Autor: Fedya Kuznetsov. Foto: Găgăuzi din orașul Ceadîr-Lunga, R. Moldova. CC BY-SA 4.0 

NewsMaker, o agenția de presă independentă din R. Moldova, a publicat un articol despre găgăuzii care trăiesc atât în R. Moldova, cât și în Ucraina. Global Voices a tradus articolul, l-a editat și l-a republicat cu permisiunea celor de la NewsMaker.

Cum au ajuns găgăuzii în Ucraina? La începutul secolului al XIX-lea, coloniștii găgăuzi din Balcani s-au stabilit în regiunea Bugeac, în zona de stepă din sud-estul Basarabiei. În 1940, când Basarabia a fost cedată URSS-ului, regiunea Bugeac a fost împărțită, cea mai mare parte fiind inclusă în RSS Ucraineană, în timp ce o parte mai mică în RSS Moldovenească. Atunci, deși găgăuzii s-au trezit în republici diferite, au rămas în aceeași țară și au păstrat legăturile: se căsătoreau, se vizitau unii pe alții la sărbători și erau repartizați la serviciu în satele găgăuze din ambele republici.

După căderea Uniunii Sovietice, R. Moldova și Ucraina au devenit țări vecine independente, iar găgăuzii de pe ambele părți ale graniței au devenit automat cetățeni ai acestor țări.

Regiunea autonomă găgăuză (Găgăuzia) din R. Moldova este în mod tradițional una pro-rusă, unde aproape 95% dintre votanți au spus nu la referendumul european, iar conducătoarea regiunii, Evgenia Guțul, face vizite regulate la Moscova, se fotografiază cu președintele rus și îl felicită de ziua lui.

Istoric vorbind, au existat mai mulți coloniști găgăuzi în R. Moldova [decât în Ucraina], iar potrivit recensământului din 2024, circa 100.000 de găgăuzi (4,2% din populația Republicii Moldova) locuiesc acolo, în jur de 85.000 dintre aceștia aflându-se în regiunea autonomă găgăuză.

Pe de altă parte, găgăuzii din Ucraina reprezintă unul dintre cele mai mici grupuri etnice din țară. În 2001, erau circa 32.000 de găgăuzi în Ucraina, majoritatea (27.000) locuind în așezări restrânse din regiunea Odesa, la graniță cu R. Moldova.

Timp de două zile, reporterii NewsMaker au mers în patru sate găgăuze din Ucraina: Vinogradovka (zona Bolgrad), Kotlovina (zona Reni), Alexandrovka și Dmitrovka (zona Ogorodnen).

În Vinogradovka, NewsMaker a intervievat-o pe directoarea Centrului Cultural Găgăuz, Olga Kulaksyz:

Since the beginning of Russia's full-scale invasion of Ukraine, two natives of Vinogradovka have died.

De la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei, au murit doi oameni originari din Vinogradovka.

Soarta Olgăi a purtat-o dintr-o țară în alta: s-a născut în satul găgăuz Dezghingea din R. Moldova, tatăl fiind găgăuz, iar mama moldoveancă. Când a fost întrebată cum se identifică, acesta a răspuns fără ezitare:

Gagauz. I will always be Gagauz.

The Gagauz of Ukraine have adopted some customs from the local Bulgarians, as there are more Bulgarian settlements in the region. Our regional Gagauz cultural center has been operating for ten years. We preserve household items, customs, and traditions of the Gagauz and maintain ties with museums and scientific-cultural institutions in the Gagauz autonomy of Moldova

Găgăuză. Voi fi mereu găgăuză.

Găgăuzii din Ucraina au adoptat unele obiceiuri de la bulgarii de acolo, dat fiind faptul că sunt multe așezări bulgărești în regiune. Centrul nostru cultural regional funcționează de 10 ani. Păstrăm obiecte de gospodărie, obiceiuri și tradiții ale găgăuzilor și ținem legătura cu muzee și instituții
științifico-culturale din regiunea găgăuză autonomă a Republicii Moldova.

Cu toate acestea, ea menționează că după invazia Rusiei în Ucraina, aceste contacte
s-au diminuat.

There are no longer the close connections between the Gagauz of Moldova and Ukraine that once existed. But how deep this divide is will be shown by time. Yes, I still travel to Gagauzia for work. Maybe not all Vinogradovka residents understand why I do this. But the culture of a people must be preserved. A people only live when its culture lives

Nu mai există legăturile strânse de altădată dintre găgăuzii din Moldova și Ucraina. Dar timpul ne va arăta cât de mare este acestă diviziune. Da, merg în Găgăuzia la serviciu. Poate nu toți cei din Vinogradovka înțeleg de ce fac asta, dar cultura unui popor trebuie păstrată. Un popor trăiește doar atunci când cultura sa trăiește.

Seara, reporterii au ajuns în Kotlovina, un sat găgăuz la malul lacului Ialpug, cel mai mare lac din Ucraina, și au fost întâmpinați de bătrâna satului, Elena Yamandi, și de liderii comunității locale. În 2022, jurnalistul ucrainean Andriy Anastasov a scris pe Facebook despre faptul că femeile din sat croșetează șosete pentru soldații ucrainieni.

Inițiatoarea acestui proiect este Praskovya, directoarea școlii. Ea a spus:

The winter of 2022–2023 was harsh. I suggested to the women that we try knitting wool socks. We ended up knitting 123 pairs. Everyone participated — both young and old, even an 86-year-old grandmother. Not everyone can take up arms and go to war, but right now, in Ukraine, everyone has their own front.

