Jachete ale elevilor afgani pe perete, când guvernul afgan a lansat campania „Înapoi la școală” cu sprijinul UNICEF, care a adus 1,7 milioane de băieți și fete înapoi la școală. Foto de Eskinder Debebe, folosită cu permisiune.

De Clarisse Sih și Bibbi Abruzzini

În prezent, educația nu este doar un drept, ci este și un act de sfidare pentru multe femei tinere și fete din Afganistan. De când talibanii au preluat din nou controlul în 2021, accesul a învățare a fost interzis în mod brutal.

Afganistanul s-a trezit la o nouă realitate sâmbătă, 15 august 2021. O femeie care preferă să rămână anonimă își amintește că a ieșit afară și l-a auzit pe vecinul său spunând că talibanii preluaseră controlul capitalei Kabul. Atmosfera era tensionată; frica și nesiguranța erau întipărite pe toate fețele. Oamenii se grăbeau spre casă cu expresiile pline de îngrijorare. Înainte de întoarcerea talibanilor, viitorul părea promițător.

„Am plâns mult pentru că știam că toate speranțele și visele mele erau distruse.” Confruntându-se cu nesiguranța vieții sub conducerea talibanilor, familia ei a luat decizia dificilă de a părăsi orașul Kabul și de a se muta în satul lor din districtul
Dara-e-Pech, în provincia nord-estică Kunar.

Începutul unei noi perioade sumbre

„După ce talibanii au preluat puterea în țară, toate drepturile și activitățile femeilor din Afganistan au fost călcate în picioare și oprite”, explică Hela, o participantă la programul de leadership realizat de Afgani pentru Gândire Progresivă (Afghans for Progressive Thinking – APT).

APT este o organizație nonprofit din Afganistan care abordează activ crizele legate de drepturile omului, concentrându-se în special pe drepturile femeilor. Aceasta promovează totodată accesul fetelor la educație prin inițiative creative și de impact. De la înființarea sa în 2010, activitățile APT au sprijinit peste 60.000 de tineri din 34 de provincii promovând atât leadershipul și educația tinerilor, cât și o cultură a păcii.

„Așa cum întunericul înconjoară o cameră în care toate lămpile sunt sparte, la fel sunt și inimile nenumăratelor fete afgane, adică întunecate de disperare și tânjind după lumina speranței”, spune o participantă anonimă la o inițiativă APT.

Ajmal Ramiyar, director executiv al APT, refuză să lase visele lor să moară.

„Într-o zi nimeni nu va mai fi restricționat din cauza genului său și niciun copil nu se va mai confrunta cu un viitor în care accesul lui la educație este interzis”, spune el
într-un interviu cu Bibbi Abruzzini de la rețeaua internațională a societății civile Forus.

Ajmal știe pe propria piele ce înseamnă să fii strămutat din cauza războiului. Lupta lui de-o viață pentru educație a început când familia sa a fugit din Afganistan în 1996, atunci când talibanii au preluat puterea în țară pentru prima dată. La vremea aceea, surorilor sale le era interzis să meargă la școală.

Acum, în calitate de militant în exil, acesta continuă lupta pentru cei rămași în urmă, și prin intermediul APT, acesta a gestionat diverse inițiative, printre care înființarea unei școli primare pentru copiii strămutați intern și lansarea programului Reprezentanții Tineretului Afgan la ONU.

Afganii reprezintă una dintre cele mai mari populații de refugiați din lume, 2,6 milioane de refugiați afgani fiind înregistrați la nivel internațional și încă 3,5 milioane de strămutați intern, persoane care au plecat de acasă în căutarea siguranței.

După mai bine de patru decenii de conflict, dezastre naturale, sărăcie foarte mare și nesiguranță alimentară, Afganistanul este încă prins într-o criză umanitară. Potrivit UNHCR, reziliența refugiaților, oamenilor strămutați intern și comunităților gazdă „își atinge încet limita”.

Odată cu declinul mare legat de securitate și oportunități, de când talibanii au preluat conducerea în 2021, este de așteptat ca numărul celor forțați să fugă să se mărească.

Sfidarea opresiunii prin educație

Până în prezent au trecut mai mult de 1200 de zile de când fetelor afgane li s-a interzis să meargă la școală după clasa a șasea. Deși băieții au început să meargă din nou în învățământul secundar pe 22 martie 2025, fetele sunt încă excluse, fără a fi anunțate planuri pentru întoarcerea lor. Aproape încă 400.000 de fete au fost private de dreptul lor la educație în 2025, totalul fiind de 2,2 milioane de fete potrivit UNICEF.

Această restricție reflectă guvernarea anterioară a talibanilor (1996-2001), când educația fetelor dincolo de școala primară a fost, de asemenea, interzisă. Din punct de vedere istoric, accesul fetelor la educație a fost un subiect de dispută, cu eșecuri semnificative sub conducerea lui Habibullah Kalakani în 1929, în timpul războiului mujahedinilor (1992-1996) și din nou sub conducerea talibanilor din august 2021 încoace.

Înainte de prima venire la putere a talibanilor în 1996, Afganistanul avea un sistem de educație relativ incluziv, 230.000 de fete fiind în școală și mii de femei fiind angajate ca profesoare și nu numai. Tot acel progres a fost anulat.

Acum, Afganistanul este pe ultimul loc (al 177-lea) în cadrul Indexului Femeilor, Păcii și Securității, ceea ce evidențiază impactul sever al interdicției educaționale în vigoare. Ajmal și echipa sa de la APT refuză să accepte interdicția talibanilor privind educația fetelor. Aceștia lucrează pentru a face auzite „vocile înfundate ale tinerelor” și pentru a face cunoscute „gândurile celor care se confruntă acum cu politici de încălcare a drepturilor în țară”.

We had two choices: walk away and let 20 years of progress disappear, or find new ways to support Afghan youth. We chose the latter.

Aveam două variante: să renunțăm și să lăsăm să dispară 20 de ani de progres, sau să găsim alte moduri de a sprijini tinerii afgani. Am ales-o pe a doua.

APT a dezvoltat programe de învățare inovative pentru a ține vie educația. Acestea se concentrează pe inițiative de învățare online care ocolesc restricțiile legate de școlile fizice. Programele de mentorat online le pun în legătură pe fetele afgane cu experți internaționali și furnizează un spațiu sigur unde tinerele pot scrie, împărtăși povești și milita pentru schimbare și publicarea articolelor scrise de ele. Acest spațiu ajută și la crearea de note de informare care să le facă vocile auzite la nivel internațional.

Even if they cannot enter a classroom, we will find ways to ensure they continue learning.

Chiar dacă ele nu pot intra într-o sală de clasă, noi vom găsi moduri prin care ne vom asigura că acestea continuă să învețe.

Un grup de femei afgane, foste refugiate întoarse recent din Iran, se adună la tabăra pentru repatriați a UNHCR din Sari Pul, Afganistan. Foto de Eric Kanalstein. Folosită cu permisiune.

Puterea alfabetizării, o unealtă a rezistenței

Pentru Ajmal, alfabetizarea reprezintă mai mult decât citit și scris, ci este și o armă împotriva opresiunii: „Alfabetizarea conferă oamenilor abilitățile de a rupe ciclul opresiunii și a milita pentru drepturile lor.”

La trei ani după ce talibanii au preluat din nou controlul Afganistanului, interdicția privind educația fetelor nu doar că le-a privat pe tinere de dreptul lor fundamental de a învăța, ci a declanșat și o criză de sănătate mintală de proporții alarmante.

APT a împărtășit recent poveștile tinerelor afgane legate de impactul negativ asupra sănătății mintale a fetelor și femeilor al politicilor restrictive talibane. Aceste povești vorbesc în special despre luptele lor zilnice cu trauma, anxietatea și gândurile suicidare.

Optzeci și doi la sută dintre afgane au spus că sentimentele lor de anxietate, izolare și depresie s-au înrăutățit anul acesta, o cifră care se va mări pe măsură ce femeile vor avea tot mai multe restricții în viața publică.

Eforturile lui Ajmal au atras atenție internațională, dar greutățile continuă. Acesta solicită sprijin internațional pentru inițiative conduse de afgani precum APT, care au nevoie de resurse pentru a-și susține activitatea. Militarea pentru burse este crucială ca fetele afgane să aibă acces la educație. Amplificarea vocilor acestora prin împărtășirea și publicarea poveștilor lor ajută la menținerea vizibilă a calvarului prin care trec.

În plus, tragerea la răspundere a guvernelor și presarea decidenților politici de a contesta politicile opresive ale talibanilor sunt pași esențiali în lupta pentru dreptate și drepturile omului în Afganistan.

Protecting the rights of Afghan women is not just Afghanistan’s responsibility — it is a global duty.

Protecția drepturilor femeilor afgane nu este doar responsabilitatea Afganistanului — este o datorie a întregii lumi.

„Cred că merităm mai mult decât avem astăzi”, spune Sona, o studentă care face parte din rețeaua APT.

Lupta pentru dreptatea de gen nu poate fi câștigată fără educație. Ajmal spune:

Afghan women don’t need saving. They need access to opportunities. And when they get them, they will show the world just how powerful they are.

Femeile afgane nu au nevoie să fie salvate. Ele au nevoie de acces la oportunități. Iar atunci când le vor obține, vor arăta lumii cât de puternice sunt.

Tamana, o participantă la programul de mentorat APT, adaugă: „Cea mai bună frază care m-a motivat întotdeauna este: «Oricine, orice, dacă îți stă în cale și îți împiedică progresul, înseamnă că ești pe calea cea bună. Și dacă vei continua, vei face progrese semnificative.»”

Acest articol, scris de Clarisse Sih și Bibbi Abruzzini, face parte din campania #MarchWithUs (Mărșăluiește cu noi) — o serie de povești ale activiștilor pentru dreptate de gen din întreaga lume.