte opțiuni, aceste sarcini avansează, lăsând în urmă nu doar trauma violului, ci și un copil. În aceste cazuri, fetele nu au niciun control asupra sarcinilor lor, din moment ce nu și-au dat consimțământul. Din acest motiv, dacă tinerii noștri ar ști mai multe despre sexualitate, ar putea găsi puterea de a vorbi despre ea și de a cere să li se facă dreptate, fiind informați asupra drepturilor pe care le au.

Aceste probleme sunt foarte importante pentru tineri, și trebuie să trecem peste rușinea de a le discuta cu cei de aceeași vârstă cu noi. Mulți cred că discuția despre aceste subiecte îi „încurajează” pe unii să se implice în comportamente riscante, dar nu este așa. Este esențial să avem grijă de sănătatea noastră.

Acum sunt în clasa a 11-a, și mai am câteva luni până absolv liceul, atingându-mi astfel celălalt obiectiv. Am realizat că am făcut acest lucru nu doar pentru familia mea, ci și ca să îmi demonstrez mie însămi că sunt capabilă să ating obiectivele pe care mi le propun. Am terminat acest capitol din viața mea întâlnindu-mă cu mama mea biologică acum câteva luni.