Foto de Rowan Glass, realizată la Festivalul Taragalte din M’hamid El Ghizlane, Maroc, între 27 și 29 oct. 2023. Folosită cu permisiune.

La sfârșitul lui octombrie 2023, câteva mii de oameni s-au adunat pe dunele din afara orășelului-oază M’Hamid El Ghizlane, din Sahara marocană. Mulți dintre aceștia erau locuitori de acolo și din alte orășele din regiune. Cu toate acestea, alte câteva sute de oameni din toată lumea s-au adunat în deșert pentru a participa la a 12-a ediție a Festivalului Taragalte, unul dintre cele mai mari festivaluri anuale de blues al deșertului.

Armonizând rebeliunea tuaregilor și blues-ul deșertului

Blues-ul deșertului este un gen muzical care provine de la muzicienii tuaregi din Sahara, care a apărut în anii 1980. Tuaregii sunt un grup etnic berber, care locuiesc în Sahara, de la dunele din Africa de Nord, până la savanele din Africa de Vest și Sahel. Timp de milenii, nomazii tuaregi au hoinărit liberi prin Deșertul Sahara, ca păstori și negustori nomazi, mergând pe aceleași rute migratorii sezoniere îndelung străbătute de strămoșii lor.

După ce declonizarea a dus la inaugurarea unei noi perioade de formare a statelor din Africa de Nord și de Vest, tuaregii s-au trezit separați de granițe naționale pentru prima dată în istoria lor, fiind împărțiți între Niger, Mali, Burkina Faso, Libia, Algeria și Nigeria, având minorități și în alte țări vecine. Mii de tuaregi au devenit dintr-o dată apatrizi și marginalizați pe pământurile lor strămoșești.

În aceste condiții, unele clanuri de tuaregi au apelat la rebeliune pentru a-și exprima nemulțumirile. De la începutul secolului trecut până acum, au fost nu mai puțin de cinci revolte și rebeliuni majore ale tuaregilor în tot Deșertul Sahara. Acum, insurgenții tuaregi continuă să joace un rol important în războiul din Mali și în criza din Libia, ambele aflate în desfășurare.

Tuaregii sunt locuitorii ancestrali ai Deșertului Sahara, acesta fiind unul dintre principalele subiecte ale melodiilor acestora. Foto de Rowan Glass.

În vreme ce unii au luat în mână arme, alții au luat chitare și s-au folosit de muzică pentru a-și canaliza experiența legată de marginalizare și exil din Africa postcolonială. Genul creat de ei — un amestec de sunete tradiționale sahriene și de riffuri puternice de chitară electrică —  este cunoscut în limba tuaregilor ca tishoumaren, adică „șomerul”, o aluzie la viața grea atât a soldaților, cât și a muzicienilor tuaregi. Versurile lor, în mare parte în tamasheq — un dialect al limbii tuaregilor vorbit cel mai mult în Mali — au ca subiecte experiența exilului, a dezrădăcinării și lupta pentru menținerea propriei identități.

Recunoașterea internațională

Timp de mai multe decenii, blues-ul deșertului a fost un gen regional puțin cunoscut în afara Saharei și Sahelului. Doar în ultimii 20 de ani acesta a apărut din deșert și a creat o nișă muzicală în lumea mai largă. Mulțimea de oamenii de la Festivalul Taragalte din 2023 stă mărturie atracției puternice a acestui gen muzical unic și rebel, cu mult dincolo de originile sale sahariene.

În primele decenii ale dezvoltării genului, melodiile despre rebeliunea și dorul de casă ale tuaregilor erau înregistrate și distribuite prin intermediul casetelor și al telefoanelor cu clapetă. Doar mai târziu, atunci când acesta a intrat pe scena internațională, pionierii blues-ului deșertului au avut acces la luxuri precum studiouri de înregistrări și case de discuri.

Blues-ul deșertului a început să ia lumea prin surprindere la începutul anilor 2000, când trupa maliană Tinariwen ( adică „deșerturi” în tamasheq) a început să țină spectacole în fața unui public tot mai mare în Europa și Africa de Nord. O altă personalitate importantă din istoria genului a fost Ali Farka Touré, un muzician malian a cărui muzică i-a influențat pe muzicienii care i-au urmat, chiar dacă el nu era tuareg.

De pe vremea primilor pionieri până acum, au apărut numeroși noi muzicieni din alte țări nord și vest-africane, unde locuiesc tuaregi, printre care Niger, Libia, Algeria și Maroc. Unii dintre cei mai influenți artiști sunt cântăreții nigerieni Mdou Moctar și Bombino, dar și trupa algeriană Imarhan.

Festivalul anual Taragalte din M’hamid El Ghizlane, Maroc, este acum unul dintre cele mai mari festivaluri de blues al deșertului din lume. Pe lângă muzică, festivalul este și un loc pentru evenimente culturale, atrăgând sute de oameni din Maroc, din țările africane vecine și nu numai. Foto de Rowan Glass.

Popularitatea acestor tineri artiști, dar și a altora care continuă să apară, demonstrează atracția durabilă a muzicii și mesajelor blues-ului deșertului, în Sahara și nu numai.

Atracția pentru acest gen în anumite cercuri muzicale din Europa și Africa de Nord poate fi atribuită sunetului său unic, care îmbină rockul vestic cu ritmuri din Sahel. Versurile — rar traduse din tamasheq — au o importanță secundară pentru majoritatea ascultătorilor internaționali, care sunt atrași de percepția unei autenticități muzicale în acest gen de fuziune, care este în același timp și modern și tradițional.

Relevanța sociopolitică

Dar pentru tuaregi, originile acestui gen, care vin din experiența exilului, rebeliunii și a marginalizării, continuă a se dovedi însemnate în contextul tensiunii și revoltelor constante din Sahel. Conflictul continuă să definească viața tuaregilor din țări precum Mali, Niger și Burkina Faso, conflictele dintre secte și insurgențele extremiștilor fiind probleme endemice.

Printre miile de participanți la Festivalul Taragalte, au fost și sute de oamenii din afara Africii, majoritatea din Europa. Festival au Désert din Mali, care era înainte cel mai mare festival de acest gen, atrăgea și el mulți vizitatori internaționali, dar a fost suspendat în 2012, odată cu începerea războiului din Mali, care încă continuă. Foto de Rowan Glass.

Conflictele locale s-au intensificat din cauza retragerii armatei franceze din Sahel, prezenței grupului rusesc de mercenari Wagner în regiune și a loviturilor de stat repetate. Pe lângă acești factori sociopolitici, schimbarea climatică și deșertificarea regiunii Sahel contribuie de asemenea la destabilizare.

Pentru comunitățile de tuaregi prinse în mijlocul acestor conflicte, subiectele și versurile acestui gen muzical rămân la fel de actuale ca întotdeauna.

Cu toate acestea, unii muzicieni de blues al deșertului găsesc un motiv de optimism și aleg să evidențieze că muzica lor nu se rezumă doar la aspectele tragice din istoria tuaregilor. Blues-ul deșertului nu este doar despre experiența privind exilul și nostalgia tuaregilor pentru libertatea pierdută; este și despre iubirea lor pentru deșert, valoarea păstrării culturii și identității lor și speranța pentru pace.

În ciuda viitorului nesigur pentru comunitățile de tuaregi din Sahara și Sahel, muzicienii cântă și despre iubirea lor pentru deșert, valoarea păstrării culturii și identității lor și speranța pentru pace.

Perspectivele de pace și stabilitate în teritoriile tuaregilor din Sahara și Sahel rămân incerte. Pentru moment, problema violenței endemice arată puține semne că s-ar domoli, și în ciuda deceniilor de rebeliuni repetate, tuaregii nu au ajuns mai aproape de obiectivul de a-și dobândi o autonomie de durată în nicio țară africană în care locuiesc.

Cu toate acestea, un lucru rămâne sigur printre așa-numiții „oameni albaștri din Sahara”, și anume că sunetul puternic al rebeliunii tuaregilor va continua să rezoneze prin deșert și mult dincolo de acesta.

Pentru un playlist cu muzica blues a deșertului, aveți linkul de mai jos, și puteți accesa profilul de Spotify al Global Voices pentru mai multe playlisturi eclectice din toată lumea.