Personajul principal din filmul „Shukur Bagshy” cântând la dutar. Captură de ecran din videoul „Şükür bagşy we Gulam bagşy birinji tapgyr” de pe canalul de YouTube TravelerEuropa. Utilizare corectă.

Importanța cinematografiei în înțelegerea culturii și identității unei țări nu poate fi subliniată îndeajuns. Acest lucru este adevărat pentru țări ca Turkmenistan, care este cunoscută ca fiind una dintre cele mai izolate și închise țări din lume, ceea ce face dificil pentru cercetătorii și turiștii obișnuiți să o viziteze și să afle mai mult despre cultura turkmenă.

Într-un context atât de plin de provocări, cinematografia se impune ca fiind unul dintre puținele mijloace de a studia cultura turkmenă și de a descoperi viața de zi cu zi a acestor oameni. Din fericire, există multe filme turkmene pe internet, care au rolul de ghid prin istoria, cultura și identitatea acestei țări.

Acest articol este bazat pe un extras dintr-un interviu cu doamna Oguljamal Yazliyeva, o cercetătoare academică specializată în studii central-asiatice,  având ca subiect principal Turkmenistanul, fiind ea însăși o reprezentantă a acestei țări. În interviu, aceasta vorbește despre felul în care cinematografia turkmenă reflectă rădăcinile istorice adânci ale țării și despre rolul important al acesteia de păstrare a patrimoniului său cultural bogat.

Kechpelek: o poveste de iubire și muzică

„Kechpelek” (Sorta amară) este unul dintre cele mai memorabile și emblematice filme turkmene. Acesta a fost produs de Ovlyakuli Kuliyev în anii 1970. Filmul este o poveste de dragoste emoționantă care se desfășoară pe fundalul tradițiilor muzicale și a vieții de zi cu zi a turkmenilor. Acesta spune povestea unui muzician turkmen numit Berdymurat, jucat de cunoscutul actor Baba Annanov. Kechpelek urmărește povestea de dragoste dintre acesta și o turkmenă pe nume Maral.

Filmul înfățișează viața de zi cu zi din societatea turkmenă, începând cu nunta din primele scene și continuând cu relațiile familiale și sociale. Acțiunea se desfășoară pe fondul vieții de zi cu zi, care include certuri, conflicte, gătit și mese comune, comunicare, jocuri și iubire. Muzica filmului a fost compusă de legendarul compozitor turkmen Nury Halmamedov. Aceasta joacă un rol special în film, ilustrând felul în care arta unește oamenii. „Este o poveste foarte tristă, dar aceasta surprinde frumos rolul muzicii în viața turkmenilor”, reflectă Yazliyeva.

Iată filmul „Kechpelek” pe YouTube.

Coloana sonoră a filmului este o parte integrală din poveste, aducând laolaltă sentimentele personajelor și tradițiile turkmenilor. Melodiile cântate de personajul principal au fost de fapt interpretate de cunoscutul cântăreț Annaberdy Atdanov. Muzica filmului a avut parte de multă popularitate și iubire din partea telespectatorilor. De-a lungul anilor, principala coloană sonoră a început să facă parte din viața de zi cu zi a turkmenilor, când oamenii au început să o folosească la înmormântări, parastase și la alte evenimente triste din ciclul vieții care cer muzică solemnă și emoționantă.

„Muzica din film este incredibil de cunoscută și de însemnată. Este mai mult decât un fundal; ea face parte din poveste”, menționează Yazliyeva.

Iată melodia „Mukam”, una dintre melodiile din film, cântată de Annaberdy Atdanov.

Shukur Bagshy: muzica, o armă a păcii

Unul dintre cele mai emblematice filme din cinematografia turkmenă este „Shukur Bagshy” (Competiția), regizat de turkmenul de origine tătară Bulat Mansurov. Filmul se bazează pe o operă a scriitorului Nurmyrat Saryhanow. Acesta ilustrează puterea muzicii în fața conflictului, spunând povestea unui cântăreț turkmen numit Shukur, care își ia dutarul, instrumentul muzical național, la război în loc de armă. Când fratele său este luat prizonier de un conducător persan, Shukur îi convinge pe membrii tribului său să declare război, dar să-l lase să încerce să-și elibereze fratele prin intermediul unei competiții muzicale organizate la curtea conducătorului persan.

