În interiorul închisorii Saydnaya: povești de supraviețuire și groază în cea mai cunoscută închisoare din Siria
Femeie căutând prin celule în închisoarea Saydnaya. Acesta a fost deschisă pentru public. Foto: Telegram via Wikimedia Commons. Domeniu public.
Închisoarea Saydnaya, o unitate de detenție cunoscută, aflată la ieșirea din Damasc, Siria, a devenit un simbol al abuzurilor drepturilor omului și ororilor războiului civil actual din Siria. Vreme de mulți ani, a fost un loc unde mii de sirieni, de la dizidenți politici la oameni obișnuiți, au suferit o tortură inimaginabilă, un tratament inuman și au murit. Prizonierii care au supraviețuit spun adesea povești despre reziliență și supraviețuire, fiecare dintre ele fiind dureroasă într-un mod unic, dar toate
captivându-ne în aceeași măsură. Iată patru povești care au scos la lumină realitățile terifiante al vieții dintre zidurile închisorii.
Lunetistul orb
Una dintre cele mai ciudate povești care a ieșit la iveală din închisoarea Saydnaya este cea a lunetistului orb: un civil aruncat în sistemul penitenciar din cauza legăturilor subtile cu un grup care era împotriva regimului.
Într-un interviu pentru ziarul Al-Marsad, un fost prizonier sirian a spus povestea unui bărbat orb deținut la închisoarea Saydnaya, fiind acuzat că era „un lunetist al opoziției”.
„Eram în celulă, când deodată au deschis ușa și au adus un bărbat orb”, își amintește fostul prizonier la interviu. „Am vorbit cu el și l-am întrebat dacă a fost dus la judecător. Acesta ne-a spus: «Când am mers în fața judecătorului, m-a întrebat când mi-am pierdut vederea. I-am spus că m-am născut orb.» Judecătorul i-a răspuns: «Scrie că ești acuzat că ești lunetist. Nu pot face nimic pentru tine. Mergi cu Dumnezeu.»”
Lunetistul orb, originar din Alep, a îndurat foarte multă suferință cât a stat la Saydnaya. Potrivit fostului deținut, mulți prizonieri din Alep care au fost închiși între 2016 și 2017 s-au confruntat cu greutăți extrem de mari, majoritatea murind în cunoscuta închisoare.
Mai jos este videoul cu interviul, postat pe X de utilizatorul @hamza7674522671.
— حمزة (@hamza7674522671) December 14, 2024
Camerele cu sare
Una dintre cele mai grotești practici de la Saydnaya era folosirea „camerelor cu sare” — săli pentru depozitarea cadavrelor, pe care regimul a început să le folosească în anii de conflict de după 2011, când au început să crească numărul de decese din închisoare. Unele dintre mărturiile foștilor deținuți au fost publicate de Agenția France Presse în 2022. Asociația Deținuților și Dispăruților din Închisoarea Saydnaya spune că administrația închisorii a recurs la camerele cu sare pentru că nu erau suficiente frigidere pentru a depozita trupurile deținuților care mureau acolo aproape zilnic din cauza torturii.
Iată un video al celor de la TRT World despre camerele cu sare din închisoarea Saydnaya.
Unii prizonierii nu erau executați, ci doar lăsați în acele camere, fiind nevoiți să fie martori tăcuți la rămășițele colegilor lor care se deteriorau. Practica aceasta nu avea doar scopul de a conserva corpurile, dar și de a zdrobi sufletele celor vii, pentru ca torționarii să fie siguri că aceștia au înțeles soarta care îi așteaptă.
Din mai multe cercetări și interviuri, cei de la AFP au aflat că au existat cel puțin două astfel de camere în Saydnaya.
Unui bărbat acestă experiență i-a reamintit constant de cruzimea regimului. Acesta a povestit cum el și alți prizonieri se uitau la cadavre, știind că în orice moment ar putea fi următorii prizonieri conservați în sare. Era o formă oribilă de război psihologic: camerele cu sare nu erau doar un mod de a conserva cadavrele; erau o manifestare a ignorării totale de către regim a vieții umane.
