Ilustrație de Global Voices. Imaginea cu cuatro este de pe Wikimedia commons.

Cei aproape opt milioane de oameni care au părăsit Venezuela în ultimii ani au luat cu ei un element cheie al culturii muzicale venezuelene, și anume cuatroul, un instrument cu patru corzi care la prima vedere poate fi confundat cu o chitară.

Originile

Istoria instrumentului cuatro venezuelean începe cu migrația și continuă până în ziua de azi. Deși nu există o dată exactă a creării acestuia, studiul „Cuatroul venezuelean: continuitatea și evoluția chitarei renascentiste” („El cuatro venezolano: continuidad y evolución con respecto a la guitarra renacentista”) de Oscar Battaglini Suniaga indică faptul că primele „chităruțe” cu patru corzi au ajuns în orașul venezuelean Cubagua, care este nelocuit acum, în 1529, fiind trimise din Sevilia de negustori italieni.

Instrumentul venezuelean este urmașul chitarei renascentiste cu patru corzi și exista deja la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, primele mențiuni despre el au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când Venezuela era deja o republică.

„Tocador de cuatro” de Camille Pissarro (1852-1854). Foto: Wikimedia commons, domeniu public.

Primele mențiuni directe despre cuatro au venit de la străini, cum ar fi pictorul francezo-danez Camille Pissarro, care între 1852 și 1854 a pictat tabloul „Tocador de cuatro” („Cântăreț la cuatro”), care este acum în colecția Băncii Centrale a Venezuelei. Așa cum istoria timpurie a acestui instrument este strâns legată de istoria lumii, transformarea sa actuală merge mână în mână cu migrația.

Cantautorul și poetul Simón Díaz, una dintre cele mai celebre personalități ale muzicii folclorice venezuelene și câștigătorul Premiilor Grammy Latino-Americane în 2008, a folosit instrumentul cuatro ca sinonim pentru Los Llanos din Venezuela. Los Llanos înseamnă câmpii și reprezintă o regiune din centrul țării unde oamenii se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura și creșterea animalelor.

Această idee a fost perpetuată de personalități ca Jacinto Pérez, „Regele Cuatroului”,  care a devenit popular în anii 1950 pentru că a variat ușor acordarea instrumentului și i-a îmbunătățit utilizarea solo. După Pérez, personalități ca Freddy Reyna și Hernán Gamboa au continuat să dezvolte tehnicile folosite în cântatul la cuatro, păstrând mereu asocierea sa cu cel mai pur folclor din zona de câmpie.

Dar, în ultimii ani, un amestec de migrație și reînnoire a identității a dus încetul cu încetul la o schimbare de percepție.

Ambasadorii

Artiști ca Jorge Glem joacă un rol fundamental în transformarea imaginii publice a acestui instrument. Originar din Cumaná, un orășel din estul Venezuelei, Glem a concertat cu Filarmonica din Los Angeles și cu Orchestra Simfonică din San Francisco, dar și solo. Acesta a făcut parte din proiecte ca Jorge Glem și Sam Reider sau C4Trío.

C4Trío reprezintă o piatră de temelie în istoria internaționalizării instrumentului. Cvartetul, format din Edward Ramírez, Héctor Molina, Rodner Padilla și Glem, a colaborat cu personalități cunoscute din muzica venezueleană, ca de exemplu cu Desorden Público, și a avut turnee în toată SUA și Europa.

Dar mișcarea nu se încheie cu câteva nume. Muzicieni ca Rafael „Pollo” Brito, Ángel Fernández sau José Lunar („Cuatro Sideral”) reinventează acest instrument mereu, fie că sunt în Miami, Caracas sau Europa.

Granițele

Mișcarea actuală legată de cuatroul venezuelean nu se oprește la granițele țării, ci acestea reprezintă doar locul său de proveniență. Un exemplu în acest sens este TuCuatro.com, un site creat în 2010 pentru a promova instrumentul venezuelean. O scurtă privire pe profilurile de LinkedIn ale fondatorilor săi, Adrian Toro and Adriaan Van Nieuwkerk, ne arată cât de multicultural este proiectul.

Toro este stabilit în Canada, iar Van Niewkerk în Țările de Jos. De asemenea, o simplă privire asupra profilurilor unora dintre profesorii care oferă cursuri pe TuCuatro.com ne permite să concluzionăm că acesta depășește câmpiile venezuelene.

Lăutarul, profesorul și interpretul japonez Yasuji D'Gucci se descrie pe pagina sa de Facebook drept un „japonez nebun după cuatroul venezuelean”. Canalul său de YouTube, CuatroTube, are mai mult de 3000 de abonați și 150 de videoclipuri dedicate muzicii folclorice venezuelene.

Internaționalizarea cuatroului nu se limitează la folclor, iar în această privință Abraham Sarache este un pionier. Acesta este stabilit în Amsterdam, iar site-ul său descrie stilul lui muzical drept „rock progresiv modern”, acesta numind cuatroul „un nou instrument pentru rock ”.

Înapoi acasă

Chiar dacă migrația a fost un catalizator pentru o schimbare de paradigmă în ceea ce privește cuatroul venezuelean, scena muzicală continuă să evolueze în țară. În urmă cu câțiva ani, inițiative precum Rock and MAU au făcut legătura între mișcarea rock locală și muzica folclorică prin intermediul a trei albume cu artiști importanți aparținând ambelor genuri.

Cu toate acestea, artiștii locali se confruntă cu multe provocări. În urmă cu 12 ani, era încă posibil să se adune staruri rock venezuelene autohtone la Trasnocho Cultural, un renumit centru cultural aflat în Caracas. Astăzi, situația este diferită.

Ultimul album Rock and MAU a fost lansat acum 8 ani, iar artiștii care au participat la acea ediție sunt acum răspândiți în întreaga lume, în special în Mexic, Statele Unite și Spania.

Locațiile pentru evenimente sunt, de asemenea, insuficiente. Trasnocho Cultural a fost închis de mai multe ori în ultimii ani din cauza unor probleme cu electricitatea și aerul condiționat, în timp ce Aula Magna a Universității Centrale din Venezuela, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO, a rămas închisă timp de trei ani.

Speranță pentru viitor

Chiar dacă criza umanitară din Venezuela persistă fără încetare, cuatro continuă să își lase amprenta asupra culturii naționale și internaționale.

În martie [2023-n.tr.], de exemplu, cvartetul C4Trío a concertat în opt orașe din țară, după o pauză de cinci ani de concerte în Venezuela. Jorge Glem a înregistrat o sesiune NPR Tiny Desk cu Sam Reider care a strâns aproape 100.000 de vizualizări pe Youtube în mai puțin de 7 luni.

Inițiative precum Cayiao mențin vie esența cuatroului și a folclorului venezuelean în țară, aceștia susținând concerte în diferite orașe venezuelene și lăsând o notă de modernitate printr-un instrument care, cu două decenii în urmă, ar fi fost considerat exclusiv unul folcloric.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Cayiao (@cayiao)

Cuatroul venezuelean este mai mult decât o cutie de lemn cu patru corzi. Este expresia unei culturi forțate să migreze, dar fidelă originilor sale.

Pentru a asculta muzică la cuatro, ai la dispoziție playlistul de mai jos. Pentru mai multă muzică eclectică din întreaga lume, vezi profilul de Spotify al Global Voices.