„Când a fost întrebat de ce și-a adus instrumentul, el a spus: «O să lupt cu muzica mea»”, povestește Yazliyeva.

Povestea principală se învârte în jurul competiției muzicale dintre un muzician persan numit Ghulam și Shukur, fiind în joc libertatea fratelui celui din urmă. La final, rezoluția pașnică a muzicianului turkmen prin intermediul muzicii triumfă contra violenței și duce la eliberarea fratelui acestuia care fusese prins de persani.

Fiind un film filozofic despre soartă și rolul omului, pune întrebări precum: „Se justifică moartea a sute de persoane pentru una singură?”, „Poate omul trăi în pace?”, „Când este necesar apelul la arme și când poate un instrument muzical ține loc de armă?”, sau „În ce măsură poate cineva avea încredere în autoritate și în inamic?”

Prin intermediul unei competiții muzicale, muzica, mai exact muzica mugham, ocupând 90% din film, transmite un mesaj puternic împotriva războiului, dar și o declarație a necesității puterii în viața oamenilor. Dialogurile sunt profunde, iar filmul rămâne relevant și acum.

De exemplu, conducătorul persan răspunde astfel când vizirul său îl întreabă timid dacă victoria turkmenului le-ar putea amenința stăpânirea: „Dacă pierde, oamenii vor merge la război fiind inspirați de acesta, iar dacă câștigă, vor merge la război ca să se răzbune”.

„Filmul este foarte simbolic. Acesta vorbește despre caracterul pașnic al turkmenilor — ei nu vor război, ci încearcă să-și rezolve problemele cu iubire, muzică și pace”, explică Yazliyeva.

Deși nu există informații istorice sau de alt tip care să dovedească că turkmenii sunt mai pașnici ca alte popoare și că și-au rezolvat conflictele prin muzică și prin alte mijloace pașnice, Turkmenistanul a ales calea coexistenței pașnice în vremurile moderne.

În 1995, la patru ani după obținerea independenței de Uniunea Sovietică, Turkmenistan a adoptat oficial neutralitatea ca piatră de temelie a politicii sale externe și a jurat să nu ia partea nimănui în niciun conflict armat. Statutul neutru al țării, care este recunoscut de ONU, înseamnă și neaderarea la blocuri militare sau faptul că acesta nu găzduiește baze militare pe teritoriul său.

Iată filmul „Shukur Bagshy” pe YouTube.

Cinematografia turkmenă, o păstrătoare a culturii

În opinia lui Yazliyeva, cinematografia turkmenă este mult mai mult decât divertisment, este o păstrătoare a istoriei, valorilor și identității țării.

If you watch Turkmen films, you can learn a lot about our culture and our history. Turkmen culture is open and hospitable, but it’s important for the world to understand us more deeply. Films are a way for people from different backgrounds to connect and learn from one another.

Dacă vă uitați la filmele turkmene, puteți afla multe despre cultura și istoria noastră. Cultura turkmenă este una deschisă și ospitalieră, dar este important ca lumea să ne înțeleagă mai mult. Filmele reprezintă un mijloc pentru ca oameni cu diferite origini să creeze legături și să învețe unii de la alții.

Cinematografia turkmenă, cu arta sa narativă bogată și profunzimea sa culturală, joacă un rol esențial în reducerea decalajului dintre Turkmenistan și restul lumii.

Yazliyeva subliniază: „Cinematografia ajută la îmbogățirea cunoștințelor despre un popor, despre istoria și despre dezvoltarea sa. Este un mijloc de a crea legături cu alții și de a ne păstra moștenirea pentru generațiile viitoare”.

Pacea, iubirea și expresia artistică sunt prezente pe tot parcursul filmelor. Într-o lume globalizată, în care înțelegerea dincolo de granițele naționale este mai importantă ca niciodată, filmele turkmene stau mărturie puterii trainice a diplomației culturale prin intermediul artei.