Fără Hafez Assad în Siria. Imagine de Rami Alhames, realizată cu ajutorul Canva Pro.

Locuitorii orașului Deir Atiyah, aflat la 88 de kilometri nord de capitala Damasc, au răsturnat statuia fostului președinte Hafez al-Assad, aflată pe unul dintre dealurile orașului. Este cea mai mare statuie dintre numeroasele statui ale acestuia ridicate în Siria de regimul Assad vreme de cinci decenii.

În dimineața zilei de 8 decembrie 2024, odată cu prăbușirea regimului Assad și fuga președintelui destituit din funcție Bashar al-Assad în Rusia, s-au răspândit videouri pe rețelele sociale în care apăreau locuitori ai orașului aflat în Munții Qualamoun îndreptându-se spre „dealul cu statuia”, cum este acesta cunoscut, pentru a o răsturna folosind utilaje grele.

De ce Deir Atiya?

La baza ascensiunii la putere a lui Hafez al-Assad s-a aflat Mohamed Deeb Daboul (cunoscut ca Abu Saleem), un confident apropiat și secretar de cabinet al răposatului președinte sirian începând de la sfârșitul anilor 1960.

Daboul s-a născut în orașul Deir Atiyah în 1935. Acesta a devenit directorul de cabinet al lui al-Assad, atunci când cel din urmă a preluat poziția de prim-ministru și ministru al apărării, după succesul loviturii sale de stat împotriva președintelui Noureddine al-Atassi din noiembrie 1970.

Influența lui Daboul în interiorul Partidului  Ba’ath și al guvernului sirian nu poate fi subestimată. Fiind unul dintre primii și cei mai de încredere susținători ai lui Assad, acesta a avut un rol crucial în consolidarea autorității președintelui într-o perioadă marcată de o volatilitate politică foarte mare.

În spatele ușilor închise, Daboul a orchestrat decizii cheie care au protejat regimul împotriva amenințărilor interne și externe. Când Bashar al-Assad i-a urmat tatălui său, Daboul a continuat să fie o figură foarte importantă în administrație. Cu experiența sa vastă, acesta l-a ghidat pe tânărul Assad prin problemele complexe legate de guvernare și relații internaționale.

Moartea lui Abu Saleem Daboul din 2021 a marcat sfârșitul unei epoci pentru elita politică din Siria. Pentru unii, el a fost un patriot care a asigurat stabilitatea într-o regiune violentă; pentru alții, acesta a simbolizat autoritarismul care a suprimat dizidenții și a împiedicat progresul. Trebuie să menționăm că fiul său, Salim Daboul, este unul dintre oamenii de afaceri incluși în sancțiunile Legii Cezar.

Simboluri ale regimului căzând

Începând din 8 decembrie 2024, au fost postate multe videouri pe rețelele sociale în care se arată distrugerea mai multor simboluri ale fostului regim, nu doar cea mai mare statuie din Siria. În primele două săptămâni, mormântul lui Hafez al-Assad a fost ars în Qurdaha, orașul său natal, în vreme ce mai multe dintre statuile sale au fost date jos în următoarele locuri: în Tartus, un oraș de coastă cu o populație de confesiune majoritar alawită; în Jaramana, o suburbie din Damasc; într-o piață locală din Hama și de către studenții Universității din Damasc în capitală, care au răsturnat statuia răposatului președinte sirian, după ce au stat pe ea și au târât-o pe străzi.

Armele dictaturii

Statuie a lui Hafez Assad în Alep, Krokodyl, CC BY 3.0, Wikimedia Commons

Dictatorii și regimurile autoritare ridică adesea numeroase statui și monumente ca instrumente de propagandă pentru
a-și propaga puterea, a-și institui legitimitatea și a-și consolida dominanța asupra societății.

Potrivit lui Serghei Guriev și lui Daniel Treisman, dictatorii moderni supraviețuiesc prin cooptare, cenzură, propagandă și represiune. Așadar, aceste statui servesc spre a reaminti constant de autoritatea liderului, intrând în viața de zi cu zi a cetățenilor și stimulând un cult al personalității.