Semn stradal cu pasărea kiwi. Foto folosită cu permisiune.

Toate fotografiile și videourile originale au fost realizate de Heather Milton sau de autorul articolului în timpul călătoriilor acestora din 2024.

Excursia noastră de șase săptămâni în Aotearoa/Noua Zeelandă de la sfârșitul verii și începutul toamnei de anul trecut ne-a oferit oportunitatea ideală de a descoperii natura uimitoare a acesteia. Nu am mai „trecut șanțul” (expresie argotică australiană care înseamnă Marea Tasmaniei) pentru o vacanță din 1985.

Tărâmul Norului Lung și Alb a fost creat de vulcani și modelat de ghețari. Înainte ca oamenii să ajungă aici, flora și fauna sa s-au dezvoltat fiind izolate de restul lumii, neexistând amenințări de la mamifere terestre pentru animale.

Locuitorii din Noua Zeelandă se mândresc cu grija lor pentru conservarea florei și faunei unice. „Kiwi”, porecla lor universală, vine de la pasărea emblematică de pe semnul stradal de mai sus. Aceasta este un simbol național.

Promisiunea Tiaki este un angajament pe care ei și-l iau de a avea grijă de oameni și locuri „acum și pentru generațiile viitoare”:

Ne-am bucurat de multe plimbări de o zi pe diferite distanțe, în cadrul cărora am văzut multe specii de păsări locale. Pasărea tui este una dintre cele mai cunoscute, având un tril neobișnuit. Am observat pasărea tui din videoul de mai jos în rezervația Ōtari-Wilton's Bush de pe dealurile de deasupra capitalei Wellington. Pasărea weka din Insula Stewart, rar întâlnită, căuta hrană pe o plajă din Insula Ulva:

În Noua Zeelandă sunt 17 specii de albatros, o pasăre emblematică. Locul de reproducere al albatrosului regal de nord poate fi văzut la Centrul Albatros de lângă orașul Dunedin de pe Insula de Sud. Anvergura aripilor sale este de până la 3 metri și poate zbura anual 190.000 de km deasupra Oceanul Pacific.

View this post on Instagram

A post shared by Royal Albatross Centre (@albatrosscentre)

Mai mult, programele de reproducere în captivitate și reintroducerea speciilor în pericol de dispariție se completează unul pe celălalt. Rezervația de păsări Te Anua se află la adăpostit lângă lac. Aici se reproduc păsările takahe, kaka, whio, pateke și altele pentru a le elibera în sălbăticie. Rezervația este deschisă și gratuită pentru public.

Rezervația de păsări Te Anau. Foto folosită cu permisiune.

A avut loc o importantă inițiativă când noi eram în Wellington. O sută de păsări kiwi crescute în captivitate au fost eliberate în sălbăticie pe dealurile de deasupra orașului Wellington.

Videoul cu fotografii de mai jos prezintă o selecție de păsări pe care le-am văzut în sălbăticie în timpul călătoriilor noastre. Printre ele se numără albatrosul regal de nord, porumbelul kereru, măcăleandrul de pe Insula Stewart, kea, takahe de pe Insula de Nord, pasărea cu coada-evantai din Noua Zeelandă, chira cu frunte albă, pasărea saddleback și rața paradise.

Pe Wikipedia este o listă cu păsări din Noua Zeelandă, cu numele lor științifice și unele nume în limba maori.

În vreme ce păsările sunt cu siguranță valorizate, și alte animale primesc multă atenție, în special cele acvatice. Printre acestea se numără balene, foci, lei de mare, delfini și pinguini.

Focile cu blană s-au confruntat cu dispariția ca urmare a vânării lor în secolele 18 și 19, dar numărul acestora a crescut semnificativ de atunci, fiind protejate de lege în 1978. Colonia de la nord de Christchurch, în localitatea Kaikoura este un refugiu impresionat pentru sute de foci și puii lor. Mersul pe alee este un mod foarte bun de a te apropia de ele:

Colonia de foci de la Kaikoura, la nord de Christchurch. Foto folosită cu permisiune.

Foci pe o piatră la Kaikoura. Foto folosită cu permisiune.