Iarna 2022/2023 a fost grea. Le-am sugerat femeilor să încercăm să croșetăm șosete de lână. Am ajuns să croșetăm 123 de perechi în total. Toată lumea a participat — atât femei tinere, cât și în vârstă, chiar și o bunică de 86 de ani. Nu toată lumea poate să ia armele în mâini și să meargă la război, dar acum, în Ucraina, toți avem propriul front.

Circa douăzeci de oameni din Kotlovina activează în Armata Ucrainei, iar doi dintre aceștia au fost dați dispăruți în misiune.

În a doua zi a excursiei reporterilor NewsMaker la găgăuzii din Ucraina, aceștia au mers în sate mai izolate, și anume Dmitrovka și Alexandrovka, aflate la mică distanță de R. Moldova.

Reporterii l-au intervievat pe bătrânul satului din Dmitrovka, Kirill Grekov. Un steag ucrainean flutură deasupra unei clădiri administrative, la fel ca în cazul tuturor acestor tipuri de clădiri. Acesta spune:

I am seventy-five years old. I have worked all my life as an art teacher at school and continue to do so. Last year, I was asked to head the village because our elder resigned.

Am 75 de ani. Am lucrat toată viața mea ca profesor de arte și continuu să fac acest lucru. Anul trecut, am fost rugat să merg în sat pentru că bătrânul din satul nostru a demisionat.

Bătrânul satului este responsabil cu expedierea avizelor de recrutare către cei înregistrați în sat. „Este un sentiment neplăcut: imaginați-vă că dați un aviz de recrutare cuiva, persoana respectivă merge pe front și i se întâmplă ceva, Doamne Ferește”, spune Grekov.

Liderul din Alexandrovka, Petru Draganov, spune că în sat trăiesc acum în jur de o mie de oameni. La începutul războiului, mulți locuitori din Alexandrovka s-au întors în sat, dar mai târziu au plecat din nou. „Sunt 135 de elevi la școală și în jur de 40 de copii la grădiniță. Sunt puțini oameni în sat, majoritatea femei. Bărbații pleacă pentru a munci”, spune Draganov.

Elena Vasilioglo, directoarea Casei de Cultură din Alexandrovka, îți amintește cum a fost în satul lor când a început războiul. „În acea dimineață, voiam să tund vița de vie înainte de serviciu, iar un vecin îmi spune: «Ce faci? Lasă tot, a început războiul.» Am fost șocată, să fiu sinceră. Și în curând se vor împlini trei ani de la începerea războiului. Nu poate fi mai rău de atât”, spune Vasilioglo plângând.

Așa trăiesc găgăuzii ucrainieni de aproape trei ani. Mulți admit că nu au crezut sau înțeles imediat că Rusia poate invada Ucraina și porni un război pe scară largă.

„Să fiu sinceră, am fost foarte loială Rusiei înainte de 24 februarie”, spune Yekaterina Zyrina, o locuitoare a satului Kotlovina.

But after the war started, my views changed 180 degrees. When Russia annexed Crimea, honestly, I was relatively indifferent to it. But when, just before the war, they annexed the so-called LNR and DNR, that affected me. Their attitude was that Ukraine shouldn't exist. This is my country — why shouldn’t it exist? In my opinion, we were very wrong about Russia. In Moldova, the Gagauz have not been affected by this yet, but here in Ukraine, we have all been affected.

După ce a început războiul, opiniile mele s-au schimbat cu 180 de grade. Când Rusia a anexat Crimeea, sincer, am fost relativ indiferentă. Dar când, chiar înainte de război, când a anexat așa-numitele RPL și RPD, m-a afectat. În opinia lor, Ucraina nu ar trebui să existe. Este țara mea, de ce nu ar trebui să existe? După părerea mea, ne-am înșelat amarnic în privința Rusiei. În R. Moldova, găgăuzii nu sunt afectați de asta încă, dar aici, în Ucraina, toți suntem afectați.

Cu toate acestea, printre găgăuzii ucrainieni există și unii care cred că „nu totul este atât de clar”.

„Cred că limba rusă nu ar trebui interzisă. Și vorbitorii de rusă nu ar trebui persecutați. Prietenii mei din Moldova se tem că ceea ce s-a întâmplat aici li se poate întâmpla și lor. În satul nostru există oameni care consideră Rusia un stat agresor. Nu pot da un răspuns categoric la această întrebare”, a spus unul dintre cei intervievați.

Totuși, toți găgăuzii ucrainieni cu care au vorbit reporterii de la NewsMaker au spus că Ucraina este patria lor, fără urmă de îndoială.

„Vedeți, aceasta este patria noastră, aceasta este țara în care locuim. Acesta este locul în care s-au născut și au crescut copiii mei”, a spus Kulaksyz.

„Noi nu suntem doar găgăuzi aici, suntem găgăuzi ucrainieni”, a subliniat Nina Dayneka, directoarea muzeului din Kotlovina.

Găgăuzii ucrainieni încearcă adesea să evite discuțiile despre război, atunci când vorbesc cu rudele lor din R. Moldova.

„Am rude în Găgăuzia, dar nu vorbim despre război. Vorbim despre viețile noastre, despre copii, doar conversații de zi cu zi și încercăm să nu menționăm războiul, ca să nu ne rănim reciproc”, spune liderul din Dmitrovka.

Nici Olga Kulaksyz nu vorbește despre război cu rudele ei. În opinia ei, nimeni nu vrea război, indiferent de ceea ce spun găgăuzii din Ucraina sau R. Moldova.