O ilustrare a rabinului Loew și a Golemului de la Muzeul de Ceară Madam Tussauds din Washington DC. Imagine de pe Wikipedia. CC BY-SA 4.0.

Golemul, o personificare seculară a puterii, mărimii și a forței brute, provine din folclorul evreiesc. Potrivit celei mai cunoscute legende, un rabin din Praga a creat această făptură mitică — sau „monstru” — din lut în secolul al 16-lea, folosind incantații pentru a-și proteja comunitatea oprimată de pogromuri. De-a lungul secolelor, Golemul și-a depășit originile, inspirând personaje ca monstrul lui Frankenstein creat de Mary Shelly, devenind un personaj principal în filme mute și modelând lumea supereroilor de benzi desenate de la DC Comics și Marvel Comics.

Cuvântul în ebraică „Golem” (‎גּוֹלֶם ) a apărut inițial în Psalmi, însemnând „masă amorfă”. În ziua de azi, Golemul este o metaforă sugestivă pentru inteligența artificială (IA), reprezentând atât promisiunea unui servitor loial, cât și teama față de o creație de necontrolat. Această adaptabilitate subliniază relevanța îndelungată a legendei despre Golem, pentru că aceasta se modifică pentru a aborda noi anxietăți și aspirații culturale.

De la Hulk la Superman

Legenda evreiască despre Golem este adesea văzută ca un prototip pentru supereroul modern. Protectorul mitic cu o putere imensă, dar fiind predispus la a fi neînțeles sau temut, inspiră mulți eroi emblematici de benzi desenate. Dublul rol al Golemului (protector și outsider) rezonează profund cu poveștile despre supereroi, unde personajele se luptă frecvent cu abilitățile lor extraordinare și cu alienarea socială.

Influența Golemului asupra creatorilor de supereroi este extrem de mare, în special pentru că mulți dintre primii creatori ai unor personaje iubite de toată lumea ca Superman, Batman, Lanterna Verde, Omul de Fier, Thor, Pantera Neagră, Căpitanul America și X-Men au fost imigranți evrei din Europa Centrală și de Est sau descendenți ai acestora. Pentru ei, Golemul — un erou evreu creat din necesitate — simboliza propriile lor eforturi în calitate de outsideri care încercau să îi protejeze pe cei vulnerabili într-o lume adesea ostilă.

Dintre supereroi, probabil că Hulk reprezintă cel mai bine esența Golemului. Legendarul creatorul de benzi desenate Stan Lee, care l-a creat pe Hulk împreună cu Jack Kirby, a remarcat odată: „Dacă stai să te gândești, Incredibilul Hulk este un Golem”. Oscilația lui Hulk între protector și distrugător reflectă aspectul dual al Golemului — o făptură creată spre a ajuta și a proteja, dar putând face ravagii imense când este lipsită de control. În aparițiile sale inițiale, pielea gri a lui Hulk îl leagă și mai mult de Golem, care este făcut din lut și este înzestrat cu putere brută, neîmblânzită.

Robert G. Weiner, un bibliotecar specializat în cultura pop și expert în benzi desenate, a spus pentru Global Voices prin e-mail:

The Hulk connection is solid, as Stan Lee has said the Hulk was a kind of Golem-like character (and Frankenstein’s Monster as well as Jekyll and Hyde). The Hulk vacillates between being a protector and a destroyer. So many Golem stories have both aspects: one serves God by serving the Jews and is holy, but there is also a menace who wreaks havoc. The movie adaptations of the Golem often show the character as monstrous and out of control.

Legătura lui Hulk [cu Golemul] este una solidă, pentru că Stan Lee a spus că Hulk este un personaj asemănător cu acesta (ca monstrul lui Frankenstein sau Jekyll și Hyde). Hulk oscilează între rolul de protector și cel de distrugător. Așa că multe povești cu Golemul au ambele aspecte: unul religios prin ajutarea evreilor,  acesta fiind sfânt, dar există și aspectul unei amenințări care face ravagii. Adaptările cinematografice ale Golemului prezintă adesea personajul ca fiind monstruos și lipsit de control.