Pe de altă parte, leii de mare sunt clasificați ca fiind vulnerabili la nivel național, având sub 10.000 de exemplare. Am avut noroc să îi vedem pe costa Insulei de Sud în Golful Sandfly, la farul Katiki și pe Insula Ulva:

Crearea de habitate fără dăunători primește o atenție specială în Noua Zeelandă. Rezervațiile joacă un rol important în îngrijirea patrimoniului natural. Zonele îngrădite, ca de exemplu peninsulele, exclud specii introduse. Sanctuarul eco Wharariki de lângă Nelson este un exemplu recent. Capcanele și momelile cu otravă sunt folosite pentru a controla numărul de prădători (șobolani, oposumi și nevăstuici):

Capcană pentru dăunători invazivi. Foto folosită cu permisiune.

Două insule-refugiu ies în evidență. Insula Ulva este un loc foarte special. Ea se află în largul coastei Insulei Stewart, chiar mai jos de Insula de Sud. Ca în cazul multor proiecte de mediu de acest fel, există o mulțime de sfaturi pentru a ghida vizitatorii înainte ca aceștia să ia cursa de 10 minute cu taxiul pe apă. Există și un program pentru momeli și capcane, pentru că șobolanii pot înota pe distanța scurtă de la insula principală. Adesea se folosesc câini de urmă. Există o broșură gratuită care evidențiază aceste riscuri, dar și multitudinea de păsări și plante magnifice, inclusiv copaci falnici precum miro, rimu și totara.

Ulva are o suprafață de mai puțin de 300 de hectare, dar pădurea sa luxuriantă este plină de floră și faună spectaculoasă. Multe dintre păsări par să nu fie speriate de oameni, ceea ce oferă oportunitatea de a le vedea de multe ori de aproape. Plajele mici de pe insulă sunt populare pentru leii de mare temători.

Pe Insula Rangitoto se ajunge după o scurtă călătorie cu feribotul din Auckland, cel mai populat oraș din Noua Zeelandă. Insula are doar 600 de ani și este renumită pentru peisajul vulcanic sălbatic. Fondul Istoric de Conservare face multe eforturi să o mențină departe de dăunători, iar vizitatorii primesc multe sfaturi despre cum să ajute în acest sens. Acest video este un exemplu:

Sunt extrem de multe panouri și semne în toată Noua Zeelandă cu informații despre eforturile locale de conservare. Acest semn din Golful Ngakuta este tipic:

Panou despre păsări din Golful Ngakuta. Foto folosită cu permisiune.

Semnul stradal de la cunoscuta formațiune stâncoasă Pancake Rocks de pe vestul coastei Insulei de Sud arată ce eforturi se fac pentru a proteja reproducerea păsărilor.

Semn despre luminile stradale. Scrie: „Luminile stradale nu vor funcționa între 08.11 și 08.01, în timpul perioadei de zbor a puilor de petrel din Westland. Pietonii trebuie să aibă foarte mare grijă”. Foto folosită cu permisiune.

Cei din Golful Curio, din Catlins, la est de Invergargill, sunt dornici să își protejeze pinguinii cu ochi galbeni:

Panou în formă de pinguin cu informații despre protejarea lor. Foto folosită cu permisiune.

Accentul pus pe conservare nu este o chestiune lipsită de controverse. Prima zi a unui eveniment internațional SailGP din portul Lyttleton de lângă Christchurch a trebuit anulat pe 23 martie 2024 din cauza prezenței câtorva delfini Hector, membrii unei specii vulnerabile la nivel național. Un articol al celor de la Național Geografic NZ a atras mult sprijin pentru această acțiune pe Reddit. Dar unii „iahtmani” au fost nemulțumiți cu decizia luată.

În ultimul rând, dacă vă gândiți să explorați minunile naturale din Noua Zeelandă, ar fi bine să fiți pregătiți. Trecătoarea alpină Tongariro din nordul insulei oferă o drumeție de o zi, care este spectaculoasă și plină de provocări. Are 19,4 km și atrage peste 100.000 de vizitatori anual și până la 3000 într-o singură zi.

Consiliul pentru siguranța pe munte a realizat acest video, prin care oferă sfaturi despre siguranța personală și grija pentru mediu. Merită văzut și numai pentru peisajul incredibil: