Ćevapi Banja Luka sunt făcuți din vită și oaie și sunt puși într-o lipie numită somun. Se mănâncă cu ceapă sau ardei iute și iaurt sau lapte acru. Foto din arhiva personală a Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Acest articol scris de Anja Zulić a fost publicat inițial pe Balkan Diskurs, un proiect al Centrului de Cercetare Postconflict (PCRC). O versiune editată a fost publicată aici, în urma unui acord de partajare a conținutului.

Mâncarea este o nevoie umană fundamentală. Cu toate acestea, din punct de vedere sociologic și antropologic, reprezintă mult mai mult, fiind legată de anumite regiuni, obișnuințe, stiluri de viață, tradiții și chiar religii.

În lumea de azi, mâncarea este, de asemenea, un indicator al societății în care trăim. În sistemul capitalist mondial, diferențele dintre bogați și săraci sunt vizibile atât în accesul comunităților la mâncare, precum și în relațiile lor cu aceasta.

În Bosnia și Herțegovina, se folosește des zicala „E păcat să arunci pâine”. Mergând pe străzile din multe orașe bosniace, poți observa pungi cu pâine atârnate de tomberoane, o tradiție mică dar plină de semnificații, care îi leagă pe cei care au mai mult de cei care au mai puțin. Pentru unii, acea felie de pâine poate fi singura masă din ziua respectivă. Tradiția de nu a irosi niciodată pâine este doar una dintre tradițiile legate de mâncare transmise din generație în generație în societatea noastră. Unele dintre acestea sunt urmate de toate cele trei etnii din Bosnia și Herțegovina, unind astfel oamenii prin ingredientele și condimentele folosite, dar și prin felurile de mâncare preparate. Dar acestea pot, de asemenea, să iște tensiuni minore, precum dezbateri privind cine face cei mai buni ćevapi (mici bosniaci) în Bosnia sau dacă burekul (un produs de patiserie cu umplutură) poate fi umplut cu altceva în afară de carne, și dacă da, câte tipuri de burek există.

Pentru Admira Hajdarpašić, proprietara restaurantului Slap din orașul Banja Luka, mâncarea are puterea de a aduce oamenii împreună. În jurul mesei, preparatele nu sunt doar savurate, ci încurajează schimbul de povești, tradiții și emoții. Slap a fost fondat în 2006 și continuă să funcționeze la capacitate maximă și acum. Aflat pe malul drept al râului Vrbas, face ca vizitatorii să revină cu bucătăria sa artizanală delicioasă și cu atmosfera vintage frumoasă, localul fiind plin de lucruri vechi. Restaurantul este, de asemenea, popular pentru terasa sa mare, unde nu doar că poți să-ți răsfeți papilele gustative, dar și alte simțuri, cu priveliștea și sunetele cascadei râului Vrbas.

Festinurile de sărbătoare din Bosnia și Herțegovina celebrează diversitatea, tradiția și bucuria de a fi împreună. Foto din arhiva privată a Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Pe lângă multe preparate tradiționale precum Begova Čorba (ciorbă de pui tradițională bosniacă), vițel preparat sub un clopot (capac mare în formă de cupolă -n.tr.) și sarmale, Slap este cunoscut pentru ćevapi Banja Luka.

Ćevapi ca simbol al unității

Hajdarpašić descrie preparatul și importanța sa astfel:

Ćevap, kao vodeće bosanskohercegovačko jelo, simbol je zajedništva i gostoprimstva, okupljajući ljude različitih kultura i generacija. Banjalučki ćevapi prepoznatljivi su po specifičnom obliku, jer se formiraju u spojene četvorke, te po jednostavnoj recepturi s naglaskom na prirodan okus mesa. Pečeni na roštilju, uz dodatak duše u pripremi, postaju pravi gurmanski užitak.

Ćevapi, fiind preparatul național din Bosnia și Herțegovina, reprezintă un simbol al unității și ospitalității, aducând laolaltă oameni din culturi și generații diferite. Ćevapi Banja Luka pot fi recunoscuți prin forma unică, fiind făcuți din seturi de câte patru mici legați între ei, dar și prin rețeta lor simplă care scoate în evidență gustul natural al cărnii. Făcuți la grătar cu grijă și puțin suflet, aceștia devin o adevărată delicatesă gastronomică.

În familia Hajdarpašić, rețetele sunt transmise din generație în generație. „Acest lucru este foarte important pentru păstrarea tradiției și pentru a nu lăsa bogăția de arome să fie dată uitării. Rețetele nu sunt doar un mod de a prepara mâncarea; acestea reflectă cultura, identitatea și istoria unui popor”, spune Hajdarpašić.

Sanda Mešinović, o masterandă la demografie, subliniază și ea faptul că mâncarea poate stimula un sentiment de legătură și apartenență. Aceasta spune că mâncarea ne modelează viețile încă de la început. „Din momentul în care ajungem în brațele mamei noastre, alăptarea nu este doar despre supraviețuire și hrănire, ci și despre contactul uman și sentimentul de a fi împreună. Ea contribuie la sentimentul nostru de apartenență. Din acel moment, mâncarea este în ADN-ul nostru și servește drept oportunitate de reluare a legăturii unii cu alții, schimb, îngrijire și apartenență”, a spus Mešinović.