Arie Kaplan, în cartea sa premiată „From Krakow to Krypton: Jews and Comic Books” („De la Cracovia la Krypton: evreii și benzile desenate”) analizează legătura dintre Superman și Golem. Superman, creat în 1933 de Jerry Siegel și Joe Shuster, este un alt supererou care se inspiră mult de la Golem. Siegel și Shuster, fiii unor imigranți evrei care au fugit de pogromuri, au insuflat în Superman caracteristici care amintesc de rolul de protector al Golemului. Primele povești cu Superman îl prezintă ca pe un promotor al justiției sociale, luptând împotriva corupției și apărându-i pe cei neputincioși. Kaplan, care a scris pentru DC Comics benzile desenate „Omul zăpezii”, unde Superman este atacat dintr-o dată de un golem de zăpadă explică: „Numele evreiesc al lui Superman, Kal-El (Totul este Dumnezeu), consolidează legătura sa cu tradiția evreiască”. Istoricul Ralph Nurnberger a observat la rândul său că atât Golemul, cât și Superman au fost „creați pentru învinge răul în numele celor slabi și neputincioși”.

Omul de Fier se inspiră subtil de la Golem. Reactorul său cu arc electric, vital pentru supraviețuirea sa, amintește de steaua de pe pieptul Golemului din filmul mut al lui Paul Wegener din 1915. Interesant este faptul că Omul de Fier, la fel ca Hulk, a fost inițial reprezentat cu o culoare gri, ceea ce consolidează influența Golemului asupra designului său.

Golemul a apărut în benzile desenate Marvel în anii 1970, mai ales în seria „Povești ciudate”. Acesta s-a alăturat ocazional supereroilor pentru a se lupta cu naziștii, și în alte circumstanțe, a apărut ca un monstru neînțeles. Aceste reprezentări variate arată flexibilitatea narativă a Golemului, fiind prin rotație erou și antagonist, acesta fiind semnul distinctiv al moștenirii sale îndelungate în arta narativă. Weiner explică într-un interviu pentru Global Voices:

It is more of narrative flexibility of folklore. When you are dealing with characters from folklore, they are often mutable and can change in the service of whatever story are telling. The Golem has so many variations. The Golem is both a hero and a villain/monster depending on which tale one is using as source material (or just new versions of the character).

Este vorba mai mult despre flexibilitatea narativă a folclorului. Când vorbim despre personaje din folclor, acestea sunt adesea transferabile și se pot adapta pentru a servi poveștii spuse. Golemul are foarte multe variațiuni. Acesta este atât un erou, cât și un răufăcător/monstru în funcție povestea folosită ca sursă (sau pot exista și noi versiuni ale personajului).

Golem: de la roboți la IA

Influența Golemului se extinde dincolo de folclor și benzi desenate spre domeniul tehnologiei și al inteligenței artificiale. Fiind o creație adusă la viață de ingeniozitatea umană, Golemul este un precursor al conceptului modern de roboți și IA. Termenul „robot”, inventat la începutul secolului 20 de dramaturgul ceh Karel Čapek în piesa sa numită „R.U.R. (Roboții Universali de la Rossum), a fost probabil influențată de legenda despre Golem. În această piesă, roboții sunt ființe artificiale care inițial ajută omenirea, dar mai târziu nu mai pot fi controlați, aproape la fel ca Golemul.

Pionierii în IA și analiștii culturali au făcut paralele între Golem și sistemele de IA contemporane. Geoffrey Hinton, numit adesea „nașul IA-ului”, a dat un avertisment privind complexitățile și misterele rețelelor neuronale, declarând astfel: „Nu înțelegem exact cum fac ele acele lucruri”. Această declarație amintește de misterul legat de creația și comportamentul Golemului.

Roland Hendel, profesor emerit de studii biblice ebraice și studii evreiești la Berekley, Universitatea din California, face o comparație de efect într-un e-mail pentru Global Voices:

The Golem can’t speak because it’s an imperfect creation, made by humans. The contrast is to Adam (similarly made of the ground), whom God creates with the power of speech. The analogy with AI might be something similar — the lack of a soul or self-consciousness.

Golemul nu poate vorbi pentru că este o creație imperfectă, făcută de oameni. Acesta este în contrast cu Adam (făcut și el din țărână), pe care Dumnezeu îl creează cu capacitatea de a vorbi. În mod similar, analogia cu inteligența artificială ar putea indica absența unui suflet sau a unei conștiințe de sine.

Istoricul Yuval Harari evidențiază puterea tot mai mare a sistemelor de IA, menționând capacitatea lor remarcabilă de a manipula și genera limbaj. Acest lucru contrastează puternic cu tăcerea Golemului, un simbol al imperfecțiunii sale în calitate de creație umană. Observațiile lui Harari ne aduc aminte că, în prezent, realitatea depășește adesea ficțiunea, sistemele de IA continuând să redefinească limitele inovației și ale controlului uman.