Mazen al-Hamada, activistul uitat
Povestea lui Mazen al-Hamada este una despre sacrificiu și activism în fața opresiunii violente. Un fost student și un critic fățiș al regimului, Mazen a devenit unul dintre numeroșii sirieni deținuți din cauza suspiciunii că ar fi dizident. Povestea sa este una care exemplifică multiplele moduri în care guvernul sirian a vrut să zorobească orice formă de opoziție.
Activistul de 46 de ani din Deir ez-Zor a fost închis și torturat timp de mai bine de un an și jumătate pentru că a participat la proteste antiguvernamentale. După ce a fost exilat din Siria, a devenit solicitant de azil în Țările de Jos, unde a făcut mărturii publice despre abuzul suferit. În 2020, Hamada a devenit victima disparițiilor forțate, atunci când a fost arestat de serviciile de informații siriene la aeroport, în momentul în care s-a întors în Siria.
Iată un video al celor de la TRT World despre povestea lui Mazen al-Hamada, care face parte din seria de videouri intitulată „Orori din închisorile siriene”.
Dar în ciuda torturii, a bătăilor și a fricii de execuție, spiritul lui Mazen a rămas nefrânt. Reziliența sa a devenit un simbol al voinței colective a poporului sirian de a rezista opresiunii. Acesta a scris bilețele secrete de încurajare, date mai departe de alți deținuți, amintindu-le acestora că lupta lor era dreaptă și că trebuie să mai supraviețuiască unei alte zile.
Corpul său a fost găsit în închisoarea Saydnaya pe 8 decembrie 2024, în timpul căderii regimului Assad. La înmormântarea sa din 12 decembrie au participat mii de sirieni; el a fost de atunci numit un martir și un simbol al opoziției siriene.
„Mi-am pierdut rinichiul”
Una dintre cele mai bizare povești de la Saydnaya este aceea a unui ofițer creștin care a fost arestat, fiind acuzat că era dizident. Povestea sa a fost făcută publică de agenția libaneză de știri Aljadeed TV.
În interviu, George Elias Nader, un ofițer în rezervă, spune că a fost închis după ce a refuzat să execute ordinele de a trage în demonstrați pașnici din Hama, printre care erau și copii. Acesta explică cum nu a fost în stare să rănească civili inocenți, în special copii, ceea ce a dus la acuzații de trădare și de simpatii antiguvernamentale. Arestat și dus la o bază militară, George a îndurat un an de tortură și neglijență continuă, atât fizică, cât și psihică. Acesta povestește că a fost bătut, i s-au scos dinții și că a trăit
într-un mediu în care prizonierii erau tratați ca instrumente de care te poți descotorosi. În ciuda suferinței sale, nu i s-a dat nicio explicație pentru încarcerarea sa sau pentru tratamentul brutal de care a avut parte.
În timpul perioadei din închisoare, George a fost supus unor proceduri medicale înșelătoare. Un doctor a pretins că acesta avea nevoie de un control medical, iar după ce a fost dus într-o clădire, i s-a injectat o substanță necunoscută. Când a redevenit conștient, a realizat că fusese operat și că unul dintre rinichii săi fusese scos fără acordul lui. După operație a avut dureri imense, care au agravat și mai mult impactul fizic și emoțional al încarcerării sale. Acesta menționează că, în ochii regimului, prizonierii ca el—indiferent de credință sau identitate— nu erau văzuți ca oameni, fiind doar victime ale unui sistem violent.
Iată un interviul cu George Elias Nader al celor de la Al Jadeed News.
Saydnaya este un loc de o suferință inimaginabilă, unde nenumărați oameni au îndurat tortură, au fost umiliți și au murit. Cu toate acestea, poveștile despre supraviețuire și reziliență sunt la fel de puternice ca ororile petrecute între zidurile închisorii. Fiecare dintre acești oameni, la care se adaugă alții cu povești nespuse, reprezintă voința de nestăvilit a celor care au refuzat să fie reduși la tăcere de regim. Poveștile lor sunt poveștile luptei sirienilor pentru libertate și dreptate.