Preparatele tradiționale reflectă culturi specifice și pot contribui la crearea unui simț al comunității și unității, chiar și atunci când acestea sunt în curs de pregătire. Dar rolul lor nu se limitează doar la a ne lega de propria cultură, după cum subliniază Mešinović:

To je i prilika za upoznavanje drugačijeg, drugog, raznolikosti kojima ovaj kolektivni svijet planete Zemlje obiluje. Pripremanje hrane može biti djelo podmirenja osnovne biološke potrebe, ali istovremeno ritual pun svjesnosti, namjere, prisustva i nečeg višeg, prenos Duha, ljubavi i nježnosti prema drugom ljudskom biću (ali i sopstvenom) kojem je hrana namijenjena.

Este și o oportunitate de a-i cunoaște pe cei diferiți, pe ceilalți și de a cunoaște diversitatea de care este atât de plină planeta aceasta. Prepararea mâncării satisface o nevoie biologică de bază, dar în același timp, este un ritual plin de pricepere, intenție, prezență și ceva mai mult — transmiterea Duhului Sfânt, iubirii și tandreții față de ceilalți și față de sine.

În societatea diversă din Bosnia și Herțegovina, similitudinile și diferențele cu privire la obișnuințele culinare sunt adesea legate de religie. Practici ca postul, dar și preparate de sărbătoare specifice ar trebui văzute ca oportunități de învățare, nu de separare.

Potrivit lui Mešinović:

Ništa što je bazirano na podjelama (i svojevrsnom insistiranju), u dugom periodu svijesti ne može da raste, razvija se, obnavlja i istraje. Samo raznolikost, dovoljno fleksibilna da opstane u poznavanju i poštovanju ličnog porijekla, može doprinijeti razvoju zdravog i svjesnog pojedinca i društva. Ako ogradimo sebe u samo onom što je nasljeđe i tradicija, bez uvremenjavanja, otvorenosti i svjesnosti o drugačijim kontekstima i društvenim prilikama naših života u odnosu na naše prethodnike, kao i raznolikosti svijeta, ono najSvetije u nama polako umire.

Nimic din ceea ce este bazat pe diviziune și încăpățânare nu poate crește, nu se poate dezvolta, reînnoi și nu poate dura pe termen lung. Doar diversitatea, care este destul de flexibilă pentru a cuprinde și respecta originile persoanelor, poate ajuta la dezvoltarea unor indivizi și a unei societăți sănătoase și cinstite. Dacă ne concentrăm doar pe moștenire și tradiție, fără a ne adapta sau a fi deschiși la diverse contexte și factori sociali și la diversitate în ansamblu, ceea ce este cel mai sacru în noi va dispărea încet.

Cafeaua bosniacă este mai mult decât o băutură, este un ritual de relaționare și de ospitalitate. Foto din arhiva privată a Balkan Diskurs, folosită cu permisiune.

Bogăția festinurilor de sărbătoare

Frumusețea acestei țări stă în multiculturalismul său. Deși există o scădere a căsătoriilor mixte din anii '90 încoace, astfel de uniuni există și azi, oferind oportunități de preparare a unor festinuri de sărbătoare mixte, fie că vorbim de Eid, Crăciun sau de prânzurile tradiționale de duminică luate în familie.

Dragana Ilibašić menționează că astfel de sărbători fac parte din viața sa de când era mică.

Još kao mala uživala sam sa jednom bakom u bojanju jaja za Uskrs, dok bi za Bajram sa majkom radila na pripremi baklave. Pamtim i pripreme za obilježavanje slave od dede, dane kada je baka pravila po nekoliko vrsta različitih suhih kolača: od oblatnih do šapica, ali i ručkove za Bajram koji su uvijek bili sastavljeni od nekoliko tradicionalnih jela. Majka je uvijek razvijale kore za burek i mene godinama učila tome. Iako danas ja kupujem gotove kore, nikada ne bih mijenjala te čari kada smo svi zajedno za stolom i za Božić i za Bajram, i dijelimo kako zahvalnost na bogatoj trpezi, tako i zahvalnost na toj ljepoti naše obiteljske šarolikosti.

Încă din copilărie, îmi plăcea să vopsesc ouă de Paște cu bunica mea, în timp ce pentru Eid, lucram cu mama la pregătirea baclavalelor [aluat subțire umplut cu nuci pisate]. Îmi amintesc pregătirile pentru sărbătoarea Slava [venerarea anuală a unui sfânt de către o familie] împreună cu bunicul meu, zilele în care bunica mea făcea mai multe tipuri de produse de patiserie uscate: de la vafe la fursecuri, precum și mesele de sărbătoare pentru Eid, care cuprindeau întotdeauna mai multe preparate tradiționale. Mama mea întindea întotdeauna aluatul pentru burek și m-a învățat de-a lungul anilor cum să fac asta și eu. Deși astăzi cumpăr aluat pregătit dinainte, nu aș schimba niciodată acele momente magice în care ne adunăm cu toții în jurul mesei, atât de Crăciun, cât și de Eid, împărtășind nu doar recunoștința pentru masa abundentă, ci și pentru frumusețea diversității familiei noastre.

Din aceste povești reiese clar că, deși trăim într-o perioadă caracterizată de un consumerism ridicat și de fast-food, mâncarea  are o semnificația socială și culturală mai importantă și reprezintă încă o forță puternică în modelarea societății noastre. Ea reprezintă un instrument de relaționare socială, comunitate, apartenență, dezvoltare reciprocă, sprijin și iubire.

„Indiferent de culoarea pielii, sex, vârstă, religie, rasă sau orice altă afiliere, mâncarea este un limbaj universal al iubirii. Cu ajutorul ei, ne putem arăta marea capacitate de a oferi iubire, dar și de a o primi de la cei care sunt diferiți de noi”, a concluzionat Mešinović.